Pretenţii. Sentința nr. 2642/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2642/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 2794/208/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2642/2013
Ședința publică din 10.10.2013
Președinte: O. D.
Grefier: G. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta V. M. C., pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 10.10.2013, din lipsă de timp pentru deliberare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 17.07.2013 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pârâta V. M. C. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6435 lei reprezentând comisioane aferente contractelor de asigurare încheiate și la plata penalităților de 1% pe zi întârziere din valoarea comisionului de rambursat începând cu data de 21.03.2012 până la recuperarea prejudiciului, cu cheltuieli de judecată.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 426,75 lei .
În motivarea acțiunii, în fapt, reclamanta a arătat că între G. A. SA și pârâta V. M. C. a fost încheiat contractul de agent-asigurări de viață nr. 671 având ca obiect activitatea de intermediere în asigurări, respectiv introducerea propunerea sau negocierea de către agentul de asigurare, pe cheltuiala sa, în numele și în contul asigurătorului a contractelor/produselor de asigurare practicate de acesta și menționate în anexa 1 la contract. A menționat că, pentru activitatea de intermediere prestată a achitat pârâtei comisioane calculate la primele brute anuale subscrise. A mai arătat că, pentru contractele de asigurare intermediate de pârâtă și care au încetat în primii trei ani de la încheiere ca urmare a neplății primelor de asigurare, pârâta este obligată la restituirea comisioanelor încasate, aferente contractelor care si-au pierdut valabilitatea. A invocat dispozițiile art. 3.5 din contract. Arătat reclamanta că, prin convocarea la conciliere directă din data de 01.03.2012 a solicitat pârâtei restituirea sumei de 6435 lei reprezentând contravaloarea comisioanelor achitate pentru polițele care si-au încetat valabilitatea și întrucât suma nu a fost achitată în termenul stabilit în contract, a arătat că pârâta datorează și penalități de 1% pe zi de întârziere din valoarea comisionului, conform art. 3.6 contract.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, copia contractului de agent și anexele la contract (f.13-21), copia decontului, copia ordinelor de plată(f.8-11) notificare (f.12),
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1270 Cod civil, contractul de agent nr,. 1429/16.06.2011.
La data de 02.08.2013 reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, conform dispozițiilor instanței a depus copii ale polițelor de asigurare care au încetat, respectiv: polița nr. 5995, polița nr. 5997, polița nr. 5999 și polița nr. 6004 și dovada încetării contractelor.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare (f.41) la data de 27.08.2013, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei cu cheltuieli de judecată.
A arătat pârâta că cererea formulată de reclamantă este netemeinică și nelegală, că nu datorează vreo sumă de bani reclamantei. A arătat că a încheiat contractul de intermediere asigurări de viață la data de 16.06.2011, iar la data de 21.11.2011 acest contract a încetat amiabil prin acordul părților cu mențiunea că la data de 30.11.2011 nu datora nicio sumă de bani reclamantei și nici nu avea de îndeplinit vreo altă obligație contractuală către aceasta, cu atât mai mult la data de 21.03.2012, dată la care se raportează reclamanta. A arătat că a încasat comisioanele pentru contractele de asigurări încheiate în mod legal raportat la polițele de asigurare încheiate din care reclamanta a reținut taxele și impozitele cu reținere la sursă. A mai menționat că, clauza contractuală art. 3 pct.3.5. din contract la care face referire reclamanta este activă doar în condițiile în care ar fi avut calitatea de agent la data prezentei cereri, contractul aplicându-se doar agenților activi, însă, de la data de 21.11.2011 nu mai avea calitatea de agent, astfel că nu-i pot fi imputabile neplata primelor de asigurare de către asigurați ulterior încetării contractului de agent. A mai arătat că portofoliul de clienți- asigurați, după data de 21.11.2011, dată la care a încetat contractul de agent a rămas în administrarea reclamantei și a invocat art. 7 pct.7.7. din contract. A învederat că reclamanta își invocă propria culpă constând în faptul că nu a gestionat corespunzător portofoliul de clienti asigurați rămas în urma încetării contractului de agent, calitatea de asigurați a clienților nu a încetat ca urmăre a încetării contractului de agent ci, ca urmare a culpei reclamantului care nu a dispus repartizarea asiguraților pe agenți activi în vederea încasării primelor de asigurare la scadență. A mai susținut pârâta că ulterior încetării contractului de agent nu mai avea vreo obligație sau legitimitate în încasarea primelor de asigurare, iar din situațiile polițelor de asigurare nu rezultă că s-ar afla în fața unor obligații ajunse la scadență pe timpul valabilității contractului de agent nr. 671/16.06.2011. A invocat pct.4.2.2. alin.b liniuța 8 care interzice agentului de a încasa ulterior încasării primei prime de asigurare, rate de primă.
În drept a invocat art. 205-208 C.p.c. A depus în dovedirea susținerilor situație portofoliu (f.55).
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.60) la data de 12.09.2013 prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. A precizat reclamanta că la data de 21.11.2011, data de la care pârâta susține că nu mai are relații contractuale cu reclamanta, toate polițele erau reziliate și comisionul era nelegal încasat, respectiv contractul de asigurare nr. 5995 s-a reziliat la data de 22.10.2011, ca si contractul de asigurare nr. 5997 și contractul de asigurare nr. 5999, pentru toate polițele fiind încasată doar prima rată și toate fiind încheiate la data de 22.07.2011 A arătat că aceste polițe nu au fost ajunse la scadență și expirate, ale au fost neîncasate și ca urmare au fost suspendate 365 zile ( perioadă în care pot fi repuse în vigoare prin plata ratelor restante) după care s-au reziliat.
La dosar au fost administrate în baza art. 250, 292 C.pr. civ., probe cu înscrisuri din analiza cărora instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de agent-asigurări de viață persoană fizică cu nr.1429/16.06.2011. (f.13) Obiectul contractului îl constituie activitatea de intermediere în asigurări, respectiv introducerea propunerea sau negocierea de către agentul de asigurare, pe cheltuiala sa, în numele și în contul asigurătorului a contractelor/produselor de asigurare practicate de acesta și menționate în anexa 1 la contract.
Potrivit art. 3.5 din contract, (f.13 verso) în cazul încetării contractului din orice motiv (inclusiv ca urmare a neplății primelor de asigurare) în primii 3 ani de la încheiere, asigurătorul își rezervă dreptul de a solicita agentului de asigurare returnarea comisioanelor aferente contractului respectiv plătite anterior acestuia.
În cazul depășirii termenelor de restituire a comisioanelor agentul de asigurare datorează penalități de 1% pe zi de întârziere din valoarea comisionului de rambursat, conform art. 3.6. contract.
La data de 21.11.2011 acest contract a încetat din voința părților, aspect recunoscut atât de către reclamantă cât și de către pârâtă.
În drept, în cauză sunt incidente prevederile art.969 C.civ. potrivit căruia convențiile legale încheiate au putere de legeîntre părțile contractante, în vigoare la data încheierii contractului între părți și care se aplică acestor raporturi juridice, potrivit art. 6 din Noul cod civil ( leg. nr. 287/2009).
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la situația de fapt, rezultă potrivit contractului încheiat între părți că pârâta V. M. C. datorează suma de 6435 lei cu titlu de debit, sumă indicată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată și care reprezintă contravaloarea comisioanelor încasate pentru contractele de asigurare cu nr. 5995,5997,5999 și 6004 toate încheiate în anul 2011 de către pârâtă în calitate de agent. Pentru aceste contracte a fost achitată doar rata I la emiterea poliței care a acoperit perioada 22.07._11. Ca urmare a neplății ratelor, contractele au fost suspendate pe timp de un an, iar la expirarea acestui termen au fost anulate, potrivit dispozițiilor contractuale (f. 25-36).
Cuantumul sumei datorate cu titlu de comision rezultă din copiile ordinelor de plată coroborate cu situația întocmită de către reclamantă (f. 8-10), instanța reținând sub acest aspect și faptul că pârâta nu a contestat cuantumul comisionului încasat.
În ceea ce privește apărările pârâtei, acestea vor fi înlăturate de către instanță ca neîntemeiate. În primul rând în cauză nu prezintă relevanță că ratele ulterioare din contractele încheiate de către pârâtă au devenit scadente după încetarea contractului de agent încheiat între aceasta și reclamantă deoarece nicio clauză contractuală nu condiționează restituirea comisionului de acest moment și nici de calitatea de agent a pârâtei la data cererii de restituire, așa cum a susținut apărătorul acestuia. Mai mult se poate observa că a doua rată din contracte a devenit scadentă la data de 22.10.2011, anterior încetării contractului încheiat între părțile din prezenta cauză.
Nici modalitatea de administrare în continuare a portofoliului de clienți ( cu referire la contractele încheiate de către pârâtă) nu condiționează restituirea comisionului și nici somarea clienților cu privire la plata ratelor, cât timp aceștia aveau cunoștință despre data scadentă.
O clauză contractuală nu poate fi interpretată decât în sensul de a produce consecințe juridice și potrivit voinței părților care rezultă din actul încheiat, iar sub acest aspect clauza a fost clar redactată și s-a prevăzut în mod expres că pârâta datorează comisionul în cazul în care contractele de asigurare încetează din orice motiv în primii 3 ani de a la încheiere inclusiv ca urmare a neplății primelor de asigurare.
A da o altă interpretare dispozițiilor contractuale ar însemna ca pârâta să poată modifica contractul și eficiența clauzelor acestuia în mod unilateral, prin pierderea calității de agent, așa cum a susținut apărătorul acesteia.
Deși s-a susținut că potrivit art. 7 pct. 7 din contract, de la data încetării acestuia toate drepturile și obligațiile părților încetează să mai existe, instanța observă că prin întâmpinare s-a menționat doar o parte din respectiva clauză, în contract prevăzându-se în continuare excepția, respectiv dacă contractul nu dispune altfel ( iar la pct. 3 dispune altfel) iar potrivit art. 7. 8 încetarea din orice cauză a Contractului de agent nu va avea niciun efect asupra obligațiilor scadente la data încetării sau care vor surveni ulterior.
Nici apărarea privind imposibilitatea pârâtei de încasare a primelor deoarece nu mai avea calitatea de agent și i s-a radiat codul de agent nu poate fi primită pentru că respectivii clienți trebuiau să achite reclamantei primele de asigurare în baza contractelor încheiate și nu pârâtei.
În ceea ce privește penalitățile, instanța reține că acestea sunt în cuantum de 1% pe zi de întârziere, din valoarea comisionului de rambursat, conform art. 3.6. contract și sunt datorate de la data de 21.03.2012, după punerea în întârziere a pârâtei ( înscris f. 12 dosar, dată necontestată de către pârâtă).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 969 și următoarele Cod civil, instanța apreciază ca acțiunea reclamantei este întemeiată și o va admite, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6435 lei debit și la plata penalităților de 1% pe zi de întârziere din valoarea debitului, începând cu data de 21.03.2012 până la plata efectivă a debitului.
În baza art. 453 Cod procedură civilă pârâta va fi obligată la plata sumei de 426,75 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta G. A. SA, cu sediul în București, .. 45, sector 1 în contradictoriu cu pârâta V. M. C., cu domiciliul în Mehadia, nr. 426, jud. C.-S..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6435 lei debit și la plata penalităților de 1% pe zi de întârziere din valoarea debitului, începând cu data de 21.03.2012 până la plata efectivă a debitului.
În baza art. 453 C.pr. civ. obligă pârâta la plata sumei de 426,75 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2013.
Președinte,Grefier,
O. D. G. N.
Red. O.D
Tehnored. GN
4 ex//20.11.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1568/2013.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 02-12-2013, Judecătoria... → |
|---|
