Plângere contravenţională. Sentința nr. 345/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 345/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 3101/206/2014
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 345
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02 MARTIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A. P.
GREFIER G. N.
La ordine soluționarea acțiunii civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul contravenient C. C. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform art. 244 NCPC, instanța declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea formulată la data de 17.11.2014, petentul C. C., a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 31.10.2014 încheiat de I.P.J. Suceava, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție pentru motive de nelegalitate și pe care le consecință anularea sancțiunilor care decurg din acesta iar în subsidiar modificarea procesului verbal de contravenție în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
In motivarea plângerii aceasta a susținut că la data de 31.10.2014, în jurul orei 8:30 a fost sancționat pentru nerespectarea art. 121 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002 republicată iar în procesul verbal contestat nu este menționat locul unde a fost săvârșită presupusa contravenție, agentul constatator indicând doar . locul presupusei fapte, fără a preciza localitatea iar făcând referire la art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, arată că precizarea localității este obligatorie.
De asemenea, arată că în procesul verbal nu este menționat nici km unde a fost săvârșită presupusa faptă contravențională, iar indicarea exactă a km prezintă importanță din motivul că pe raza unei localități pot exista restricții de viteză diferite.
Petentul arată că nu rezultă poziția exacta a presupusei abateri, poziție ce ar putea fi indicată sau probata cu mijloace tehnice concrete, cum ar fi localizarea GPS, mijloace ce fac parte din dotarea Poliției Române, astfel încât acesta solicită intimatului, să pună la dispoziția instanței, probe concrete din care sa rezulte indicarea poziției exacte a presupusei abateri, în localitate sau în afara localității și indicarea km, poziție ce ar putea fi dovedită cu mijloace tehnice concrete, cum ar fi coordonate GPS, din care să reiasă in mod concret săvârșirea contravenției, menționată în procesul-verbal contestat.
În continuare petentul arată faptul că se afla la momentul săvârșirii contravenției într-o eroare de fapt întrucât el nu a cunoscut o circumstanță de care depinde realizarea elementelor contravenției. De asemenea, menționează faptul că această eroare de fapt, lipsa unui indicator cu restricție de viteză de 50 km/h nu este imputabilă contravenientului, întrucât acesta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă. Consideră acesta că această eroare de fapt este o cauză exoneratoare de răspundere contravențională stabilită de legiuitor.
Petentul susține că eroarea de fapt înlătură, la rândul ei, vinovăția atunci când o persoană a comis un act prevăzut de o normă contravențională, cunoscând greșit sau necunoscând o circumstanță de care depinde realizarea elementelor contravenției și pentru ca eroarea de fapt să opereze ca o cauză exoneratoare, trebuie să se probeze, în primul rând, că nu este imputabilă persoanei în cauză, în sensul că aceasta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă, iar zona unde petentul a fost depistat și oprit de polițiști este o zonă lipsită de clădiri iar raportat la acest aspect petentul nu putea să perceapă că se află în localitate.
Petentul solicită instanței să țină cont de prevederile art.11 din O.G. 2/2001 și să observe faptul că legiuitorul a dorit și a prevăzut în mod expres situația în care contravenientul este absolvit de vină prin simplul fapt că indicatorul de restricționare a accesului nu există absolut deloc iar acest aspect îl exonerează pe dânsul de orice fel de vină în accepțiunea legiuitorului întrucât el se afla într-o eroare de fapt conform art.11 din O.G.2/2001.
În continuare, petentul arată că împrejurările în care s-a săvârșit fapta, acesta nu a urmărit îndeplinirea vreunui scop, urmarea produsă fiind minimă, iar dânsul nu a creat nici o stare de pericol și nici nu a influențat în vreun fel bunul mers al desfășurării traficului, raportat și la lipsa traficului rutier pe acea porțiune de drum, astfel că pericolul social al faptei săvârșite de petent este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul ca nu s-au produs urmări grave pentru siguranța și ordinea publică.
Făcând referire la dispozițiile art.21 alin (3) din ordonanță, mai arată petentul că se deprinde și regula diferită de cea aplicată în materia penală, că sancțiunea nu poate fi aplicată sub minimul ori peste maximul prevăzut de norma specială, neexistând circumstanțe atenuante ori agravante care să aibă acest efect.
În consecință, este corectă soluția jurisprudențială potrivit căreia „sub minimul prevăzut de lege nu se poate coborî prin invocarea altor considerente sociale, ci numai dacă gradul de pericol social al faptei impune o altă sancțiune", în speță avertismentul.
De asemenea, petentul arată că pericolul social minim rezultă și din circumstanțele personale și reale ale sale care a avut o atitudine sinceră și corectă față de societate întrucât nu a încercat în nici un fel să se sustragă, el prezentând datele de identificare agentului constatator.
Mai precizează petentul că în momentul înregistrării cu aparatul radar era în depășirea unui autoturism, însă nu circula cu viteza de 97 km/h așa cum este menționat în procesul verbal contestat.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 2/2001, art. 194-204 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare intimatul IPJ Suceava a precizat că la data de 31.10.2014 petentul Cojbuc C. a fost sancționat cu amendă de 810 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 121 alin. 1 din ROUG 195/2002 Modif, faptă sancționată de art. 102 alin. din OUG 195/2002 Modif, constând în aceea că la data de 31.10.2014, ora 08:20 petentul contravenient a condus autoturismul marca Ford având nr. de înmatriculare_, pe . Mun. C-lung. Moldovenesc cu viteza de 97 km/h, în localitate.
În ceea ce privește susținerea petentului, precum că nu circula cu viteza de 97 km/h localitate, intimatul a anexat alăturat planșă fotografică și CD-R ./166/311 privind abaterea săvârșită Cojbuc C. din data de 31.10.2014, în care se poate observa faptul că există clădiri pe ambele părți ale părții carosabile și nu era în depășirea unui autoturism cum susține petentul.
În ceea ce privește susținerile petentului, precum că fapta nu prezintă pericol social, intimatul consideră că petentul nu realizează faptul că viteza cu care se deplasa, respectiv 97 km/h, prezintă un pericol social extrem de mare și care putea avea consecințe grave.
Intimatul precizează faptul că auto Dacia L. cu nr. MAI_, pe care se află montat aparatul radar era în mișcare în dreptul fostului bar Zenov, deci în interiorul localității Câmpulung Moldovenesc, iar în dreapta autoturismul marca Ford având nr. de înmatriculare_ care a fost înregistrat de aparatul radar rulând cu viteza de 97 km/h, se află fabrica de lapte Albalact acesta circulând din direcția centru către Pojorâta, unde administratorul drumului a stabilit limita vitezei legale, la 50 km/h.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
S-au depus la dosar procesul verbal de contravenție . nr._ în original, materialul probator care a stat la baza aplicării sancțiunii contravenționale planșa fotografică cu cadre unde se poate vedea cu exactitate data, ora, viteza de deplasare, autoturismul în cauză și nr. de înmatriculare al acestuia, copie a atestatului operatorului radar, copie după buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, cd-ul cu înregistrarea.
Din ansamblul actelor depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 31.10.2014 încheiat de I.P.J. Suceava – Poliția Câmpulung Moldovenesc C. Rutier, a fost sancționat petentul Cojbuc C. cu amendă de 810 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 121 alin. 1 din ROUG 195/2002 Modif, faptă sancționată de art. 102 alin. din OUG 195/2002 Modif.
În sarcina contravenientului s-a reținut faptul că la data de 31.10.2014, a condus autoturismul marca Ford având nr. de înmatriculare_, pe . viteza de 97 km/h, în localitate, înregistrat cu aparatul radar Autovision ROM 450 montat pe autospeciala cu nr. MAI_, cod operator_ în mișcare din sens opus.
În cauză s-a invocat pe cale de excepție nulitatea procesului verbal de contravenție, motivat de faptul că acesta ar fi fost încheiat cu încălcarea prevederilor din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv nu este menționat locul unde a fost săvârșită presupusa contravenție și nu rezultă poziția exactă a presupusei abateri.
Articolul 17 din O.G. 2/2001 determină condițiile de valabilitate a procesului verbal a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută, precizând expres că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”.
Lipsa altor mențiuni din procesul verbal pot atrage nulitatea acestuia în măsura în care acestea creează o vătămare petentului care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, însă cele indicate de petent nu se încadrează în această categorie.
Din analiza procesului verbal rezultă că a fost specificat locul unde a fost săvârșită contravenția, respectiv . suficient individualizat.
În consecință, procesul verbal . nr._ din 31.10.2014 încheiat de I.P.J. Suceava, a fost încheiat cu respectarea tuturor regulilor impuse de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la invocarea unei erori de fapt, instanța menționează că O.G. 2/2001 nu definește, ci doar enumără cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, sens în care se iau în considerare definițiile date în codul penal, respectiv art. 30 din Codul Penal, text care precizează că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care în momentul comiterii acesteia nu cunoștea existența unei stări, situații, ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, alin. 2 precizând că aceste dispoziții se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației, ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.
Instanța reține că potrivit prevederilor art. 49 alin. 1, 3 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h pentru anumite sectoare de drum și în anumite condiții, administratorul drumului putând stabilind și limite de viteze superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, precum și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 30 km/h pentru toate autovehiculele.
Prin urmare, regula este că circulația în localitate se face cu 50 km/h, astfel că lipsa unui indicator cu restricții de viteză de 50 km/h nu poate fi considerată o eroare de fapt, cât timp aceasta reprezintă regula și nu excepția, prin urmare în lipsa unui indicator care să-i permită petentului de a circula în localitate cu o viteză mai mare, acesta trebuia să circule cu 50 km/h, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la eroarea de fapt, acesta în calitate de șofer având obligativitatea de a cunoaște dispozițiile legii privind circulația pe drumurile publice.
Pe fondul cauzei, instanța precizează că pe de o parte, procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator. Aceste constatări sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
Această soluție este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește asimilarea procedurii contravențională celei penale și aplicarea prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspecte subliniate și în cauza A. contra României și recent în cauza I. P. c. României.
În acest din urmă caz, Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art.6 din Convenție, în domeniul contravențional precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului și a reținut Curtea că ea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
Prin urmare instanța va analiza susținerile și apărările petentului în condiții de egalitate cu partea adversă.
Încadrarea într-o anumită faptă contravențională din cele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și aplicarea sancțiunii este determinată de măsurarea exactă a vitezei vehiculului condus, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cinemometrul (aparat radar).
În cauză s-a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție astfel că din planșele foto rezultă că autoturismul a fost înregistrat cu viteza de 97 km/h în localitate (+47 km/h), aspecte înregistrate pe hard disc și contrar susținerilor petentului este o zonă cu clădiri pe ambele sensuri de mers.
De asemenea s-a depus și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar Autovision amplasat pe Dacia L. MAI_, cât și atestatul operator radar.
Din documentația depusă la dosar de agentul constatator rezultă că cele menționate în procesul verbal de contravenție sunt probate și cu planșele foto existente la dosar, dar și cu suportul magnetic pe care a fost înregistrată fapta, din care se observă autovehiculul condus de petent care circula cu viteza de 97 km/h, prin urmare instanța reține că petentul se face vinovat de cele reținute în procesul verbal de contravenție.
În consecință, instanța constată prin raportare la situația de fapt din speță că faptele reținute în procesul verbal de contravenție au fost constatate prin aparat pentru măsurarea vitezei de circulație, care prezintă un grad sporit de certitudine privind exactitatea înregistrărilor, iar prin planșele foto se face dovada că numitul C. C. este vinovat de cele reținute în procesul verbal de contravenție, motiv pentru care instanța va respinge plângerea, ca nefondată, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul contravenient C. C. CNP:_ cu domiciliul ales la cabinet avocat H. D. din Iași, .. 27, ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 02 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. AAP
Tehnored: GN/ IR
Ex.4/ 31.03.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 349/2015. Judecătoria CÂMPULUNG... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 398/2015. Judecătoria... → |
|---|
