Contestaţie la executare. Sentința nr. 109/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 2902/208/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 109/2013
ȘEDINȚA PUBLICA din 18 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: Z. T.
GREFIER: S. V.
S-a luat în examinare cererea formulată de contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355 P. în contradictoriu cu intimatul S. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța retine cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeș, sub nr._ / 18.07.2012, contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355 P., a chemat în judecată intimatul S. M. și a solicitat instanței anularea formelor de executare a sentinței civile nr. 421/22.05.2009 a Tribunalului C.-S., demarate în dosarul execuțional nr. 641/2012 al B. Ț. M..
În motivarea cererii, contestatoarea arată că, la data de 10.07.2012, i-a fost comunicată prin poștă Somația de plată prin care a fost somată ca, în termen de 6 luni de la comunicare, să plătească debitul de 55.578 lei cu titlu de valoarea suplimentului postului și suplimentului postului corespunzător treptei de salarizare acordată prin titlu executoriu, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective și suma de 151,60 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.
Titlul care se solicită a fi executat intră sub incidența OUG nr. 71/2009, actualizată, privind plata unor sume prevăzute de titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care la art. 1 prevede că „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
La aliniatul 2 se prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În drept, a fost invocată OUG nr. 71/2009, actualizată.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Pârâtul S. M. nu s-a prezentat în instanța și nici nu a formulat întâmpinare la dosar.
Prin contestația la executare conexată la prezenta cauză, înregistrată inițial sub nr._, contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, București, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații B. Ț. M. și S. M. anularea formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 641/2012 împotriva contestatoarei precum și suspendarea executării silite.
În motivare, s-a arătat că B. Ț. M. a somat contestatoarea la plata, într-un termen de 6 luni de zile, a sumei de 10.038, 64 lei, sub condiția dovedirii lipsei fondurilor. Contestatoarea a susținut că încuviințarea executării silite a avut loc cu încălcarea prevederilor legale speciale referitoare la executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, precum și a prevederilor referitoare la plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. S-a învederat aplicabilitatea cadrului legal general constând în O.G. 22/2002, precum și a O.U.G. nr. 71/2009, executarea obligațiilor consacrate prin titlul executoriu urmând a se face eșalonat, în condițiile acestei din urmă ordonanțe de urgență.
În drept, contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 399 și următoarele Codul de procedură civilă, precum și pe cele ale O.G. 22/2002 și ale O.U.G. 71/2009.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a B. Ț. M., invocată de instanță din oficiu în dosarul conexat, instanța constată că această excepție este întemeiată, urmând a fi admisă, întrucât acest intimat nu este parte în raportul juridic de drept material dintre părțile între care se desfășoară executarea silită și deci nu este titularul vreunui drept sau al vreunei obligații izvorând din acest raport, nefiind deci parte nici în raportul juridic de drept procesual civil și deci neputând figura în procesul dintre părțile acestuia.
În ceea ce privește fondul cauzei, din analiza înscrisurilor de la dosar și a dosarului execuțional nr. 641/2012 al B. Ț. M., instanța reține, în fapt, următoarele:
B. Ț. M. a emis somația din data de 5 iulie 2012 (f. 7 dos. conexat), prin care a somat atât contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355 P., cât și contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale București (din dosarul conexat), să achite, în termen de 6 luni de la comunicare și sub condiția dovedirii în fața unei instanțe de judecată a lipsei fondurilor necesare plății acestei datorii, debitul total de 10.038,64 lei, din care 9.814 lei valoare actualizată cu indicele prețurilor de consum a normei de hrană acordate prin titlul executoriu, respectiv 224, 64 lei cheltuieli de executare silită.
În drept, instanța constată aplicabilitatea în cauză a prevederilor OUG nr. 71/2009, actualizată, privind plata unor sume prevăzute de titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care la art. 1 prevede că „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
La aliniatul 2 se prevede că, în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Sub aspectul jurisprudenței CEDO aplicabile, instanța constată că instanța de contencios al drepturilor omului a pronunțat, relativ recent, o hotărâre prin care a analizat exact situația dedusă judecății prin prezenta contestație la executare, constatând conformitatea cu dispozițiile Convenției Europene a O.U.G. 71/2009.
Astfel, în cauza D. D. D. și alții împotriva României din data de 4.12.2012, Curtea a amintit că deja s-a pronunțat că măsurile luate pentru a salva echilibrul bugetar între veniturile și cheltuielile publice pot fi considerate că urmăresc un scop de utilitate publică (M. și S. c. României, Šulcs c. Lettonia și Panfile c. României).
Apoi, s-a arătat, în considerentele deciziei arătate că, în speță, începând cu 2009, România a trebuit să facă față unei grave crize economice și financiare. Autoritățile naționale sunt mai în măsură, spre deosebire de judecătorul internațional, să determine ceea ce este de « utilitate publică », Curtea fiind gata să admită că, astfel cum susține și Guvernul, măsurile contestate urmăreau un scop de utilitate publică.
Pentru a determina dacă respectivele măsuri erau proporționale scopului urmărit - stabilirea unui echilibru bugetar evitând înrăutățirea situației sociale -, Curtea a apreciat că trebuie verificat dacă, în speță, felul în care au fost tratați reclamanții a permis menținerea unui echilibru între interesele în cauză.
Astfel, întrucât reclamanții primiseră o parte din suma totală datorată, restul acesteia trebuind să fie plătit, conform legislației în vigoare, în mod eșalonat, până în 2016 și niciun act din dosar neindicând că Guvernul nu ar avea intenția să respecte calendarul de plăți, curtea a concluzionat că nu poate considera că însăși substanța dreptului reclamanților ar fi fost afectată și că eșalonarea plății creanțelor datorate reclamanților nu poate fi considerat nerezonabilă.
În speță, instanța constată că hotărârea CEDO mai sus prezentată este pe deplin aplicabilă și situației din prezenta cauză, având în vedere că, din niciun înscris de la dosarul cauzei nu rezultă că sumele recunoscute intimatului prin titlul executoriu nu vor fi plătite acestuia conform calendarului de plăți stabilit prin O.U.G. 71/2009.
Ca atare, formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 641/2012 al B. Ț. M., atât împotriva contestatoarei Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale – Unitatea Teritorială 355 P., cât și a contestatoarei din dosarul conexat, Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale București, au fost îndeplinite cu ignorarea dispozițiilor O.U.G. 71/2009 și a Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza D. D. D. și alții împotriva României, astfel că instanța urmează a admite ambele contestații la executare și a dispune anularea executării silite înseși, demarate în cadrul dosarului de executare silită nr. 641/2012 al B. Ț. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 355, cu sediul în P. nr. 186, județul C.-S. în contradictoriu cu intimatul S. M., domiciliat în Caransebeș, ..11, ., județul C.-S..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. Ț. M., invocată din oficiu în dosarul conexat nr._ .
Admite contestația la executare conexată, formulată de contestatoarea Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, in contradictoriu cu intimatul S. M..
Dispune anularea executării silite înseși, demarate în cadrul dosarului de executare silită nr.641/2012 al B. Ț. M..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2013
Președinte, Grefier,
Z. T. S. V.
Red. ZT
Tehnored. SV
Ex. 4/04.02.2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2017/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 687/2013.... → |
|---|
