Pretenţii. Sentința nr. 2635/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2635/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 1733/208/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2635/2013
Ședința publică din 10.10.2013
Președinte: O. D.
Grefier: G. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta U. A. Teritorială – . cu pârâta P. M. cu obiect pretenții, precum și cererea reconvențională a pârâtei cu obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 10.10.2013.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 07.05.2013 sub nr._, reclamanta U. A. Teritorială – . în judecată pârâta P. M., solicitând ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 4518 lei.
În motivarea acțiunii, în fapt, reclamanta a arătat că între U. A. Teritorială – . P. M. exista încheiat un contract de încheiriere pentru o suprafață de teren de 10 ha teren pentru o perioadă de 10 ani, iar suma datorată s-a calculat pentru perioada 2011-2012. În baza acestui contract, a arătat reclamanta, conform Codului Fiscal Legea 571/2003, art.256 și a Deciziei Curții de Conturi a României Camera de Conturi C. S., pârâta trebuia să achite suma de 4518 lei din care 3800 lei cu titlu de impozit și 718 lei penalități. Reclamanta a precizat că prin neplata acestui contract, conform Deciziei 5/2013 a Curții de Conturi s-a creat bugetului unității A. Teritoriale . în sumă de 4518 lei.
În drept reclamanta a invocat art. 1517,1518,1350,1531 Cod civil, art.256 din legea 571/2003.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, contract de închiriere pentru folosință teren (f.80-81) Decizia curții de conturi, proces verbal de constatare a Camerei de Conturi C. S., anexa nr. 4 la procesul verbal de constatare,(f.7-76), adresa nr. 204/13.02.2013 prin care a solicitat pârâtului să achite suma de 4203 lei, confirmare de primire (f.77-79).
La data de 14.06.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat în principal excepția prematurității, a invocat art.188 C.pr.c rap.la art.2 și art.60(2) din legea 192/2006, arătând că reclamanta era obligată să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, motiv pentru care a si apreciat că acțiunea este prematur introdusă, excepția netimbrării și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Caransebeș, în temeiul art. 105 C.pr.c, iar în subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
Pe fondul cauzei a învederat că în cursul anului 2011, soțul său a avut discuții cu reprezentanții reclamantei în vederea închirierii unui teren pentru pășunatul animalelor pe care le dețineau. A mai arătat că soțul pârâtei i-a prezentat un contract de închiriere pe care pârâta nu l-a semnat deoarece urma să vândă animalele. Mai mult, a precizat că nu a beneficiat nu a folosit acea suprafață de pășune, nu a semnat acel contract, astfel că a apreciat ca „absurdă” solicitarea de a plăti impozit pentru o suprafață de teren nepredată de către reprezentanții Primăriei Mehadica. A mai arătat că primăria Mehadica a demarat executarea silită cu încălcarea flagrantă a OG 92/2003, prin neemiterea unei decizii de impunere. A susținut pârâta că primăria avea obligația predării acelei suprafețe de teren prin întocmirea unui proces verbal de predare – primire, nepredarea suprafeței face inadmisibilă calcularea impozitului. A învederat că nu cunoaște unde este amplasată pășunea, aceasta nu a fost exploatată rezultând astfel inexistența și nelegalitatea obligațiilor fiscale ce i se impun.
A arătat pârâta că închirierea unei suprafețe de teren se face în baza unei hotărâri adoptate de consiliul local, prin care acesta aprobă închirierea pășunilor, repartizarea acestora, precum și cuantumul chiriei anuale aferente exploatării/închirierii terenului.
În ce privește răspunderea contractuală, a apreciat pârâta că reclamanta a fost aceea care si-a neglijat obligațiile, arătând că, pentru ca un contract să producă efecte, acesta trebuie să fie valabil încheiat, să existe un acord de voință, iar în cazul producerii prejudiciului trebuie să existe culpa din partea persoanei responsabile de producerea prejudiciului.
În drept a invocat art. 200 C.pr.c, art. 188 C.p.rc, art. 1350 C.c, Legea 192/2006, Legea 147/1997.
În probațiune a solicitat înscrisuri, proba cu expertiza grafologică, emiterea unei adrese la Primăria Mehadica pentru a comunica HCL prin care s-a aprobat închirierea pășunii, repartizarea acesteia, prin care s-a stabilit cuantumul chiriei aferente exploatării, procesul verbal de predare primire a suprafeței de teren. A anexat întâmpinării procesul verbal de predare a pășunii în baza contractului pe care pârâta l-a încheiat cu Primăria Banloc.
Tot la data de 14.06.2013, pârâta a formulat la dosar cerere reconvențională (f.87) prin care a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1 din data de 06.05.2011, pentru lipsa consimțământului și a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
A precizat pârâta că nu a semnat acel contract de închiriere, mai mult, nu există un acord de voință, lipsește consimțământul la încheierea acelui contract, motiv pentru care apreciază actul ca fiind lovit de nulitatea absolută. A învederat faptul că un act juridic pentru a fi valabil trebuie să îndeplinească două condiții esențiale si anume să existe un consimțământ liber exprimat și să existe o cauză licită.
În drept a invocat art.204 C.pr.c, art.1179 C.c, art.1204 C.c.
În probațiune a solicitat înscrisuri, proba cu expertiza grafologică, interogatoriul pârâtei.
La data de 10.07.2013(f.99) reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei a arătat că a făcut dovada cu înscrisuri a faptului că pârâta a încheiat contract de închiriere pentru o suprafață de 10 ha teren, pentru o perioadă de 10 ani, apreciind că simpla invocare a nesemnării contractului nu reprezintă motiv pentru respingerea acțiunii.
La aceeași dată (f.100) reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia ca nedovedită, pe motivul invocat.
La data de 26.07.2013 pârâta a formulat răspuns la întâmpinarea la cererea reconvențională (f.116), prin care a învederat faptul că a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de închiriere pentru lipsa consimțământului și a cauzei, întrucât reclamanta nu a semnat acel contract, nu a luat cunoștință de clauzele stipulate în contract, sens în care rezultă că nu si-a asumat acele obligații. Reiterează solicitarea privind efectuarea în probațiune a unei expertize grafologice pentru a demonstra că reclamanta nu a semnat contractul.
La dosar au fost administrate în baza art. 250, 292 C.pr. civ., probe cu înscrisuri și martori din analiza cărora instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a susținut că între U. A. Teritorială – . P. M. exista încheiat un contract de închiriere pentru o suprafață de teren de 10 ha teren pentru o perioadă de 10 ani, iar suma datorată s-a calculat pentru perioada 2011-2012 și în temeiul acestui contract, conform Codului Fiscal Legea 571/2003, art.256 și a Deciziei Curții de Conturi a României Camera de Conturi C. S., pârâta trebuia să achite suma de 4518 lei din care 3800 lei cu titlu de impozit și 718 lei penalități.
La baza somației emise pentru recuperarea sumei se află Decizia nr. 5/2012 a Curții de Conturi a României Camera de Conturi C. S. care a stabilit valoarea prejudiciului.
Deși reclamanta a susținut că a încheiat în mod valabil cu pârâta contractul nr. 1/06.05.2011, din probele administrate la dosar, respectiv declarația martorului P. M. și a informațiilor comunicate de către reclamantă, rezultă că acest contract nu s-a încheiat în mod valabil deoarece contractul nu a fost semnat de către numita P. M., persoană care figurează ca parte contractantă ci de soțul său, martorul P. M.. Acesta a prezentat în fața instanței împrejurările în care a semnat respectivul act și a arătat că nu a avut niciun mandat din partea soției pentru a o reprezenta și a semna în numele ei. Instanța constată sub acest aspect că pârâta prin reprezentant legal nu a negat situația de fapt prezentată de martor și nu a solicitat administrarea altor probe, context în care rezultă că a achiesat la poziția exprimată de acesta. Mai mult, din informațiile comunicate instanței, la solicitarea expresă, rezultă că pentru închirierea terenului respectiv nu s-a adoptat nicio Hotărâre de către Consiliul Local, nu a fost predat terenul pârâtei și aceasta nu a plătit nicio redevență, aspecte care conduc la concluzia că declarația martorului P. este veridică și că în realitate pârâta nu a semnat respectivul contract cu primăria.
În drept, potrivit art. 942, 948 C.civ., în vigoare la data semnării contractului ( 06.05.2011) contractul este valabil încheiat condiționat de consimțământul valabil al părții ce se obligă, ori în lipsa consimțământului, acesta este lovit de nulitate absolută, pârâta neexprimându-și consimțământul la încheierea respectivului act juridic.
Având în vedere situația de fapt reținută, se va admite cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional P. M. și se va constata nulitatea absolută a contractului de închiriere pentru folosință de teren nr.1/06.05.2011.
Se va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei-pârâtă reconvențional U. A. Teritorială . cu pârâta reclamantă reconvențional P. M. având va obiect pretenții deoarece contractul în baza căruia sunt solicitate pretențiile este lovit de nulitate absolută, situație în care acesta nu produce efecte între persoanele ce figurează ca părți contractante, între acestea neexistând niciun raport juridic obligațional.
În baza art. 453 Cod procedură civilă reclamanta pârâta reconvențional va fi obligată la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată, din care 1000 lei onorariu avocațial și 200 lei reprezentând contravaloare cheltuieli transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional P. M., domiciliată în Banloc, nr. 72, jud. T., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional U. A. Teritorială . în ., jud. C.-S..
Constată nulitatea absolută a contractului de închiriere pentru folosință de teren nr.1/06.05.2011.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei-pârâtă reconvențional U. A. Teritorială . cu pârâta reclamantă reconvențional P. M. având va obiect pretenții.
În baza art. 453 C.pr. civ. obligă reclamanta pârâtă reconvențional U. A. Teritorială . sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către pârâta reclamantă reconvențional P. M..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2013.
Președinte,Grefier,
O. D. G. N.
Red. O.D
Tehnored. GN
4 ex/22.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1349/2013.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2429/2013. Judecătoria... → |
|---|
