Pretenţii. Hotărâre din 15-11-2013, Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 3473/208/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 2937/2013
Ședința publică din 15.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. A. Z.
GREFIER: I. L. C.
S-a luat în examinare judecarea cauzei civile, privind reclamant Novacescu D. c/a pârât .” SA, pentru obligație de a face, pretenții.
La apelul nominal, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea cauzei fiind amânată succesiv pentru datele de 08.11.2013 și 15.11.2013, când:
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 9.11.2011, reclamanta N. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. Distribuție Banat S.A. ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe aceasta din urmă la mutarea unor stâlpi de curent amplasați de către pârâtă pe terenul reclamantei iar, în subsidiar, să o oblige pe pârâtă la plata unei chirii lunare de 250 de euro pentru fiecare stâlp (în cazul imposibilității tehnice de mutare a stâlpilor).
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietară, împreună cu soțul acesteia, asupra terenului evidențiat în C.F. nr._ Caransebeș, teren pe care pârâta a amplasat patru stâlpi de energie electrică, fapt datorită căruia nu se poate construi nimic pe teren, devenind astfel inutilizabil. Reclamanta a încercat să soluționeze litigiul în mod amiabil, dar pârâta neagă dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului pe care sunt amplasați stâlpii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 490 C.Civ.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri și s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de identificare.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f.13), prin care a solicitat, în subsidiar, în situația în care va fi găsită întemeiată solicitarea reclamantei din cererea introductivă, obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor necesare schimbării amplasamentului stâlpilor de susținere a liniei electrice aeriene.
În motivare, s-a arătat că LEA 04 KV Caransebeș PT nr. 6011 a fost construită și dată în folosință în anul 1988, deci cu mult înainte ca reclamanta să fi devenit proprietară asupra terenului pe care sunt amplasați stâlpii a căror mutare se solicită, terenul fiind ocupat de capacități electrice și afectat de o sarcină stabilită de lege în favoarea utilității publice pe care reclamanta a preluat-o odată cu dobândirea dreptului de proprietate prin cumpărare. A mai arătat pârâta reclamantă reconvențională că, potrivit art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/1997, terenurile pe care se situează capacități energetice existente la data intrării în vigoare a legii, sunt și rămân în proprietatea publică a statului, fiind în prezența unei limitări a dreptului de proprietate, determinată prin lege, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. 7 din Constituția României. În temeiul prevederilor legale (art.16 alin.2 și 3 și art. 19 din Legea nr. 13/2007), pârâta reclamantă reconvențională beneficiază de un drept de uz și de servitute asupra terenurilor din vecinătatea capacităților energetice. Astfel, dreptul de uz are drept scop executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, precum și asigurarea funcționării normale a capacității și a realizării reviziilor, reparațiilor și intervențiilor necesare. Dreptul de servitute vizează instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și accesul la locul de amplasare a acestora.
Mutarea stâlpilor nu poate fi realizată fără respectarea dispozițiilor art. 41 alin. 7 din Legea nr. 13/2007, care pun în sarcina solicitantului modificării, toate cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice.
În ceea ce privește cererea secundară, de plată a chiriei, pârâta reclamantă reconvențională solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere că, chiria este specifică raporturilor de locațiune, care reprezintă raporturi obligaționale, or în cauza de față nu au existat asemenea raporturi între părți, ci raporturi de drept real constând în exercitarea servituților prevăzute de art. 16 alin.2 din Legea nr. 13/2007.
Art. 8 și 9 ale Legii nr. 13/2007 stabilesc despăgubirile la care au dreptul proprietarii de terenuri din vecinătatea capacităților energetice, dreptul la despăgubire născându-se doar în ipoteza în care, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizare, s-au produs pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice, la calculul despăgubirilor urmând a fi avute în vedere criteriile prevăzute la art. 9. Or, în cauză, nu sunt incidente aceste prevederi, exercitarea dreptului de uz neputând aduce, prin ea însăși, pagube reclamantei.
Susținerile reclamantei privind imposibilitatea de utilizare a terenului datorită stâlpilor amplasați pe acesta sunt nefondate, aceasta putându-l utiliza în mod nestingherit.
În speță, nu este aplicabil nici art. 16 alin. 5 din Legea nr. 13/2007, acesta referindu-se la capacități energetice edificate după . legii.
În drept, au fost indicate prevederile art. 115-118 din C.proc.civ., cele ale art. 119 din C.proc.civ., precum și cele ale Legii nr. 13/2007 și ale H.G. nr. 135/2011.
În dovedire, au fost anexate înscrisuri.
La data de 9.03.2012, reclamanta și-a precizat cererea, solicitând, în principal, obligarea pârâtei la desființarea și mutarea din terenul acesteia a unui număr de 5 stâlpi de energie electrică, amplasați fără acordul acesteia iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la plata unei sume lunare în valoare de 1250 de euro, câte 250 de euro pentru fiecare stâlp.
La f. 111 dosar reclamanta și-a precizat din nou acțiunea, în sensul că cererea inițial formulată cu titlu subsidiar, având ca obiect obligarea pârâtei la plata chiriei, a devenit cerere principală, iar cererea inițial principală, având ca obiect mutarea stâlpilor, a devenit subsidiară.
Apoi, prin înscrisul de la f. 118 dosar, reclamanta a menținut capătul principal de cerere, adăugând la cererea subsidiară de mutare a stâlpilor o nouă cerere, având ca obiect despăgubiri în cuantum lunar de 250 euro/stâlp/lunar, înmulțit cu numărul de luni în care stâlpii au fost amplasați pe terenul acesteia, precum și începând cu data de 09.09.2011 (data formulării cererii) și până la data mutării stâlpilor.
Prin același înscris, reclamanta pârâtă reconvențională a solicitat respingerea cererii reconvenționale, pe motiv că este întemeiată pe prevederile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007, lege care nu este aplicabilă în cazul reclamantei deoarece cei 5 stâlpi au fost amplasați pe proprietatea acesteia după . acestei legi, adică în anul 2008, iar legea menționată se referea la art. 41 alin.4 la capacitățile edificate anterior apariției legii.
În cauză au fost administrate proba cu martori, proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică topografică, din analiza cărora instanța reține următoarele:
Potrivit extrasului C.F. de la f. 4 dosar, reclamanta este proprietară tabulară, alături de soțul acesteia, asupra imobilului teren înscris în C.F. nr._ Caransebeș, nr. top./cadastral_, în suprafață de 14.291 mp, precum și asupra casei edificate pe acest teren, situată în . din Caransebeș. Din același extras de carte funciară instanța mai reține că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului menționat în anul 2004, prin cumpărare.
Pârâta i-a trimis reclamantei adresa de la f. 7 dosar, prin care i-a adus la cunoștința că nu poate da curs solicitării acesteia, întrucât lucrarea al cărei obiect l-au constituit stâlpii despre care face vorbire reclamanta este o lucrare de retehnologizare a rețelelor electrice existente, iar din documentele deținute de pârâtă rezultă că stâlpii respectivi sunt amplasați pe terenul proprietate a statului și a unității administrativ teritoriale, fiind obținută și autorizație de construire eliberată de autoritățile publice locale.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară depus la f. 77 dosar, pe terenul proprietatea reclamantei există amplasați un număr de 5 stâlpi de susținere a Liniei Electrice Aeriene ce aparține pârâtei, expertul evidențiind stâlpii pe planul de amplasament și delimitare anexat raportului de expertiză. A mai concluzionat expertul că imobilul cu nr. cad._ Caransebeș este afectat de LEA pe o lungime totală de 143 m și că, pe acest teren, există un gard de beton ce delimitează . folosință „curți construcții”, în suprafață de 1205 mp, de . folosință „fânețe”, în suprafață de_ mp, iar în perimetrul împrejmuit de gardul de beton se află unul dintre stâlpii de susținere LEA, deducându-se că ceilalți patru stâlpi sunt amplasați pe partea din teren care are categoria de folosință „fânețe”.
Un alt aspect relevant în cauză, evidențiat de către expert în cuprinsul raportului de expertiză, este acela că gardul de beton este construit în întregime pe terenul reclamantei, fiind deci exclusă ipoteza în care reclamanta ar fi împrejmuit inclusiv terenul aflat în proprietatea unității administrativ teritoriale și deci ca astfel unul dintre stâlpi să fi ajuns să fie amplasat, în mod abuziv, pe terenul reclamantei, prin fapta acesteia.
Din acest punct de vedere, este lipsit de relevanță aspectul invocat de către pârâtă privind edificarea gardului împrejmuitor, de către reclamantă, cu sau fără autorizație de construire (eventuala nerespectare a legislației incidente în materia autorizării executării construcțiilor atrăgând o răspundere contravențională care însă nu interesează prezenta cauză), întrucât esențială în cauză este strict identificarea amplasamentului stâlpilor pe terenul proprietatea reclamantei sau în afara acestuia, or concluziile expertului sunt clare și neechivoce în sensul primei variante, astfel cum s-a arătat mai sus.
La termenul din data de 14.12.2012, instanța a anulat raportul de expertiză astfel întocmit, constatându-se că pârâta nu a fost convocată în termen pentru efectuarea deplasării la fața locului, expertiza fiind refăcută cu convocarea tuturor părților iar expertul ajungând la concluzii identice cu cele ale raportului inițial (f. 100), aspect firesc față de faptul că identificarea topografică a terenului nu poate fi influențată de dispozițiile legale din domeniul energiei electrice, de care pârâta a insistat ca expertul să țină cont la efectuarea lucrării (expertul nefiind numit, de altfel, decât în scopul identificării amplasamentului stâlpilor în sau în afara imobilului proprietatea tabulară a reclamantelor).
La solicitarea instanței de judecată, Primăria Municipiului Caransebeș a depus dosarul care a stat la baza eliberării autorizației de construire nr. 209/25._, pentru „Modernizare LEA 0,4 KV Caransebeș, zona PTA 6011, PTA 6028” (beneficiar fiind pârâta), în adresa de la f. 127 dosar menționându-se că lucrările obiect al autorizației trebuiau executate doar pe domeniul public.
Din autorizație de construire de la f. 128 dosar instanța mai reține că executarea lucrărilor de modernizare a liniei electrice aeriene a vizat imobilele ce constituie „străzile municipiului Caransebeș”, conform planului de situație nr. 1820/2007 (planșele 1,2,3), din certificatul de urbanism de la f. 143 dosar rezultând că regimul juridic al imobilului vizat de lucrările de modernizare a fost cel de „teren proprietatea Statului Român-domeniu public – situat pe raza Municipiului Caransebeș, în intravilan, iar la rubrica „regim economic” s-a specificat că terenul proprietatea Statului Român, în cauză, este cel ocupat parțial de stâlpi electrici, respectiv liber de construcții, sau ocupat de stâlpi, alei, zone verzi. La rubrica „regim tehnic” au fost menționate și străzile ce urmau a fi afectate de lucrări, printre care se numără și . se află situat imobilul aflat în proprietatea tabulară a reclamantei. Se mai menționează, tot la această rubrică, faptul că, în cazul afectării proprietăților private, se va impune acordul prealabil autentificat notarial, al proprietarilor, în acest sens.
Din memoriul tehnic depus la f. 162 dosar, instanța mai reține (în privința LEA 04 KV Caransebeș PT nr. 6011, din care fac parte stâlpii ce fac obiectul cauzei - aspect invocat în întâmpinare și necontestat în cauză), că s-a stabilit, printre altele, demontarea rețelei cu conductoare neizolate pe stâlpi de beton, schimbarea unor conductoare neizolate, înlocuirea unui număr de 33 de stâlpi, însă și proiectarea unui circuit de linii electrice aeriene în lungime de 0, 92 km (f. 163, 164), din detaliile menționate la rubrica „descrierea lucrărilor” (f. 166) putându-se concluziona că, în sensul memoriului tehnic, liniile proiectate reprezintă linii electrice noi, spre deosebire de cele existente (vezi, de pildă, distincția făcută la rubrica „Suprastructură”, alineatul al doilea).
În ceea ce privește linia electrică asupra cărora au fost efectuate lucrările, astfel cum rezultă din recunoașterea pârâtei făcută în cuprinsul întâmpinării și cum nu este contestat de reclamantă, linia electrică aeriană 04 KV Caransebeș PT nr. 6011 a fost construită și dată în folosință în anul 1988, disputa dintre părți existând însă sub aspectul considerării lucrărilor efectuate pe terenul reclamantei ca fiind lucrări de înființare a unei linii electrice noi (susținerea reclamantei), respectiv ca fiind lucrări de retehnologizare (susținerea pârâtei) a liniei electrice puse în funcțiune în anul 1988. Sub acest aspect, se observă că, potrivit art. 2 punctul 50 din Legea nr. 13/2007, retehnologizarea reprezintă ansamblul operațiunilor de înlocuire a unor tehnologii existente uzate moral și/sau fizic, cu tehnologii moderne, în scopul creșterii eficienței activității, reducerii consumurilor specifice de energie, reducerii emisiilor poluante etc.
Or, lucrarea pentru care pârâta a obținut autorizație de construire este una de „modernizare” a LEA 0,4 KV Caransebeș, zona PTA 6011, PTA 6028, iar faptul că, printre soluțiile tehnice la care s-a recurs în acest sens, s-a aflat și aceea a proiectării unor linii electrice diferite de cele existente, ca amplasament, nu poate conduce la concluzia că nu ne-am mai afla în registrul unor lucrări de retehnologizare, ci în cel al înființării unor noi capacități energetice și deci sub incidența unui alt regim juridic.
Din declarația martorei audiate în cauză, instanța mai reține că, anterior efectuării lucrărilor de retehnologizare, pe terenul proprietatea reclamantei se aflau amplasați 3-4 stâlpi de energie electrică, iar în urma efectuării acestor lucrări traseul acestora a fost modificat, din raportul de expertiză rezultând și că numărul acestora a crescut la 5. Însă, nici aceste aspecte nu conving instanța în sensul că lucrările efectuate ar trebuie considerate drept lucrări de înființare a unor noi capacități energetice, în realitate aflându-ne doar în prezența alegerii unei anumite soluții tehnice necesare retehnologizării. Astfel, în speță, a fost aleasă soluția modificării amplasamentului stâlpilor, ceea ce nu schimbă cu nimic faptul că, și la data achiziționării terenului de către reclamantă (anul 2004), acesta era grevat de sarcini în sensul existenței pe acesta a unor capacități electrice, chiar dacă acestea aveau un amplasament ușor diferit față de cel rezultat în urma lucrărilor de retehnologizare.
Pentru stabilirea normelor juridice aplicabile situației de fapt mai sus expuse, se impune analizarea modului de aplicare în timp a legislației în materia energiei electrice.
Este adevărat că, potrivit art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului.
Însă, acest articol nu trebuie interpretat în sensul conferirii în favoarea statului, ex lege și fără parcurgerea unei proceduri de expropriere, a unui drept de proprietate asupra terenurilor ocupate de capacități energetice, ci textul vizează acele terenuri ocupate de capacități energetice care, la data intrării în vigoare a legii, se aflau deja în proprietatea publică a statului român, iar nu terenurile proprietate privată a persoanelor fizice, cum este cazul în speță, astfel că instanța nu poate subscrie concluziei pârâtei în sensul că terenul efectiv ocupat de cei 5 stâlpi de energie s-ar afla în proprietatea publică a statului, în virtutea articolului mai sus menționat.
Potrivit art. 13 alin. 1 și art. 15 alin.1 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 13/2007, regimul juridic al liniilor electrice noi înființate și cel al celor retehnologizate este identic sub aspectul faptului că, în ambele cazuri, este necesară obținerea unei autorizații de înființare de către autoritatea competentă.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 13/2007, din autorizația de înființare și din licențe decurg o . drepturi și obligații, legea precizând expres că atât lucrările de realizare cât și cele de retehnologizare ale capacităților energetice pentru care se acordă autorizații, precum și activitățile și serviciile pentru care se acordă licențe sunt de interes public, cu excepția celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizației sau licenței.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației; b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare; c) servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii; d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; e) dreptul de acces la utilitățile publice. Legea mai precizează că aceste drepturi de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 19 și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.
Conform alin.5 al aceluiași articol, exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după . prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la . prezentei legi.
Rezultă deci că dispozițiile alineatului 5 al art. 16 conferă un regim juridic distinct capacităților înființate după . legii, reglementând un drept la despăgubiri nerecunoscut pentru proprietarii capacităților energetice înființate anterior intrării în vigoare a legii și circumscriind exercitarea dreptului de uz și de servitute, precum și dreptul la despăgubiri, dispozițiilor unei convenții-cadru a cărei încheiere este obligatorie potrivit legii.
Or, în cauză, LEA 04 KV Caransebeș PT nr. 6011 fost realizată în anul 1988 (iar instanța a stabilit mai sus că lucrările de retehnologizare efectuate nu sunt încadrabile ca fiind lucrări de realizare a unei noi capacități energetice), astfel încât dispozițiile alin. 5 ale Legii nr. 13/2007 nu pot retroactiva, chiar dacă această linie electrică aeriană a fost supusă retehnologizării după . acestei legi.
Rezultă că textul art.16 alin.5 din Legea nr. 13/2007 nu este aplicabil în speță, el referindu-se la capacitățile energetice edificate după apariția legii, așa cum rezultă nu doar din textul în sine ci și din art.2 a Hotărârii de Guvern ce aprobă modelul de convenție, potrivit căruia "Clauzele cuprinse în Convenția -Cadru privesc capacitățile energetice realizate după . Legii nr. 13/2007 și pentru realizarea cărora sunt afectate terenuri aflate în proprietatea privată a terților, precum și exercitarea efectivă a drepturilor de uz și servitute în vederea executării lucrărilor de retehnologizare, întreținere, reparații, revizii, intervenții în caz de avarii și alte intervenții necesare pentru asigurarea funcționării normale a capacității energetice amplasate pe terenuri aflate în proprietatea privată a terților", or în speță linia electrică aeriană a fost construită în anul 1988.
per a contrario, dacă dispozițiile art. 16 alin. 5 se aplică, astfel cum a prevăzut legiuitorul, doar pentru capacitățile energetice înființate ulterior intrării în vigoare a legii, dispozițiile art. 16 alin. 1, 2 din aceeași lege rămân pe deplin aplicabile cauzei, ele reglementând, astfel cum s-a prevăzut mai sus, o . drepturi în favoarea titularului licenței, respectiv dreptul de uz, de servitute, de acces la capacitățile electrice. În același timp, aceste dispoziții prevăd în mod expres caracterul de interes public al lucrărilor de realizare și de retehnologizare ale capacităților energetice, precum și al activităților și serviciilor pentru care se acordă licențe.
În ceea ce privește deci cererea reclamantei având ca obiect mutarea stâlpilor de energie electrică de pe terenul acesteia, instanța constată că obligația de ridicare a stâlpilor poate decurge doar din necesitatea respectării dreptului de proprietate al reclamantei.
Proprietatea, în conformitate cu art. 480 Cod civil, este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un bun, în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Singura ipoteză în care s-ar justifica, în baza acestor dispoziții legale, obligarea pârâtei la ridicarea stâlpilor, ar fi aceea în care amplasarea acestora pe terenul reclamantei s-ar analiza ca o privare de proprietate, în sensul dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, amplasarea stâlpilor pe terenul reclamantei nu impietează asupra exercitării niciunuia dintre atributele dreptului de proprietate (usus, fructus și abusus) - nici asupra posibilității ridicării de construcții pe teren, nici asupra cultivării acestuia și nici asupra posibilității de înstrăinare a imobilului aparținând reclamantei.
Rezultă deci că, în realitate, nu suntem deci în prezența unei privări de proprietate, ci a unei restrângeri a exercițiului acestui drept, restrângere care, după cum s-a demonstrat mai sus, este prevăzută de lege și servește unui interes public, stâlpii de energie electrică asigurând alimentarea unui număr mare de persoane și nefiind destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizației sau licenței.
Nici dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu sunt încălcate în cauză, câtă vreme suntem în prezența unei limitări a folosinței bunurilor, în sensul tezei a treia a art.1, limitare care este prevăzută de lege, corespunde unui interes general și este proporțională cu scopul în vederea căreia este recunoscută.
În acest context, o eventuală nerespectare a autorizației de construire eliberată pârâtei, prin aceea că lucrările de retehnologizare au vizat și imobilul proprietatea privată a reclamantei, nefiind efectuate doar pe domeniul public, atrage incidența unei răspunderi contravenționale care însă nu interesează prezenta cauză.
Ca atare, cererea reclamantei având ca obiect mutarea stâlpilor de energie electrică nu este întemeiată, impunându-se respingerea acesteia.
În ceea ce privește cererea reclamantei având ca obiect despăgubiri, dreptul proprietarilor de imobile pe care se află capacități energetice la despăgubiri este conferit, potrivit alin. 8 al art. 16, doar în situația în care, cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii sau avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice, alineatul 9 al aceluiași articol (care se referă tot la despăgubirile pentru prejudiciile cauzate ocazia efectuării lucrărilor, iar nu la despăgubiri având un alt izvor) detaliind criteriile ce urmează a fi avute în vedere pentru stabilirea despăgubirilor, respectiv suprafața de teren afectată, tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări și activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor, cuantumul despăgubirii stabilindu-se prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.
Or, în cauză, nu s-au invocat prejudicii create prin lucrările de intervenție efectuate cu ocazia retehnologizării, ci s-a invocat un drept la chirie, ce nu poate fi recunoscut reclamantei întrucât contractul de închiriere reprezintă o manifestare de voință a părților și o manifestare a principiului libertății contractuale, nicio persoană neputând fi obligată, prin hotărâre judecătorească, la încheierea unui contract (indiferent de obiectul acestuia).
Nici dreptul la despăgubiri în temeiul unei eventuale lipse de folosință a suprafeței efectiv ocupate de cei 5 stâlpi de energie electrică nu poate fi recunoscut reclamantei, întrucât chiar legea prevede restrângerea exercițiului dreptului acesteia, or pentru exercitarea unei prerogative legale pârâta nu poate fi obligată la dezdăunări.
Ca atare, și cererea reclamantei pârâte reconvenționale, având ca obiect despăgubiri/chirie, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională, având în vedere respingerea capătului de cerere din cererea introductivă, având ca obiect mutarea stâlpilor, se impune și respingerea cererii având ca obiect suportarea, de către reclamantă, a cheltuielilor necesare acestei mutări, câtă vreme nu s-a dispus mutarea stâlpilor, de către instanța de judecată.
Cu privire la cererea reclamantei pârâte reconvenționale, având ca obiect cheltuieli de judecată, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere căderea reclamantei în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta pârâtă reconvențională N. D. cu domiciliul în Caransebeș .. 21, jud. C.-S., în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențională S.C. E. Distribuție Banat S.A. cu sediul secundar în Reșița . nr. 42, jud. C.-S., având ca obiect pretenții și obligație de a face, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională S.C. E. Distribuție Banat S.A., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională N. D., având ca obiect obligație de a face.
Respinge cererea reclamantei pârâte reconvenționale, având ca obiect cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
T. A. Z. I. L. C.
Red. ZTA/16.12.2013
Tehnored. CIL/16.12.2013
4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2970/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 215/2013.... → |
|---|
