Pretenţii. Sentința nr. 1420/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1420/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 891/208/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1420/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 aprilie 2013
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: S. S.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - C.-S., în contradictoriu cu pârâtul faur S., pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.04.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de 24.04.2013, respectiv data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 05.03.2013,sub nr._, reclamanta D. C.-S., a chemat în judecată pârâtul F. S.,(moștenitor al def. F. P.), solicitând instanței obligarea pârâtului, la restituirea sumei de 11.622,17 lei ,sumă reprezentând 5.700 lei prestații sociale încasate necuvenit de defunctul F. P.,pe perioada: iulie 2007-decembrie 2009,precum și dobânda aferentă sumei anterior menționată,în cuantum de 5.922,17 lei.
În motivarea cererii, reclamanta arată că,în perioada iulie 2007-decembrie 2009, numitul F. P.(în prezent decedat) prin moștenitor F. S., a încasat de la Direcția Generală Asistență Socială și protecția Copilului C.-S., în mod ilegal, suma de 5700 lei,compusă din indemnizații lunare acordate persoanelor adulte cu handicap, indemnizații al căror cuantum era de 207 lei/ lună,în cursul anului 2007, de 217 lei/lună în cursul anului 2008 și respectiv 234 lei/lună în cursul anului 2009.
Reclamanta arată că, pârâtul F. P. a dobândit statut de persoană cu handicap, potrivit certificatului de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită,protecție specială nr. 2321/27.08.1998 emis de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă din cadrul Direcției de Muncă și protecție Socială C.-S. și, în consecință, a beneficiat de prestații sociale, sub formă de indemnizații lunare. Conform documentului anterior menționat,pârâtul a fost încadrat în gradul II –invaliditate,cu termen de valabilitate permanent.
Ulterior, pârâtul a fost reevaluat și a fost încadrat în gradul de handicap III - mediu, cu termen de valabilitate permanent,potrivit Certificatului de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție specială nr. 5635/20.03.2001.
Începând cu luna martie 2001, F. P. nu mai trebuia să beneficieze de prestații sociale acordate de lege pentru persoanele încadrate în gradul II de handicap.
Deși certificatul de încadrare într-o categorie de persoane handicapate, care necesită protecție specială nr. 2321/27.08.1998 avea termen de valabilitate permanent, a fost emis pârâtului F. P. de către Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulți C.-S.,în baza Legii nr. 53/1992,privind protecția specială a persoanelor handicapate, lege care ulterior a fost abrogată,conform dispozițiilor art 57 din OUG nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 59 din actul normativ anterior menționat, comisiile de expertiză a persoanelor cu handicap,înființate în baza acestei ordonanțe de urgență,le revenea obligația de a examina și reevalua toate persoanele care beneficiau de certificat de încadrare într-o categorie de peroane cu handicap care necesită protecție specială, în raport cu gradul de handicap. Ca atare, certificatul de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție specială nr. 2321/27.08.1998 emis de Cabinetul de Expertiză medicală și recuperare a Capacității de Muncă din cadrul Direcției de Muncă și protecție Socială C.-S. i-a încetat, de drept, valabilitatea.
Se mai arată faptul că, prin . Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată ,cu modificările și completările ulterioare, OUG nr. 102/1999 a fost abrogată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 58 al.11 din legea respectivă, începând cu luna ianuarie 2007 ,plata drepturilor de care beneficiază persoanele cu handicap, sub formă de indemnizații lunare, se realizează prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.
Astfel, datorită nerespectării de către pârât a obligațiilor legale care îi reveneau,potrivit disp. art 59 din legea nr. 448/2006, a faptului că acesta nu a anunțat modificarea gradului său de handicap, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S. i-a plătit lui F. P. suma de 5.700 lei,în perioada iulie 2007- decembrie 2009, sub formă de prestații lunare-necuvenite ,pe care pârâtul le-a încasat abuziv și ilegal.
Se mai arată că Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului C.-S. a emis dispoziția nr. 5204/30.07.2010,prin care se constata faptul că F. P. a încasat necuvenit,în perioada iulie 2007-decembrie 2009, suma de 5.700 lei,reprezentând prestații sociale prevăzute de lege pentru persoanele cu handicap, aprobându-se totodată recuperarea acestor sume.
Se menționează că dispoziția sus arătată nu a fost contestată în termenul legal.
Ulterior, potrivit adresei nr. II/2143/15.02.2013 serviciul Financiar contabil și Achiziții Publice a comunicat Serviciului C. din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C.-S., calculul dobânzii aferente sumei datorate de F. P.,instituției publice anterior menționate ,în cuantum de 5.922,17 lei.
În drept, reclamanta invocă dispozițiile Codului de procedură Civilă,modificat și completat, dispozițiile Legii nr. 448/06.12.2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Legal citat, pârâtul F. S., a depus la dosar întâmpinare – filele 89-90, prin care arată că este fratele numitului Fauru P. și nu are calitate de moștenitor legal, întrucât fratele său, defunctul Fauru P. și defuncta sa soție C. M., s-au predat în întreținere familiei S., nepoții lor, iar el nu a intrat în posesia succesiunii după fratele său. Menționează că nu a locuit niciodată cu acesta. Solicită respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – C.-S. s-a angajat, față de apărările pârâtului, să facă demersurile necesare pentru indicarea moștenitorilor defunctului F. P. și stabilirea cadrului procesual.
La primul termen de judecată din 17.04.2013, nu s-a putut stabili cadrul procesual, reprezentanta reclamantei precizând că l-a chemat în judecată pe pârâtul F. S., întrucât acesta are vocație succesorală și ținând seama de adresa Primăriei Municipiului Caransebeș.
Din întâmpinarea pârâtului intitulată și declarație pe propria răspundere depusă la dosar de pârâtul faur S. – fila 102, instanța reține calitatea de frate a pârâtului F. S. al defunctului F. P., precum și susținerea acestuia privind faptul că nu a intrat în posesia succesiunii după defunctul său frate.
Potrivit art. 248 Noul Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Din probele administrate și analizate mai sus, instanța reține că pârâtul are calitate de succesibil pentru succesiunea defunctului F. P.. Dar, în analiza calității procesuale pasive în cauză, este necesară dovada corespunzătoare privind calitatea de unic moștenitor legal. În condițiile în care se susține existența altor moștenitori înscriși în cartea funciară – Fauru V., pe lângă S. S. A. – beneficiarii unui contract de întreținere, fiind posibil să existe și un testament sau posibili alți succesibili legali – soție, părinte, copil?- sarcina probei incumbă reclamantei, și-n baza art. 193 Noul Cod de procedură civilă trebuia să facă dovada calității procesuale pasive a pârâtului. Prin urmare, pârâtul nu are obligația de a achita suma solicitată la plată de reclamantă, pentru recuperarea indemnizației de handicap plătită în plus defunctului F. P..
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F. S. și va respinge ce neîntemeiată cererea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – C.-S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F. S., domiciliat în T. Ruieni, ., județul C.-S..
Respinge acțiunea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – C.-S., cu sediul în Reșița, .. 4, județul C.-S..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A. S. S.
Red. P.A./24.05.2013
Tehnored. S.S./27.05.2013
4 ex/4 pag.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2185/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 78/2013.... → |
|---|
