Plângere contravenţională. Sentința nr. 1172/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1172/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 1172/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.1172
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 14 OCTOMBRIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, judecarea plângerii contravenționale introdusă de contravenientul H. F. I. în contradictoriu cu agentul constatator Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă pentru contravenient avocat I. A. jr. lipsă fiind contravenientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.I. A. jr. pentru contravenient solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a asigura prezența personal a martorilor, întrucât la acest termen contravenientul are probleme de sănătate nu a putut asigura prezența martorilor.
Instanța având în vedere că martorii erau sub sancțiunea decăderii și că personal la termenul anterior apărătorul contravenientului s-a obligat să le asigure prezența, respinge solicitarea, decade pe contravenient din această probă și constatând terminată cercetarea judecătorească terminată, acordă cuvântul la fond.
Av.I. A. jr. pentru contravenient solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța rămâne în pronunțare.
După darea pronunțării apărătorul contravenientului a depus la dosar o cerere prin care solicită repunerea cauzei pe rol și citarea martorilor.
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din 19 martie 2015 încheiat de organele Postului de Poliție F. i-au aplicat contravenientul H. F. I. i s-a aplicat o amendă de 500 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute art.2 pct.24 și 2 din Legea 61/1991 modificată.
În sarcina contravenientului s-au reținut următoarele:
La data de 27 decembrie 2014, orele 05,00, în timp ce a intrat în sala de nunți din . fratele său G., cu H. G., cu H. I. și V. A. au provocat scandal, timp în care l-a lovit și pe C. G. provocând lezarea demnității.
Împotriva sus menționatului proces - verbal la data de 2 aprilie 2015 a formulat plângere contravenientul solicitând, în principal, anularea acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii s-au arătat următoarele:
Într-adevăr pe data de 27 decembrie 2014 a intrat în sala de nunți a Comunei F. împreună cu numiții: H. G., H. G., H. I. și V. A., iar în zona ușii de la intrare a stat de vorbă cu mai multe persoane, timp în care a observat că numiții H. I. și C. G. s-au luat la bătaie, ceea ce l-a determinat să intervină în sensul că s-a băgat între ei pentru a-i despărți.
Așa fiind contravenientul a arătat că în ceea ce-l privește el nu a participat la acea bătaie și nici nu a provocat vreun scandal, iar activitatea sa a avut ca efect despărțirea celor două persoane implicate în scandal.
Prin urmare, a considerat că nu se face cu nimic vinovat de faptele ce i se pun în sarcină.
În situația în care se va considera totuși că și el ara avea vreo culpă în acel incident, cu toate că se consideră nevinovat, a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Motivarea în drept.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.31 din OG 2/2001.
A fost anexat în copie procesul – verbal contestat.
Poziția procesuală a agentului constatator.
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 16-17) agentul constatator a solicitat respingerea plângerii invocând următoarele:
Cele reținute în cuprinsul procesului – verbal corespund realității.
La data de 28.12.2014 numitul C. G. a formulat o plângere adresată Postului de Poliție F. prin care relata că în dimineața zilei de 27.12.2014, orele 05,00, frații H. G. și H. F. I. au provocat scandal în sala de nunți din centrul comunei F. și l-au lovit.
În același timp organizatorul balului în persoana lui N. A. a reclamat și el că respectivii au participat și au provocat scandal solicitând efectuarea de cercetări și luarea măsurilor legale față de ei.
S-a mai susținut că plângerea părții vătămate C. G. a fost înregistrată la P. C-lung Mold., sub nr.41 din 14 ianuarie 2015 și s-a declanșat cercetarea penală față de acesta sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe, în timp ce reclamația lui N. A. a fost înregistrată la Postul de Poliție F. sub nr.R/9644 din 30.12.2014 și apoi a fost conexată la dosarul 41/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Întrucât la acel scandal a participat și numitul H. F. I. contravenientul a fost sancționat în temeiul art.2 pct.24 și 2 din Legea 61/1991 așa cum a fost modificată.
Considerându-se că sancțiunea aplicată este în concordanță cu gravitatea faptelor comise și că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege s-a solicitat respingerea plângerii.
Au fost anexate în copie: reclamațiile formulate de C. G. și N. A., depozițiile acestora date în fața organului de urmărire penală, declarația contravenientului și depoziția martorului H. G..
Probe.
Contravenientul a solicitat audierea martorilor: H. G. și V. A., iar la termenul din 17 iunie 2015, instanța a admis această, iar contravenientul prin apărătorul său s-a obligat să asigure prezența lor pentru termenul următor.
La data de 16 septembrie 2015, apărătorul contravenientului a arătat că nu a putut asigura prezența la acest termen, dar, a solicitat un nou termen pentru a asigura prezența acestora, instanța admițând acest lucru sub sancțiunea decăderii din probă.
Întrucât nici la acest termen nu a fost asigurată prezența martorilor și nici nu s-a făcut dovada că ar existat vreun impediment să facă imposibil acest lucru, instanța a procedat la decăderea contravenientului din probă.
Este adevărat că după pronunțarea sentinței apărătorul inculpatului a solicitat să se dispună repunerea cauzei pe rol și citarea martorilor propuși, însă, se consideră că nu există nici un motiv care să impună repunerea cauzei pe rol și citarea martorilor, pentru considerentele mai sus arătate.
Potrivit art.400 din Codul de procedură civilă: „dacă, în timpul deliberării, instanța găsește că sunt nec3esare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților”, ori, în speță, acest lucru nu este dat.
Situația reținută de instanță.
Prin procesul - verbal de contravenție PA nr._ din 19 martie 2015 încheiat de organele Postului de Poliție F. i-au aplicat contravenientul H. F. I. i s-a aplicat o amendă de 500 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute art.2 pct.24 și 2 din Legea 61/1991 modificată.
A rezultat din probele administrate în fața organului de poliție (și care fac obiectul dosarului penal înregistrat la P.) că la data de 27 decembrie 2014, orele 05,00, la terminarea balului ce se organizase în sala de nunți din . cu fratele său H. G., cu H. G., H. I. și V. A., au provocat scandal, ocazie cu care l-a lovit pe numitul C. G. provocându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal 328- CM/A2 din 29 decembrie 2014 și pentru care au fost necesare un număr de 11 – 12 zile îngrijiri medicale, altercația fiind oprită de către organizatorul balului N. A..
Soluția instanței.
Plângerea formulată de contravenient apare ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Procesul - verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenienta nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
Potrivit dispozițiunilor art.249 din noul cod de procedură civilă „cel ce face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, iar conform art.250 din același cod „dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloace materiale de probă, prin cercetarea la fața locului, sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege”.
Prin urmare, procesul - verbal de contravenție se bucură de „o prezumție de legalitate”, câtă vreme acest lucru nu a fost răsturnat printr-o probă contrară.
Prin hotărârea din 31 martie 2008 dată în cauza A. împotriva României CEDO a statuat că „sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului” și, prin urmare, este greșit ca să se inverseze sarcina probei privind prezumția de legalitate și temeinicia procesului - verbal.
În același timp s-a precizat că în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept „penală”, a unei astfel de garanție, destinată să restabilească echilibru dintre presupușii autori ai faptelor ilegale și autoritățile chemate să-i urmărească și să-i pedepsească, cauza trebuie judecată echitabil, astfel cum prevăd art.6 din Convenție ( prezumția de nevinovăție și că sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului ).
Așadar, s-a considerat că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului verbal de contravenție, este o prezumție „lipsită de rezonabilitate”, iar nerespectarea garanțiilor fundamentale – printre care și prezumția de nevinovăție – care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri în fața autorităților încalcă dispozițiile art.6 din Convenție, care are ca finalitate – cum s-a arătat mai sus – nu de a înlătura prezumțiile ( inclus cea de legalitate ) din materie contravențională, ci de a le include în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul de apărare.
Referitor la susținerile contravenientului legate de faptul că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu ar corespunde realității nu au fost cu nimic dovedite.
Mai mult decât atât contravenientul a semnat personal procesul-verbal, iar la rubrica „obiecțiuni” a arătat că recunoaște că a participat la acest scandal public dar nu l-a lovit pe C. G..
De altfel, contravenientul nu a făcut cu nimic dovada susținerilor sale.
În același timp trebuie avut în vedere că nu există nici un motiv de nulitate a procesului-verbal.
Articolul 17 din OG 2/2001 determină condițiile de valabilitate a procesului verbal a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută, precizând expres că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului - verbal”.
Alte nereguli privind mențiunile din procesul - verbal pot atrage nulitatea acestuia în măsura în care acestea creează o vătămare contravenientului și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, însă motivele invocate de acesta nu se încadrează în această categorie.
În speță, nu este dat nici unul dintre motivele prevăzute de sus menționatul text care să conducă la nulitatea procesului-verbal.
Așadar, referitor la cele reținute în sarcina contravenientului prin procesul – verbal a cărui anulare s-a solicitat, instanța constată că ele sunt corect stabilite, încât – sub acest aspect – procesul – verbal este întocmit în concordanță cu dispozițiile legale și nu există motive care să conducă la nulitatea acestuia.
Cât privește cel de-al doilea aspect invocat de contravenient, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, trebuie avute în vedere următoarele prevederi:
Potrivit art.5 alin.5 din OG 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar conform și art.7 alin.2 din același act normativ „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.
Prin articolul art.21 alin.3 din OG 2/2001 se menționează că sancțiunile se aplică gradual în limitele prevăzute de actul normativ, iar în efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu întreg complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, situația contravenientului privită în raport cu împrejurările ce țin de atitudinea acestuia față de fapta săvârșită.
În raport de cele reținute în sarcina contravenientului, de poziția procesuală a acestuia, nu se poate susține că faptele sunt lipsite de pericol social, ba dimpotrivă acestea prezintă un pericol social sporit, ținând seama că au fost comise într-un local public și prin modul cum au fost săvârșite, au produs o rezonanță negativă în rândul cetățenilor, încât se consideră că nu sunt motive care să conducă la reindividualizarea sancțiunii prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Pentru aceste considerente plângerea urmează a fi respinsă în totalitate.
Văzând că plângerea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de contravenientul H. F. I., CNP:_ din comuna F., . B, județul Suceava în contradictoriu cu agentul constatator Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:4/13 noiembrie 2015
./11/2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1170/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1173/2015.... → |
|---|
