Acţiune în constatare. Sentința nr. 398/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 398/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 2333/206/2014
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 398
Ședința publică din 10 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M.
GREFIER M. S.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare”, formulată de reclamantul M. V. C., în contradictoriu cu pârâtul M. C. Moldovenesc – prin Primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă d timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2015 și apoi pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la 22 septembrie 2014 reclamantul M. V. C. a chemat în judecată mun. C. Moldovenesc prin primar, solicitând ca instanța să constate inexistența dreptului pârâtei de a-l obliga să-i predea acesteia garajul construit de reclamant pe terenul concesionat de la pârâtă, gratuit și liber de sarcini.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că numitul G. I. a participat la licitația organizată de Primăria C. Moldovenesc și a adjudecat o suprafață de 21 mp (15 +3 + 3) teren situat în C. Moldovenesc . C., încheind contractele de concesiune nr. 6317, 6318 și 6319 din 25 septembrie 1997, iar pe teren edificat un garaj și două magazii conform certificatului de urbanism nr. 156/24 octombrie 1997 și autorizațiilor de construire 77, 78 și 79 din 22 iulie 1998. În 1999 concesionarul a vândut construcțiile edificate de el societății comerciale Melba SRL din C. Moldovenesc prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 8404/12. 1999.
Se mai precizează în acțiune că . a preluat contractele de concesiune ale lui G. I., încheind actele adiționale nr. 6317, 6318 și 6319 din 21 decembrie 1999, iar ulterior a prelungit durata contractelor inițiale cu încă 5 ani până la 25 septembrie 2012 conform actelor adiționale 20.070, 20.117 și 20.118 din 23 octombrie 2007.
Se mai menționează de asemenea în acțiune că la 6 decembrie 2007 reclamantul a preluat suprafața de 21 mp în litigiu și construcțiile în proprietatea . care și-a încetat activitatea, astfel că a încheiat un alt contract de concesiune cu nr._ din 6 decembrie 2007 cu Primăria mun. C. Moldovenesc.
Menționează reclamantul că pârâta a refuzat să mai prelungească contractul de concesiune și a emis somație prin care i-a pus în vedere să le predea împreună cu terenul concesionat în temeiul HG 1228/1990 privind aprobarea metodologiei concesionării, închirierii și locației gestiunii.
Mai arată reclamantul în motivare că pârâta face trimitere la dispozițiile art. 298 din OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, lucrări publice și concesiune de servicii care abrogă Legea 219/1998, însă în opinia reclamantului prevederea legală menționată se referă doar la lucrări publice, nu și la contracte de concesiune din domeniul privat al unei unități administrativ teritoriale.
Mai menționează reclamantul că din punctul său de vedere reglementările legale din care se prevalează pârâta au reminiscențe comuniste care ignoră prevederea constituțională privind proprietatea privată a cetățenilor și că el nu poate fi deposedat fără despăgubiri de construcțiile pe care le-a edificat pe cheltuiala lui cu respectarea legii și a pârâtei, făcând referire la art. 44 din Constituția din 1991.
Reclamantul s-a prevalat în motivare și de Convenția CEDO privind apărarea drepturilor omului și de protocolul adițional la convenție, art. 1 privind protecția proprietății.
S-au anexat la acțiune în copie contractele de concesiune și actele adiționale menționate în acțiunea reclamantului încheiate între Consiliul local C. Moldovenesc în calitate de concedent și G. I., apoi și cu reclamantul în calitate de concesionari cu privire la 21 mp teren pe o durată de 10 ani și unde potrivit art. 12. alin. 2 „la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului concesiunii și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini”.
La 7 noiembrie 2014 mun. C. Moldovenesc prin primar, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și cerere reconvențională prin care a solicitat:
- obligarea reclamantului la predarea garajului și a terenului ocupat de acesta și cele două magazii, toate amplasate pe terenul în suprafață de 21 mp (15+ 3 + 3) de la locația străzilor C. P. – I. C. din mun. C. Moldovenesc.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta a arătat că durata concesiunii a fost stabilită inițial în temeiul HCL 28/17 aprilie 1997 și 48/28 august 1997, a caietului de sarcini și a licitației desfășurate pentru G. I., că durata concesiunii a fost de 10 ani, că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2404/12. 1999 a BNP S. C., G. I. a vândut garajul și cele două magazii către ., astfel încât s-au încheiat cu noul proprietar contractele de concesiune 6317, 6318, 6319 din 21 decembrie 1999 și actele adiționale menționate și în acțiunea reclamantului cu nr. 20.070, 20.117 și 20.118 din 23 octombrie 2007, concesiunea fiind prelungită până la 25 septembrie 2012, cu reclamantul încheindu-se contractul de concesiune 22.140 din 6 decembrie 2007 pentru aceeași suprafață de 21 mp.
S-a arătat în cererea reconvențională că prevederile din contractul inițial de la punctul 10.a.1. din contractele din 1997 impun predarea bunurilor concesionate, dar și a celor rezultate din investițiile făcute de concesionar, prevederile contractuale menționate făcând aplicația dispozițiilor punctelor 8.1.1. din anexa 2 caiet de sarcini la HG 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionării, care stipulează aceeași obligație de predare a celor ce au rezultat în urma investițiilor făcute pe terenul obiect al concesiunii, dispoziții în baza cărora pretinde pârâta ca reclamantul să-și execute obligațiile contractuale asumate prin semnarea contractului și stabilite potrivit actelor normative în vigoare la momentul încheierii acestuia.
S-a atașat la cererea reconvențională copie după Hotărârea nr. 28/17 aprilie 1997 a Consiliului local C. Moldovenesc prin care se stabilește concesionarea a 273 mp teren situat pentru amplasarea de garaje în procedura licitației în zona străzilor I. C. – C. P. în vederea amplasării a 13 garaje și 26 magazii pentru lemne pe o durată de 10 ani, construcțiile urmând a fi edificate din cărămidă și lemn pe baza schițelor aprobate de Primăria mun. C. Moldovenesc. S-a mai anexat Hotărârea nr. 48/28 august 2004 privind modificarea duratei concesiunii și prețului de licitație, caietul de sarcini aferent contractului care la capitolul V privind încetarea concesiunii, la punctul 5.1.1. consemnează obligația concesionarului de a preda gratuit și libere de sarcini investițiile făcute de el pe teren la expirarea duratei contractului de concesiune.
Prin răspuns la întâmpinare și la cererea reconvențională, reclamantul a menționat că pârâtul are pretenții inadmisibile fiindcă pornește de la un temei de drept eronat, punct de vedere fondat pe aprecierea reclamantului conform căruia HG 1228/1990 nu poate reglementa un contract de concesiune între o unitate administrativ teritorială și o persoană fizică, această reglementare privind raporturile între unități economice de stat și organizare a acestora ca regii autonome și nu la bunurile ale unităților administrativ teritoriale și ale persoanelor fizice.
S-a reiterat în răspuns art. 44 din Constituția României privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată în temeiul căruia este inadmisibilă deposedarea sa de un bun care îi aparține în proprietate și fără despăgubire.
S-au depus de asemenea la dosar: contractul de vânzare – cumpărare dintre G. I. și . autentificat sub nr. 2404/1999, declarație dată de G. I. pentru preluarea terenului de către . cu construcțiile de pe el și declarația de preluare dată de administratorul ..
Pârâta a invocat ca practică judiciară Sentința civilă 780/2003 a Judecătoriei C. Moldovenesc prin care s-a admis acțiunea mun. C. Moldovenesc prin primar, în contradictoriu cu pârâta . constatându-se că mun. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra unei construcții edificate de pârâtă pe teren concesionată de la aceasta.
Instanța analizând acțiunea reclamantului, cererea reconvențională a pârâtei, susținerile părților și actelor depuse la dosar constată următoarele:
Reclamantul a încheiat cu pârâta contract de concesiune a cărui durată a expirat.
În cuprinsul contractului de concesiune la capitolul privind încetarea concesiunii se consemnează: „la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul concesiunii și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini.
Contractul este semnat de părți, respectiv de reprezentantul mun. C. Moldovenesc în calitate de concedent și reclamant în calitate de concesionar.
Prin semnarea contractului acesta devine legea părților în integralitatea lui, nici una dintre părți neavând posibilitatea legală de a accepta ca valabile și legale doar unele din clauzele contractuale, iar cele care nu le consideră avantajoase să le ignore și să le considere cu reminiscențe comuniste, în contextul în care clauzele contractuale și contractul în integralitatea lui a avut la bază norme legale în vigoare la momentul încheierii acestuia.
Este adevărat că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că prin Constituția României se garantează dreptul de proprietate, dar această garanție nu are menirea de a înlătura clauzele contractuale asumate în cunoștință de cauză prin contract de către părți și care se referă la regimul concesiunii, la o normă legală specială și la bunurile rezultat al investiției făcute pe teren de către concesionar.
Predarea bunurilor rezultate din investițiile pe teren gratuit și libere de orice sarcini nu înseamnă o nerespectare a regimului proprietății private, ci executarea unei clauze din contract asumată la semnarea acestuia și fondată pe reglementările speciale privind contractul de concesiune.
Terenul a fost concesionat în condițiile HG 1228/1990, iar contractul a fost încheiat cu acordul reclamantului.
Potrivit art. 1 din Legea 69/1991 privind administrația publică locală, terenurile aparținând domeniului privat al unităților administrativ teritoriale destinate construirii pot fi concesionate, iar concesionarea se face cu respectarea prevederilor legale în baza unui contract prin care concedentul transmite pe o perioadă determinată exploatarea unui bun, în speță a unui teren, unei alte persoane numită concesionar care acționează pe riscul și răspunderea sa, această clauză fiind prevăzută chiar în cuprinsul contractului la capitolul privind drepturile concesionarului la art. 8.
Prin contractul de concesiune se efectuează o divizare a noțiunii de bunuri în derularea concesiunii făcându-se distincție între bunurile de retur în categoria cărora se înscrie garajul din litigiu și care revin de plin drept gratuit și libere de orice sarcini concedentului la expirarea contractului de concesiune.
Există potrivit normelor ce reglementează concesiunea și bunurile de preluare, însă pentru ca garajul în litigiu să fi putut fi inclus în această categorie de bunuri, ar fi fost necesar ca părțile de comun acord să fie convenit asupra acestui aspect la momentul încheierii contractului sau eventual pe parcursul derulării acestuia și în această situație s-ar fi putut pune în discuție o compensație egală cu valoarea contabilă actualizată a acestor bunuri, situație care nu există în prezenta speță.
Mai există o categorie de bunuri la care face referire legislația privind concesiunea, acestea fiind bunurile proprii ale concesionarului, dar în această categorie intră bunurile care au aparținut concesionarului la momentul încheierii contractului și care au fost folosite de acesta pe durata concesiunii și cu privire la care de asemenea părțile pot stabili regimul lor juridic.
În speță garajul din litigiu și magaziile obiect al cauzei, constituie ceea ce legea numește „bunuri de retur” și care potrivit clauzei contractului, dar și reglementărilor legale ce au stat la bata stabilirii acestei clauze, este rezultatul investiției făcute de concesionar pe terenul obiect al concesiunii și se impun a fi predate concedentului în mod gratuit și libere de sarcini la încetarea contractului.
Pentru ca instanța să constate alt regim juridic al acestei construcții ar fi fost necesar ca la încheierea contractului părțile contractante să fi stabilit acest regim juridic diferit de cel mai sus menționat.
Până la apariția Legii 219/1998 nu a existat un alt act normativ care să reglementeze concesiunile, motiv pentru care, concesiunile au fost realizate în baza Hotărârii nr. 1228/1990 pentru aprobarea Metodologiei concesionării, închirierii și locației gestiunii care, contrar susținerilor reclamantei prevedea la art. 2 că - Concesionarea și subconcesionarea de activități economice, servicii publice, unități de producție ale unor regii autonome și de terenuri proprietate de stat se desfășoară sub controlul guvernului, iar închirierea de bunuri proprietatea statului se efectuează, în condițiile legii, pe bază de licitație, cu aprobarea guvernului sau a organului administrației locale de stat, după caz.
Totodată, în acest act normativ, este prevăzut și un model pentru caietul de sarcini, unde la pct. 8.1 se precizează că la termenul prevăzut în contractul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda toate bunurile ce au făcut obiectul concesiunii și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini.
Instanța menționează că aceste prevederi au fost preluate într-o formă asemănătoare, în art. 29 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor, care la al.1, 2, prevede că la expirarea termenului de concesiune concesionarul este obligat să restituie, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat, inclusiv investițiile realizate, în conformitate cu prevederile contractului de concesiune și că în contractul de concesiune trebuie precizate, în mod distinct, categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii, respectiv: a) bunurile de retur care revin de plin drept, gratuit și libere de orice sarcini concedentului, la expirarea contractului de concesiune. Sunt bunuri de retur bunurile care au făcut obiectul concesiunii, precum și cele care au rezultat în urma investițiilor impuse prin caietul de sarcini, prevederi care apar în contractul de concesiune încheiat cu reclamantul..
Conform art. 298 din OUG 34/2006 (act normativ care a abrogat Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor) contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora.
Față de prevederile contractuale analizate mai sus și raportat la dispozițiile art. 969 alin.1 din vechiul Cod civil, sub imperiul cărora a luat naștere raportul juridic dintre părți, potrivit cărora contracte legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acțiunea de față este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât reclamanta prin contractul încheiat cu pârâta, și-a asumat obligația ca la expirarea termenului din contractul de concesiune, să predea atât terenul ce a făcut obiectul contractului, cât și investițiile făcute, (în cauză fiind vorba de garaj și magazii) gratuit și liber de orice sarcini, prin urmare, dreptul acesteia de a solicita predarea, rezultă din contractul încheiat între părți.
În același context legal sus arătat apare ca fondată cererea reconvențională formulată de pârâtă care urmează a fi admisă și în consecință se va dispune obligarea reclamantului M. V. C. la predarea către pârâtă a construcției garaj și magazii, cât și terenul ocupat de acesta în suprafață de 21 mp situată în locația străzilor C. P. – I. C. din mun. C-lung Moldovenesc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect „acțiune în constatare”, formulată de reclamantul M. V. C., cu CNP –_, din mun. C. Moldovenesc, .. 6, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul M. C. Moldovenesc – prin Primar, ca nefondată.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul M. C. Moldovenesc – prin Primar, și în consecință:
Obligă pe reclamantul M. V. C. să predea pârâtei, construcția garaj cu două magazii și terenul ocupat de acesta în suprafață de 21 mp (15+3+3) situată în zona străzilor C. P. – I. C. din mun. C-lung Moldovenesc, libere de sarcini și în mod gratuit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C. Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 02 martie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. MM
Tehnored. MS/BV
Ex. 4/ 10 aprilie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 345/2015.... | Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 388/2015.... → |
|---|
