Revendicare imobiliară. Sentința nr. 967/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC

Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 967/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 3395/206/2008*

Dosar nr._ revendicare imobiliară

ROMANIA

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC

JUDEȚUL SUCEAVA

SENTINȚA CIVILĂ NR.967

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 4 OCTOMBRIE 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L. V.

GREFIER M. C.

Pe rol soluționarea acțiunii civile având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâții C. D., B. F., B. N., M. V., intervenienți fiind: P. C., C. A. D. și R. E..

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 20 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 27 septembrie 2013 apoi pentru astăzi, 4 octombrie 2013.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 12 noiembrie 2008, sub nr._, reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâtul C. D. solicitând ca acesta:

- să fie obligat să-i predea în posesie și proprietate suprafața de 500 mp teren fânaț, situată în vatra satului B. de Sus, . Șoseaua M. Sulița-B., B. V., Z. G. și restul proprietății sale, identic cu . CF 787 B.;

- să fie obligat pârâtul să demoleze imobilul casă compus din 2 camere și gang, amplasat pe . arătată;

- să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietar tabular al terenului din litigiu, înscris în CF 787 B., că acesta face parte dintr-o suprafață mai mare cu construcții și teren agricol, imobile pe care le-a dobândit prin moștenire în baza certificatului de moștenitor 484 din 10 noiembrie 1970, eliberat de notariatul de Stat Local Câmpulung Moldovenesc și în baza sentinței civile 2035 din 4 decembrie 1969 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, că pârâtul profitând de absența lui din localitate (întrucât s-a mutat în orașul Câmpulung Moldovenesc) a ocupat terenul și fără consimțământul său a edificat pe teren o construcție cu două camere în care intenționează să deschidă un magazin privat.

Pârâtul C. D. a depus la dosar o cerere reconvențională prin care a solicitat în contradictoriu cu reclamantul să se constate că a dobândit prin uzucapiune în temeiul disp.art.1472 cod civil Bucovinean, dreptul de proprietate pentru terenul din litigiu de 500 mp, identic cu . în subsidiar a solicitat să i se acorde un drept de superficie și servitute pentru acest teren pe care confirmă că a edificat o casă și anexe.

În motivarea cererii reconvenționale pârâtul arată că terenul ar fi fost folosit anterior anului 1938 de numitul M. I., care l-a vândut lui B. I. și Agafia, care l-au vândut lui I. A. și care i l-a vândut lui în 1965, invocând astfel joncțiunea posesiilor între el și cei sus menționați.

Pentru petitul subsidiar a susținut că se impune acordarea unor desmembrăminte a proprietății pentru a asigura normala folosință a construcțiilor pe care le-a edificat pe teren.

Reclamantul, cu privire la cererea reconvențională, a depus la dosar o întâmpinare intitulată „răspunsuri la cererea reconvențională” prin care solicită respingerea acesteia arătând că pârâtul se prevalează de niște convenții sub semnătură privată depuse în dosar la filele 19,24,25, dar care privesc alt teren decât cel din litigiu și că nu este de acord nici cu crearea desmembrămintelor proprietății întrucât pârâtul este constructor de rea credință.

La termenul din 7 iulie 2009 s-a depus la dosar o cerere de intervenție formulată de numiții R. E., P. C. și C. I., în contradictoriu cu reclamantul, cu pârâtul și cu numiții B. F., B. V. și Elievici A., cerere prin care se solicită:

- să se constate că soții C. D. decedat în 1992 și C. A., decedată în 2005 au dobândit prin folosință îndelungată în condițiile art.1468, 1493 cod civil bucovinean, dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 588 mp fânaț identic cu . CF 787 B.;

- să se constate că intervenienții împreună cu fratele lor pârâtul Chermaci D. au dobândit prin moștenire după părinții lor C. D. și C. A. în cote de ¼ fiecare, dreptul de proprietate pentru terenul din litigiu și mai sus arătat;

- să se dispună intabularea acestui drept în cartea funciară în indiviziune pentru cei 4 moștenitori între care se înscrie și pârâtul.

În motivarea cererii de intervenție se menționează că terenul a fost stăpânit sub nume de proprietari și nestingheriți de nimeni de familia lor de la data de 2 aprilie 1965 când ar fi fost cumpărat de la numitul Elievici A. a T. printr-un act sub semnătură privată intitulat chitanță, că acesta la rândul său a cumpărat terenul de la B. I. decedat în 1998 și B. Agafia (Balabasciuc) decedată în 2009 și ai căror moștenitori sunt pârâții B. F. și B. N.. Au mai arătat că soții B. la rândul lor au cumpărat terenul înainte de 1938 de la proprietarul tabular coindivizar al CF 787 B., M. I. decedat în 1944, că acesta avea terenul de la soția sa D. I. a lui Ș. intabulată încă din 1911, că la decesul lui D. I. terenul a fost moștenit de soțul M. I. și de fratele defunctei A. a V. U., că partea de teren stăpânită de Macoivei I. s-a transmis autorilor intervenienților, iar partea stăpânită de coindivizarul U. A. ar fi fost moștenită de reclamantul B. A.. Au mai susținut că reclamantul nu a stăpânit niciodată terenul din litigiu și că el este proprietar pe alte terenuri decât cel mai sus arătat.

Totodată intervenienții au menționat că actul su semnătură privată denumit chitanță data 15 noiembrie 1972 încheiat între B. A. și Țicaleac A. face dovada că reclamantul a vândut lui Țicalea A. circa 70 ari teren din CF 787 B., context în care acesta nu ar mai fi proprietar pe nici o suprafață din această carte funciară. Au mai menționat că întrucât între ei – intervenienții și fratele lor pârâtul C. D. nu a intervenit o convenție de partaj voluntar se consideră îndreptățiți la această cerere de intervenție.

La termenul din 13 octombrie_ instanța a admis în principiu cererea de intervenție pe care a caracterizat-o ca fiind în interes propriu dispunându-se introducerea în cauză a intervenienților și pârâților din cererea de intervenție sus arătată.

În cauză s-au administrat probe cu acte, testimoniale și o expertiză topo.

S-au depus la dosar: extras pentru CF 787 B., parcelele 498 și 1165/3 clădire cu curte, grajd și casă și fânaț, având ca proprietar tabular pe B. T. la nivelul anului 1970 în baza certificatului de moștenitor 484/1970 și a sentinței civile 2035 din 4 decembrie 1969, plan de situație întocmit pentru terenul din litigiu și alte terenuri în 1969, certificat de moștenitor după defuncta D. Vasilena, moștenită de B. Stanasie, în calitate de legatar și H. A., în calitate de mamă, adresa din 8 septembrie 2008 a Postului de Poliție B. princ are la cererea reclamantului B. A. se confirmă faptul că pârâtul Chermaci D. a edificat o locuință în baza unui certificat de urbanism și a unei autorizație de construcție din anul 2001 emise de Primăria Comunei B., pe baza declarației numitului Chermaci că ar fi cumpărat terenul în 1965, act de deces emis în 1992 pentru C. D. (autorul pârâtului), act de vindere cumpărare datat 2 aprilie 1965, sub semnătură privată, potrivit căruia C. D. (cel decedat în 1992, fiul lui C. A.) cumpără de la I. A. 4 prăjini teren învecinat cu șoseaua națională, B. T. și Jecalo Ș. (fără a se preciza de unde are vânzătorul terenul), convenție nedatată prin care se atestă că I. A. dă numitului C. D. pentru lemnul împrumutat în valoare de 4000 lei o suprafață de 4 prăjini teren de aceeași valoare ( fără a preciza alte elemente de identificare a terenului), act de împrumut sub semnătură privată, nedatat, prin care I. A. împrumută de la C. D. 15 mc lemn construcții gata cioplit pe termen de 4 ani, certificatul de urbanism din 5 octombrie 2001 prin care se certifică că terenul de pe . CF 787 învecinat cu drumul județean 175, Procopiuc I.P., drum acces, Țicaleac I.D., este proprietate privată înregistrată în registrul agricol și liber de sarcini, autorizație de construcție din aceeași dată 5 octombrie 2001 privind autorizarea numitului Chermaci D.D. să execute o anexă gospodărească din lemn pe . cu plan de situație întocmit în 2001 pentru ./2a din . CF 787, releveu al construcției, o chitanță sub semnătură privată datată 15 noiembrie 1972 prin care B. A. atestă că a primit de la Țicaleac D. 40.000 lei la 15 noiembrie 1972, ca preț de vânzare a unei gospodării compusă din casă țărănească cu două camere și antreu și cerdac din lemn, o șură lipită de casă, un grajd ¾ m și un beci zidit separat de restul construcțiilor, precum și teren agricol de 70 de ari, învecinate cu C. V., B. V., șoseaua, Veruleac M. și pârâul P., imobile din CF 787 B., copie după fila de CF 787 B., cuprinzând diverse înscrieri succesive în decursul timpului la nivelul anilor 1912, 1913, 1970, 1942, 1943, 1948, 1959, 1966, din nou 1970, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale după C. A.D. și C. Il.A. (familia intervenienților), certificat de deces pentru M. I. decedat în 1944, pentru B. I. decedat în 1998, pentru Balabasciuc Agafia decedată în 2009, pentru D. Vaselena, fiica lui Hențar M. și Hențar A., decedată în 1964, declarații extrajudiciare date de Elievici ASlexandru în anul 2009 cu privire la terenul din litigiu, interogatoriu luat pârâtului B. N. la 15 decembrie 2009 la solicitarea intervenienților, adresa Primăriei B. din 12 ianuarie 2010 privind autorizația de construcție și certificatul de urbanism emise pârâtului și bazate pe mențiunile din registrul agricol, interogatoriul pârâtului B. F., documentație privind construcția din litigiu.

Au fost audiați la propunerea părților martorii: B. G., N. V., Zaieț G., Țicaleac Saveta, Țicaleac Glicheria, Țicaleac I., P. T..

A fost întocmită în cauză o expertiză topometrică de către expertul T. P. în vederea identificării terenului din litigiu, a vecinătăților, a construcției din litigiu, a identificării proprietarilor anteriori și corelării actelor tabulare cu susținerile părților în dosar, expertul concluzionând că . suprafața exactă de 582 mp, este identică cu parte din . CF 787 B., are ca proprietar tabular pe reclamantul B. R.T. și pe teren este edificată o construcție cu rolul de anexă gospodărească, caracterizată de expert ca fiind un chioșc din lemn fără fundație în baza unei autorizații cu nr.14 din 2001 dar fără ca la baza autorizației să existe acte de proprietate. Mai concluzionează expertul că ./21 de 588 mp nu este înscrisă în nici o carte funciară, este dezmembrată din . către tehnicianul R. N., dar că . în nici o carte funciară se suprapune peste parte din . într-un act de vânzare cumpărare depus în copie la dosar și anume cel datat 2 aprilie 1965 încheiat între Elievici A. și C. D. a A.. De asemenea expertul menționează că în actul din 1965 nu se indică vecinii, categoria de folosință și nici nu a identificat proveniența terenului în așa zisa posesie a lui I. A..

Prin sentința civilă nr. 1282/05.10.2010, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pe pârâtul C. D. să recunoască dreptul de proprietate și să predea posesia terenului în suprafață de 582 m.p. identic cu parte din . din CF 787 B. și să demoleze construcția compusă din 2 camere și antreu ( terasă ) edificată pe acest teren.Totodată, instanța a respins, ca nefondate,cererea reconvențională formulată de C. D. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții R. E., P. C. și C. I., pârâții și intervenienții fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotârâre, instanța a reținut următoarele:

Potrivit extrasului tabular depus la dosar coroborat cu concluziile expertului, reclamantul este proprietar tabular al terenului încă din 1970.

Susținerile din declarațiile extrajudiciare date de Elievici (pretinsul vânzător), aflate la fila 139 cum că el ar avea terenul de la B., care la rândul său l-ar fi cumpărat de la proprietarul tabular I. M., nu se confirmă de mențiunile din CF 787 B. (filele 86,87) conform cărora I. M. devine proprietar pentru ½ din acest CF abia în 1942 și în 1943 dă terenul cu un contract de rentă viageră cu cota din cartea funciară numitei D. Vasilena.

Cealaltă cotă de ½, care în 1942 aparținea lui U. A., conform mențiunilor din cartea funciară este transmisă în 1948 lui Jecalo Ș., pe care în 1966 îl moștenesc U. E. cu cota de ¼ și G. Hafia cu cota de ¾.

Conform certificatului de moștenitor de la fila 7, pe numita D. Vasilena o moștenește reclamantul B. T. și tot el o moștenește potrivit probatoriului testimonial și pe G. Hafia.

Așa fiind, susținerile din declarația lui Elievici sunt contrazise de mențiunile din cartea funciară și apar ca fiind fie mincinoase, fie cu referire la un alt teren decât cel din litigiu.

În aceste condiții nu poate opera uzucapiunea bucovineană invocată de pârâți și intervenienți și care ar presupune exercitarea unei posesii în condițiile unei posesii utile timp de peste 40 de ani și sub nume de proprietar până în prezent, ori în 1970 reclamantul își intabulează dreptul de proprietate în cartea funciară, situație valabilă și în prezent.

Vânzările fără acte sunt incerte în raport cu mențiunile oficiale din extrasul de carte funciară și apar ca fiind făcute de persoane care nu aveau calitatea de proprietari și nici nu sunt validate de instanță.

Faptul că terenul a fost folosit de pârâți sau terți nu are menirea de a stinge sau înlătura dreptul de proprietate al reclamantului.

Construcția din litigiu este autorizată dar fără ca emitentul autorizației să verifice calitatea de proprietar al constructorului cu privire la terenul din litigiu, fiind emisă autorizația doar pe baza mențiunilor din registrul agricol, care ca evidență administrativă nu poate valora titlu de proprietate.

Divizarea parcelei 1165/3, în planul lui R. N. în anul 2001, când s-a emis autorizația de construcție nu apare înregistrată nicăieri, în nici o carte funciară, astfel încât a fost făcută pur formal cu scopul de a crea emitentului autorizației de construcție o aparență de legalitate care însă în prezenta cauză nu poate produce efectele juridice dorite de pârât și intervenienți.

Construcția a fost edificată de către pârât este prin exercitarea abuzivă a unor pretinse prerogative de proprietate, nejustificate prin probe, fără acordul proprietarului, astfel încât pârâtul apare ca un constructor de rea credință, context în care reclamantul – proprietar al terenului, nu este obligat să-l tolereze pe pârât și nici să-i asigure condițiile unei normale folosințe a construcției printr-un dezmembrământ al proprietății care din punct de vedere legal nu are vreo justificare, soluție impusă de prevederile art.576, 616, 492 cod civil.

Așa fiind, instanța a admis cererea de revendicare formulată de reclamant în temeiul art.480 cod civil și a respins cererea reconvențională formulată de pârât cu privire la crearea dreptului de servitute și superficie, corelativ cu obligarea pârâtului la demolarea construcției edificată abuziv, care este - potrivit expertizei – un simplu chioșc din lemn fără fundație și pentru a cărui edificare pârâtul și-a asumat toate riscurile.

În baza art.274 cod procedură civilă instanța a constatat că atât pârâtul cât și intervenienții au căzut în pretenții față de reclamant, motiv pentru care a dispus obligarea acestora să-i plătească reclamantului suma de 3165 lei cheltuieli de judecată justificate cu plata taxei de timbru, a onorariului de avocat, a onorariului pentru expert și deplasările reclamantului și martorilor la sediul instanței cu ocazia procesului.

Pârâtul și intervenienții au declarat recurs împotriva sus menționatei sentințe, acesta fiind admis,cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, prin Decizia nr. 2018/23.10.2012, a Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul B. A. a dobândit, prin certificatul de moștenitor nr.484/10.11.1970 și prin Sentința civilă nr. 2035/04.12.1969 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, suprafața de 6500 mp. teren cu casă, grajd și șură, situate în vatra ...

Prin sentința civilă nr. 229/17.02.1996, a Tribunalului Popular al Raionului Câmpulung, reclamantului i-a fost atribuit imobilul compus din 6500 mp. teren, casa, bucătăria și grajdul, identificate sub nr.1865/3 și 498 în schița anexată dosarului, acesta intabulându-se cu aceste imobile în cartea funciară.

După intabularea dreptului obținut prin sentința civilă nr. 229/1996, reclamantul B. A. a vândut imobilul dobândit în integralitatea sa-teren și construcții, numitului Țicaleac D., fiind încheiat actul sub semnătură privată din 15.11.1972, aflat la fila nr. 67 din dosar.

Din examinarea acestui înscris, Tribunalul a reținut că, obiect al vânzării l-a făcut și suprafața de 70 prăjini teren compus din 10 prăjini grădină și 60 de prăjini fânaț, cu casă, șură, grajd și beci, învecinat cu C. V. la V., B. V. la E., șoseaua comunală la S, Veruceag M. și pârăul P., la N.

Țicaleac D. a obținut Titlul de proprietate nr. 619/25.08.2010,fiind intabulat la data de 19.12.211, în CF30336 UAT B., nou formată, vecinii menționați în aceste acte corespunzând cu cei menționați în actul de cumpărare din 1972.

Cu toate acestea, Tribunalul a apreciat că este necesar a se efectua în cauză un supliment la raportul de expertiză, prin care să se stabilească dacă terenul înscris în Titlul de proprietate nr.619/25.08.2010, în suprafață de 6977 mp., este același cu terenul indicat în antecontractul de vânzare cumpărare intitulat „chitanță”, de la fila 67 dosar. De asemenea, Tribunalul a apreciat că este necesar a se stabili dacă terenul din sentința civilă nr. 229/1966, Tribunalului Popular al Raionului Câmpulung, este identic cu terenul din actul sub semnătură privată de la fila 67 dosar și cel înscris în Titlul de proprietate nr. 619/2010, emis pentru Țicaleac D..

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2012.

În rejudecare, în conformitate cu dispozițiile din decizia de casare, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topo efectuat în primul ciclu procesual, pentru a se stabili dacă terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 619/25.08.2010, pentru numitul Țincaleac D. este identic cu cel menționat în sentința civilă nr. 229/17.02.1996 și cu cel descris în înscrisul intitulat „chitanță”, aflat la fila 67 din dosar.

Suplimentul la raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 21.06.2013(filele74-82), iar părțile nu au avut obiecțiuni cu privire la acesta.

Analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma dispozițiilor din Codul civil din 1865, instanța reține următoarele:

Țicaleac D. a obținut Titlul de proprietate nr. 619/25.08.2010,fiind întabulat la data de 19.12.211, în CF30336 UAT B., nou formată, vecinii menționați în aceste acte corespunzând cu cei menționați în actul de cumpărare din 1972.

Din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă faptul că terenul de 6500 mp., identic cu . și 498, menționat în sentința civilă nr. 229/17.02.1966, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, atribuit lui B. A., este identic cu terenul descris în înscrisul intitulat chitanță, aflat la fila 67 din dosar și cu cel înscris în Titlul de proprietate nr.619/2010, pentru numitul Țincaleac D..

Așadar, reclamantul a înstrăinat lui Țincaleac D., tot terenul proprietatea sa, iar de la acesta din urmă, terenul a fost preluat la stat, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin TP 619/2010.

Susținerea făcută de reclamant, prin concluziile scrise depuse la dosar, în sensul că parcela nr._ din Titlul de proprietate nr.619/25.08.2010, emis pentru Țincaleac D. nu poate fi aceeași cu suprafața de teren înscrisă în CF pe numele reclamantului motivat de faptul că parcela_ s-a divizat din ., din CF554, este neîntemeiată. Aceasta deoarece, în cuprinsul raportului de expertiză(pct.3.4), necontestat de nici una din părți, expertul a menționat faptul că terenul descris în titlul de proprietate menționat mai sus, este identic cu . și parte din . CF787 B., unde proprietar tabular este reclamantul.

Față de situația de fapt mai sus reținută, acțiunea în revendicare formulată de reclamant apare ca neîntemeiată..

Pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere și faptul că terenul revendicat de către reclamant a fost preluat la stat, de către Herghelia Lucina, aspect reținut de instanță din răspunsul dat de expert la pct.3.5 din raportul de expertiză,coroborat cu împrejurarea că,pentru diferența de teren cu care este înscris reclamantul în CF a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991.

Nu în ultimul rând, instanța are în vedere faptul că reclamantul nu s-a considerat proprietar asupra terenului din litigiu anterior promovării acțiunii de față, aspect reținut de instanță pe baza depozițiilor martorilor audiați în cauză, la solicitarea pârâților ,care au arătat că terenul din litigiu a fost stăpânit efectiv de către C. D., iar acesta a construit în anul 2001, o anexă gospodărească pe teren.

Cât privește depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamanților,instanța reține că 2 dintre aceștia (P. T. și Zaeț G.) nu cunosc aspecte relevante pentru cauza de față, iar cea de-a treia martoră (Țicaleac Saveta) stăpânește efectiv restul de teren cu care este înscris reclamantul în CF, fiind interesată în cauză.

Astfel, martora Țicaleac Saveta, audiată la propunerea reclamantului(fila 68),a menționat că reclamantul a avut în proprietate circa 70-75 de ari teren, pe care l-a vândut lui Țicaleac D., fiind stăpânit de către martoră de circa 20 de ani, în urma unei înțelegeri avute cu Țicaleac D..A mai precizat martora că, din terenul pe care l-a avut reclamantul, o porțiune de circa 4,5 ari este îngrădită separat, fiind folosită de C. D., de 20 de ani, însă nu știe în ce modalitate a intrat terenul în posesia lui C..

Martorul P. T.(fila 161), audiat la propunerea reclamantului, a arătat că nu știe exact ce teren este în litigiu, dar știe că, din terenul care aparținuse lui D. Vasilena, o suprafață de câțiva ari era separată de restul terenului, în urmă cu 40 de ani.

Martorul Zaeț G. (fila 60) a menționat ,în esență, că nu știe cât teren folosește reclamantul sau dacă stăpânește vreun teren.

Deosebit de cele mai sus menționate, instanța are în vedere faptul că reclamantul nu a depus la dosar vreun înscris din care să rezulte faptul că este înscris cu vreo suprafață de teren la registrul agricol sau faptul că plătește impozit pentru vreun teren aflat pe raza . care s-ar fi putut trage concluzia că s-a considerat proprietar asupra terenului și anterior promovării acțiunii de față.

În concluzie, reținând și faptul că pârâtul a edificat anexa din litigiu pe baza unei autorizații de construire,(filele 26,27) acțiunea formulată de reclamant va fi respinsă ca neîntemeiată .

Cât privește cererea reconvențională formulată de pârâtul C. D.(fila 20) și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții Renenciuc E., P. C. și C. I.(fila 78), instanța reține următoarele:

Pârâtul C. D. a solicitat, prin cererea reconvențională, să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, susținând, în considerentele cererii, că terenul a fost folosit încă dinainte de anul 1938, de către M. I., care l-a vândut lui B. I. și Agafia, iar aceștia din urmă l-au vândut lui I. A., de la care tatăl pârâtului reconvențional l-a cumpărat, în anul 1965

Intervenienții, care sunt moștenitori după C. D., alături de pârâtul reconvențional, au solicitat instanței să constate că autorul acestora a dobândit, prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor, terenul din litigiu, iar aceștia l-au dobândit prin moștenire.

Atât cererea reconvențională, cât și cererea de intervenție în interes propriu, sunt nefondate.

Astfel,atât pârâtul reconvențional cât și intervenienții susțin, în esență, că terenul a fost folosit de către C. D.(autorul lor) din 1965, când l-a dobândit de la I. A., care, la rândul său l-a dobândit de la B. I. și Agafia, iar aceștia din urmă l-au dobândit de la proprietarul tabular înainte de 1938.

Transmisiunile amintite anterior fundamentează, în opinia intervenienților, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea prevăzută de Codul civil austriac bucovinean și joncțiunea posesiilor, de către autorii acestora.

Pentru a stabili temeiul de drept aplicabil in speța, se impune a se stabili anul in care au început posesia terenului autorii intervenienților și ai pârâtului reconvențional. Aceasta deoarece, așa cum este bine cunoscut, localitatea B. este situată în zona de aplicare a DL 115/1938, act normativ care va rămâne în vigoare până la data finalizării lucrărilor de cadastru general și a registrului de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unității administrativ teritoriale ( art. 69 din Lg.7/1996)

Instanța amintește că DL 115/1938 se aplică în Bucovina de la data de 15 octombrie 1938, conform art. 8 al. 2 din DL511/1938.

Susținerea făcută de intervenienți, în sensul că B. I. și Agafia au cumpărat, fără acte, terenul din litigiu înainte de 1938 de la proprietarul tabular M. I. a V. este infirmată de copia CF787 (FILA 87), din care se reține că

I. a lui V. M. a fost înscris în această carte funciară abia în anul 1942, în baza unor acte din anii 1938 și 1939.

Prin urmare, dat fiind faptul că M. I. a V. dobândit dreptul de proprietate abia în anii 1938-1939, nu avea cum să înstrăineze terenul lui B. I. și Agafia anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra acestuia.

De altfel, din aceeași copie a cărții funciare rezultă că I. a lui V. M. a vândut cota sa de ½ asupra terenului înscris în CF787 lui D. Vasilena, în anul 1943.

Prin urmare, în cauza de față este exclusă uzucapiunea cu începere anterior anului 1938, pentru a fi aplicabile dispozițiile Codului civil austriac bucovinean, posesia asupra terenului din litigiu nefiind începută de către autorii acestora anterior datei de 15 octombrie 1938.

În raport de depozițiile martorilor audiați în cauză, care au confirmat faptul că terenul din litigiu a fost folosit de autorii intervenienților și având în vedere înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 19 din dosar, de care se prevalează intervenienții, se poate reține că autorul intervenienților, C. D. a început posesia asupra terenului din litigiu la data de 2 aprilie 1965.

Legea aplicabila in materie de uzucapiune, in anul 1965 este DL 115/1938 care, in art.27 si 28 stabilește condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune

Potrivit art. 28 din DL115/1938: „cel ce a posedat un bun nemișcător in condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris in cartea funciara, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat”.

Așadar, pentru ca uzucapiunea sa poată opera in aceasta situație, se cer a fi întrunite, in mod cumulativ, următoarele condiții:titularul dreptului înscris in CF sa fie decedat:uzucapantul sa posede cel puțin 20 de ani:posesia sa fie utila.

Verificând îndeplinirea condițiilor menționate mai sus in cauza de fata, instanța constata ca prima condiție nu este îndeplinită, titular în cartea funciară fiind reclamantul.

Prin urmare, câtă vreme cele trei condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ iar una dintre acestea nu este îndeplinită, analiza celorlalte două apare ca fiind de prisos, astfel că instanța va respinge atât cererea de intervenție cât și capătul de cerere principal din cererea reconvențională, referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune..

Relativ la capătul de cerere subsidiar din cererea reconvențională, prin care s-a solicitat instituirea unui drept de superficie și servitute asupra terenului din litigiu, pe care se află construcția edificată de intervenient, instanța reține că și acesta este neîntemeiat, câtă vreme intervenientul nu a dovedit că are un drept de proprietate asupra construcției și nici nu a investit instanța cu un capăt de cerere în acest sens.

Raportat la Hotărârea din 15 februarie 2007, pronunțată de Curtea de la Strassbourg în Cauza Bock și P. împotriva României trebuie menționat că, în condițiile vechiului Cod civil, instanța ar putea doar să constate existența dreptului de superficie și nu să-l constituie. Or, în speță nu s-a invocat dobândirea dreptului de superficie prin vreunul din modurile de dobândire prevăzute de lege, respectiv: prin titlu – act juridic, convenție, testament – uzucapiune sau direct prin lege.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța va respinge atât acțiunea cât și cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamantul B. A. domiciliat în municipiul Câmpulung Moldovenesc ..,2 judetul Suceava, în contradictoriu cu pârâții C. D., a D. domiciliat în comuna B., ., judetul Suceava, B. F., domiciliat în comuna Vama, . Suceava, B. N., domiciliat în comuna B., ., judetul Suceava, M. V.,domiciliată în municipiul Câmpulung Moldovenesc ..1B, judetul Suceava, intervenienți fiind: P. C., domiciliată în comuna Moșnița Nouă, ., jud. Timis, C. A. D. domiciliată în municipiul Timișoara, ..2, . și R. E. domiciliată în comuna M. Sulița, ., ca neîntemeiată.

Respinge cererea reconvențională formulată de C. D., ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenție în interes propriu, formulată de P. C., C. Anba D. și R. E. ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 04.10.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.L.V.

Tehnored.MC

Ex.:10

24 oct.2013

← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr....		Reziliere contract. Sentința nr. 668/2013. Judecătoria... →

Revendicare imobiliară. Sentința nr. 967/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 967/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC