Servitute. Sentința nr. 628/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 628/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 990/206/2012
Dosar nr._ Servitute
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 628
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. M. G.
GREFIER G. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ,,servitute”, formulată de reclamanții H. G., C. C., V. I. și N. A., în contradictoriu cu pârâții H. I., S. L., S. F., J. E., H. T. a G. și C. M..
Dezbaterile asupra cauzei în fond, au avut loc în ședința publică din 20 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată inițial pentru data de 27 mai 2013 și ulterior, pentru astăzi 31 mai 2013.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 28 mai 2012, reclamanții H. G., C. C., V. I. și N. A. au chemat în judecată pe pârâții H. I., S. L., S. F., J. E., H. T. a G. și C. M., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună stabilirea unei servituți de trecere peste terenul pârâtelor situat la locul ,,Irugi” din extravilanul comunei F., între punctele A-B (indicate în schița depusă alăturat acțiunii), pe o distanță de cca. 50 m lungime, pe o lățime de 3 m, între datele de 01 septembrie – 15 aprilie a fiecărui an, cu piciorul și atelajele; să dispună întabularea dreptului de servitute astfel creat în cartea funciară pe numele lor și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că singurul acces pe care ei îl au la singura cale publică din apropiere, îl constituie varianta de trecere A-B pe care a materializat-o în schița depusă, pe o distanță de 50 m lungime și pe o lățime de 3 m, terenul pe care ei îl posedă având calitatea de ,,loc înfundat”.
Reclamanții au precizat că trecerea a fost efectuată constant, în cursul timpului, pe traseul indicat cu creion în schiță, iar H. G. fiind de acord cu trecerea celorlalți reclamanți V. I., N. A. și C. C. peste terenul său, în condițiile în care pârâtele H. I., S. L., s-au opus la un moment dat cu trecerea peste terenul acestora și, cum întregul trup de teren a fost proprietatea lui C. P., se impune ca servitutea de trecere să fie solicitată să fie stabilită tot în cadrul trupului de teren în cauză și nu pe la vecini.
Au mai susținut reclamanții, că în ceea ce privește modul de dobândire al terenurilor lor, H. G. a cumpărat terenul pe care îl deține, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 613 din data de 12.02.1993 de către fostul notariat de Stat Local C-lung Moldovenesc de la H. E., fiind vorba despre ./10 din CF 1122 F. în suprafață de 3.600 mp fânaț, iar V. I. a dobândit terenul de 4.462 mp în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 1298/27 mai 1998 de către BNP C. S. încheiat cu C. P., fiind întabulată în CF 1846 F. cu ./3
De asemenea, s-a mai precizat că N. A. deține terenul în suprafață de 8.925 mp fânaț cu titlu de moștenire după C. Charitina, terenul fiind identic cu parcelele funciare nr. 742/3 și nr. 742/4 din CF 1117 F., iar C. C. deține terenul în suprafață de 9.600 mp fânaț de la N. A., N. T., N. F., P. A., care la rândul lor au dobândit dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr. 3 din 15.03.1966 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc, fiind întabulați cu acest drept în CF nr. 742 F..
Reclamanta și-au întemeiat acțiunea în drept, în baza disp. art. 617 și art. 619 Cod civil.
Pârâții deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici n uși-au exprimat punctul de vedere cu privire la acțiunea, prin întâmpinare.
În cauză s-au administrat probe fiind audiați martorii P. V. și Ș. G. și s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: extrase Cf nr._, și nr._ C-lung Moldovenesc, certificat fiscal privind taxele și impozitele, certificat de moștenitor nr. 693/30.12.1968, arbore genealogic, certificat de moștenitor nr. 50 din 11.05.2012, plan de situație, tabel de mișcare parcelară și plan de încadrare în zonă.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, restrânsă doar la reclamanții N. A. și C. C., potrivit susținerilor apărătoarei pârâtelor consemnate în Încheierea din data de 15.10.2012 (f.55), față de înscrisurile depuse la dosar de cei doi reclamanți, instanța constată că este fondată, iar acțiunea formulată de către aceștia urmează a fi respinsă ca fiind făcută de persoane fără calitate procesuală activă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 617 C.civ., care definesc dreptul de trecere, „proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu”. Prin urmare titular al dreptului de trecere poate fi doar proprietarul unui bun nu și posesorul sau detentorul precar, prevederile amintite mai sus fiind exprese în acest sens.
Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză de la fila 81 dosar, din cei 4 reclamanți, respectiv H. G., V. I., N. A. și C. C., doar H. G. și V. A. sunt proprietari ai parcelelor ce nu au ieșire la calea publică, respectiv . CF 1122 convertită în CF_ F. – H. G. și parcelele 742/3 din CF 1117 F., 745/10 și 743/11 din CF 1729 F. – V. I. conform extrasului aflat la fila 46 dosar.
Terenul deținut de reclamantul C. C. este identic cu parte din . 670 F., iar proprietar tabular apare A. a lui Chiril S., iar terenul deținut de N. A. este identic cu parcelele 743/10din CF 1729 F. și 742/31 din CF 1117 F., proprietar tabular fiind V. a lui P. C..
Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al acestor reclamanți asupra terenului dominant, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale a acestora și va respinge față de ei acțiunea în consecință.
În ceea ce privește servitutea de trecere solicitată de reclamanții H. G. și V. I., instanța constată că aceasta este fondată.
Astfel, servitutea de trecere, ca noțiune și condiții iși găsește reglementarea legală in art. 617 din Codul civil unde se prevede că proprietarul al cărui loc este infundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului. Loc infundat intalnim in situația in care proprietarul al cărui loc este infundat ,,nu mai are nicio ieșire la calea publică”, adică nu numai acea situație in care ieșirea la calea publică este absolut imposibilă, ci și imprejurarea in care ieșireala calea publică se realizează cu grave inconveniente, este periculoasă sau este insuficientă, in raport de natura și nevoile fondului, conform utilizării actuale și normale a acestui fond, după natura sa. Se consideră a avea o ieșire insuficientă, locul care nu poate avea acces la calea publică decat ca urmare a unor lucrări excesive și care reclamă cheltuieli mai mari decat valoarea fondului insuși. Cheltuielile necesare pentru amenajarea unui astfel de drum vor fi stabilite de instanță la cererea părții interesate.
Se apreciază ca loc infundat și fondul care, pe celelalte laturi se invecinează cu forme de relief (de exemplu, rape, dealuri abrupte, etc.), care nu fac posibilă ieșirea la un drum public decat cu costuri foarte mari.
În speța de față, conform concluziilor raportului de expertiză și așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați în cauză, terenul proprietatea reclamanților este loc înfundat în sensul arătat mai sus. De altfel, nici pârâții nu au contestat că terenul reclamanților ar fi loc înfundat, ci au arătat că în afară de calea de acces solicitată de aceștia și care traversează proprietatea pârâților, reclamanții ar mai avea o altă cale, respectiv cea arătată în varianta 1 din raportul de expertiză.
Potrivit declarației pârâtei J. E., atât terenurile reclamanților cât și cele ale pârâților provin din aceeași masă, respectiv de la bunicul tatălui pârâtelor J. E., Șved L., numit C. C.. Aceeași pârâtă a confirmat de asemenea faptul că trecerea spre terenurile reclamanților s-a făcut prin bună învoială, pe terenul tatălui său, acesta având construită și o poartă de acces pentru a le asigura trecerea. Accesul a fost oprit după moartea tatălui pârâtelor J. E., Șved L., când Șved L. a construit o poartă cu stâlpi de fier pe care a pus lacăt (f.118). aceste aspecte au fost confirmate și de martorul N. V. (f. 119) care a arătat că știe de mic că reclamanții au folosit calea de acces ce traversează proprietatea pârâtelor, până în urmă cu circa 10 ani când H. I. a închis cu o poartă de fier, iar ulterior aceasta le-a mai dat reclamanților cheia de la poartă permițându-le încă o perioadă să treacă.
Despre cealaltă cale de acces, același martor a arătat că nu este practicabilă întrucât este „contrapantă și e foarte greu de trecut cu un faiton de exemplu”.
În declarația dată de H. I. în fața instanței, aceasta a confirmat că reclamantul H. G. care îi este cumnat, precum și tatăl acestuia, H. V. (socrul acestei pârâte) au folosit traseul marcat cu nr. 2 în raport, dar numai pentru a trece cu vitele sau cu piciorul, nu cu căruța (f.121). Ulterior, printr-un înscris intitulat „declarație” depus în timpul ședinței, pârâta H. I. a revenit de la declarația dată în fața instanței. instanța urmează însă a avea în vedere prima declarație, cea luată în mod nemijlocit.
Martorul N. T. a confirmat că până în anul 1968 toată lumea ce avea teren în acea zonă folosea calea de acces ce străbătea terenul în litigiu, ce aparținea pe atunci lui C. C. și C. A. (de la care a cumpărat pârâta H. I. împreună cu soțul ei), era un drum îngust, „mai mult de sanie, încăpea totuși o căruță cu care transportam de obicei gunoi și fân”. Indirect și martorul Rătudu P. a confirmat că la un moment dat traseul solicitat a fost folosit într-adevăr de reclamanți, arătând că la capătul terenului pârâtelor, spre terenul lui H. G. există o poartă, care dacă ar fi deschisă ar permite accesul unei căruțe.
În ceea ce privește susținerile pârâților că o eventuală trecere peste terenul lor le-ar provoca pierderi, întrucât terenul este amenajat pentru animale, mai mult nu se poate folosi fiind mlăștinos, instanța urmează a le respinge ca nefondate. Astfel, din declarațiile martorilor amintiți mai sus, rezultă că în ceea ce privește partea din teren mlăștinoasă, acesta este amenajată cu șanțuri de scurgere, fiind astfel practicabilă, fapt constatat de altfel și de expert în raportul depus la dosar. Referitor la animale, instanța constată că față de perioada solicitată de reclamanți, respectiv 01 septembrie-15 aprilie a fiecărui an, pârâții nu sunt prejudiciați, fiind vorba de perioada de recoltare și depozitare a fânului, nu cea în care se pasc animale.
Cu privire la faptul că traseul 2 ce străbate terenul pârâților, instanța reține că deși acesta este mai lung decât traseul 1, este mai ușor de folosit, cealaltă cale fiind în contrapantă, mai mult, așa cum s-a arătat mai sus, a fost practicat de peste 50 de ani de reclamanți și autorii acestora.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanții H. G. și V. I. a F. și va obliga pe pârâți să recunoască acestor reclamanți dreptul de servitute de trecere între datele de 01 septembrie-15 aprilie a fiecărui an, cu piciorul, atelajele și animalele peste terenul acestora, respectiv pe drumul de trecere existent, identificat în planul de situație de la f. 86 dosar, ca fiind traseul nr. 2 marcat cu punctele 15, 16, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28 identic ./1 rezultată din divizarea parcelei 743 din CF 1729 F..
Se va dispune intabularea acestui drept de srvitute în favoarea reclamanților H. G. și V. I. a F..
În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga pârâtele la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată față de reclamanții H. G. și V. I., reprezentând parte din onorariul avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților N. A. a P. domiciliată în ., jud. Suceava și C. C. a D. domiciliat în ., jud. Suceava invocată de pârâte prin întâmpinare, și respinge acțiunea acestora în consecință.
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții H. G. domiciliat în ., jud. Suceava și V. I. a F. domiciliată în . B, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtele H. I. domiciliată în ., jud. Suceava, S. L. domiciliată în ., jud. Suceava, S. F. domiciliat în ., jud. Suceava, J. E. domiciliată în com. F., ., jud. Suceava, H. T. a G. domiciliat în mun. B., ., ., jud. B. și C. M. domiciliată în mun. C-lung Moldovenesc, .. 7, jud. Suceava.
Obligă pe pârâți să recunoască reclamanților dreptul de servitute de trecere între datele de 01 septembrie-15 aprilie a fiecărui an, cu piciorul, atelajele și animalele peste terenul acestora, respectiv pe drumul de trecere existent, identificat în planul de situație de la f. 86 dosar, ca fiind traseul nr. 2 marcat cu punctele 15, 16, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28 identic ./1 rezultată din divizarea parcelei 743 din CF 1729 F..
Dispune înscrierea dreptului de servitute în cartea funciară.
Obligă pârâtele la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată față de reclamanții H. G. și V. I..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. IMG
Tehnored. GN
Ex. 14/01.07.2013
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 794/2013. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 774/2013.... → |
|---|
