Pretenţii. Sentința nr. 2809/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2809/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 2106/208/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 2809/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 1 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: Z. T.
GREFIER: sclabonschi violeta
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. P., în contradictoriu cu pârâtul C. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal, pârâtul personal și martorul V. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, s-a luat sub prestare de jurământ declarația martorului V. C., a cărui depoziție este atașată la dosarul cauzei.
Părțile arată că nu mai au alte probe si solicita cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte probe și cereri de administrat, se acorda părților cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul cestei instanțe la data de 04.06.2013, sub numărul_, reclamantul C. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. I. ca prin hotărârea ce o va pronunța, să –l oblige pe acesta din urma să-i plătească suma de 50.000 RON, cu titlu daune materiale și suma de 10.000 RON cu titlu daune morale, pentru suferința produsă prin cele 80 zile îngrijiri medicale datorate accidentului din 20.02.2010.
În motivare, reclamantul a arătat că, în data de 10.02.2010, urmare accidentului în care a fost implicat, a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80 zile îngrijiri medicale - conform raportului de constatare medico-legală nr.83/A1, întocmit de Serviciul de Medicina Legală C.-S.. Mai susține reclamantul că pârâtul poartă întreaga răspundere civilă pentru fapta săvârșită.
Cererea este întemeiată, în drept, pe disp. art. 30 și urm. Cod de procedura civilă.
Pârâtul a depus întâmpinare (fila 27) prin care arată că nu este de acord cu acțiunea reclamantului, întrucât nu i-a produs niciun prejudiciu acestuia.
La dosar au fost administrate probe: au fost audiați martorii V. I. (f.47), V. C. (f.52), s-a luat interogatoriu pârâtului (f. 46), s-au depus înscrisuri, probe din analiza cărora, instanța reține următoarele:
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 11.11.2011, emisă în dosarul cu nr. 429/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului din prezenta cauză, C. I..
Din cuprinsul acestei ordonanțe, instanța reține că reclamantul a suferit o vătămare ce a necesitat pentru vindecare un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale, urmare a unui accident de circulație produs la data de data de 10.02.2010, prin aceea că pârâtul, în calitate de șofer al autobuzului marca Iveco cu numărul de înmatriculare_, după staționare și efectuând un viraj la stânga, l-a acroșat pe reclamant, care se afla în depășirea, pe același sens, a autobuzului, conducând o bicicletă.
În motivarea soluției de scoatere de sub urmărire penală, P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș a reținut că atât raportul de expertiză întocmit de ing. R. T. cât și cel întocmit de ing. M. I., au concluzionat în sensul că pârâtul C. I. nu a încălcat nicio dispoziție legală, iar reclamantul din prezenta cauză a încălcat atât prevederile art. 118 lit. a) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002, cât și pe cele ale art. 161 alin.1 lit. r) din același regulament. S-a mai arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât, sub aspectul laturii subiective, învinuitul C. I. nu avea posibilitatea de a prevedea rezultatul faptei sale, întrucât momentul intrării părții vătămate în depășirea autobuzului condus de învinuit s-a situat concomitent cu manevra de întoarcere efectuată de conducătorul autobuzului, motiv pentru care acesta din urmă nu avea posibilitatea de a observa victima.
Este real faptul că dispozițiile art. 22 alin.(1) C.pr.pen. conferă autoritate de lucru judecat, sub aspectul existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, hotărârii definitive a instanței penale în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă. Deci, pentru a se putea reține autoritatea de lucru judecat, este necesară existența unei hotărâri judecătorești penale definitive, al cărei efect pozitiv să fie aplicat în procesul civil, în sensul că, asupra chestiunilor litigioase tranșate: existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia să nu se mai poată reveni, operând în această situație imutabilitatea verificării jurisdicționale.
O astfel de consecință nu este recunoscută, însă, în cazul actelor îndeplinite de procuror, rezoluția de scoatere de sub urmărire penală neavând caracterul unei hotărâri definitive care să se poată opune cu forța lucrului judecat într-o acțiune civilă ulterioară.
Rezultă deci că, în măsura în care concluziile procurorului, reținute în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, sunt contrazise de probatoriul administrat în cursul judecății cererii având ca obiect despăgubiri ce decurg din săvârșirea unei fapte penale, instanța civilă poate da întâietate stării de fapt stabilite prin probele administrate în mod nemijlocit în fața acesteia.
Însă, din acest punct de vedere, se observă că singurele probe cu care reclamantul a înțeles să dovedească, în cauză, întrunirea celor 4 condiții ale răspunderii civile delictuale a pârâtului, prevăzute de art. 998-999 C.civ. (existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției pârâtului), au fost declarațiile a doi martori propuși de către acesta, martori care însă nu au fost de față efectiv la momentul producerii accidentului iar, pe de altă parte, fie nu și-au adus aminte detalii relevante de la data producerii acestuia (martorul V. I., f. 47), fie au avut doar calitatea de martori asistenți la măsurătorile efectuate de Poliție la fața locului, infirmând chiar teza petentului potrivit căreia ar fi fost lovit de un autobuz articulat, iar nu simplu (martorul V. C., f. 52).
Nici interogatoriul luat pârâtului nu răstoarnă în niciun mod starea de fapt stabilită în cadrul anchetei penale, în urma audierii unui număr mare de martori și a efectuării în cauză a două expertize tehnice (inclusiv una la cererea reclamantului din prezenta caută).
Ca atare, dintre elementele răspunderii civile delictuale, a cărei antrenare se urmărea prin acțiunea promovată de reclamant (respectiv faptă ilicită, prejudiciu, vinovăție și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu), în speță, deși s-a dovedit existența prejudiciului, nu se verifică nici cerința existenței unei fapte ilicite (cele două rapoarte de expertiză întocmite în cursul urmăririi penale concluzionând în sensul neîncălcării niciunei dispoziții legale de către pârât, ci, dimpotrivă, reclamantul este acela care nu a respectat prevederile Codului rutier), precum și cerința vinovăției pârâtului acționat în judecată de reclamant. Sub acest din urmă aspect, deși vinovăția penală nu se confundă cu vinovăția necesară pentru reținerea răspunderii civile delictuale, aceasta din urmă putând fi angajată pentru cea mai ușoară culpă, pe când în cazul unei infracțiuni este necesară dovedirea săvârșirii acesteia în una dintre formele de vinovăție penală expres reglementate de lege, totuși instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada în cauză a existenței acestei forme minime a culpei pârâtului în producerea vătămărilor pe care le-a suferit reclamantul.
Sarcina probei întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale revenind reclamantului iar acesta nefăcând o asemenea dovadă în cauză, singura soluție care se impune în cauză este a aceea a respingerii cererii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. P., domiciliat în comuna Mehadia, . în contradictoriu cu pârâtul C. I., domiciliat în ., județ C.-S., având ca obiect pretenții.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
ZÎNCA T. S. V.
red.Z.T. 9.12.2013
tehn.S.V.9.12.2013
ex.4 / 9.12.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 667/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ | Uzucapiune. Sentința nr. 90/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ → |
|---|
