Contestaţie la executare. Sentința nr. 2664/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2664/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 9969/325/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CARANSBES
JUDETUL C. S.
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR. 2664/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 decembrie 2014
PREȘEDINTE: P. A.
GREFIER: S. S.
S-a luat în examinare judecarea contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite, formulate de către contestatoarea C. „C.F.R.” S.A. București - Sucursala Regională C.F. Timișoara, în contradictoriu cu intimații C. S., C. M., C. D., V. M., B. I., D. I., B. A., B. F., Z. D., T. C., D. S. V., C. I., S. I., G. B. V., O. V. și B. E. JUDECĂTORESC Ț. M..
La apelul nominal, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03 decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea cauzei fiind amânată, în vederea deliberării, la data de 17 decembrie 2014, pentru formularea de concluzii scrise.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă în data de 25.03.2014 și precizată în data de 18.04.20.14 (f. 18-20) la Judecătoria Timișoara, contestatoarea C.N.C.F. C.F.R. S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ C.F. TIMIȘOARA a contestat, în contradictoriu cu intimații C. S., C. M., C. D., V. M., B. I., D. I., B. A., B. F., Z. D., T. C., D. S. V., C. I., S. I., G. B. V., O. V. și B. E. JUDECĂTORESC Ț. M., încheierea emisă de acesta din urmă la data de 03.03.2014 și comunicată societății contestatoare în data de 06.03.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea parțială a formelor de executare inițiate în dosarul execuțional nr. 1621/2013 al Biroului E. Judecătoresc Ț. M., în ceea ce privește angajarea expertului contabil B. F. și continuarea executării silite în dosarul execuțional nr. 1621/2013, precum și în ceea ce privește încasarea sumei de 69.350,80 lei încasată în plus și întoarcerea executării silite pentru suma de 69.350,80 lei.
În motivare, contestatoarea arată că prin actele de executare emise de Biroul E. Judecătoresc Ț. M. în dosarul execuțional nr. 1621/2013, acesta a comunicat instituțiilor bancare în data de 28.02.2014, Raiffeisen Bank S.A., B. Post S.A., Banca Transilvania S.A., CEC Bank S.A., Banca Comercială Română S.A., BRD Groupe Societe Generale S.A., Banca Comercială Carpatica S.A. și Trezoreria T. să sisteze și să ridice toate popririle dispuse de B.E.J. Ț. M. în anul 2013 asupra conturilor debitoarei contestatare Compania Națională de Căi Ferate. După înștiințarea instituțiilor bancare menționate despre sistarea și ridicarea popririi conturilor contestatoarei, executorul judecătoresc a emis o nouă încheiere în data de 03.03.2014, solicitând angajarea unui expert contabil pentru recalcularea debitului, cu toate că, potrivit art. 702 Cod procedură civilă, executarea a încetat întrucât s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, cu cheltuielile de executare. Potrivit art. 704 Cod procedură civilă, doar în cazurile prevăzute de art. 702 alin. 1 pct. 2 se poate relua executarea silita însă în termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită. Cererea de reluare a executării silite nu este permisă în orice condiții, ci doar pentru ipoteza reglementată de art. 702 alin. 1 pct. 2 și anume, în situația în care executarea nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a acestor bunuri. În aceste cazuri, executorul judecătoresc va remite creditorului titlul executoriu, menționând cauza restituirii și partea de obligație ce a fost executată. Cum în cauză singurul motiv de încetare a executării silite de către executorul judecătoresc a fost acela al realizării integrale a obligației prevăzută în titlul executoriu, contestatoarea consideră că nu se putea solicita și dispune reluarea unei noi executări silite încetată. În ceea ce privește întoarcerea executării silite pentru suma de 69.350,80 lei, contestatoarea arată că această sumă a fost încasată în plus de B.E.J. Ț. M. încă din data de 31.01.2014 și pe care refuză să o restituie societății, această sumă aflându-se și în prezent în contul și la dispoziția executorului judecătoresc.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, art. 702, art. 704 și art. 722 Cod procedură civilă.
La data de 30.05.2014, intimatul B. Ț. M. a formulat întâmpinare – filele 69-74 dosar, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, cu cheltuieli de judecată, invocând în motivare decizia nr. 162/22 aprilie 2003 a Curții Constituționale. Pe fondul cauzei, intimatul consideră că este neîntemeiată contestația formulată întrucât prezintă aspecte neadevărate, pornind de la interpretarea greșită a actelor de executare silită emise. Astfel, intimații persoane fizice în cauză, au adresat în data de 22.11.2013 o cerere de executare silită pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor sentinței civile nr. 2729/2013 a Tribunalului C.-S., pentru recuperarea unor despăgubiri a căror câtime era determinabilă în funcție de clasa de salarizare, drepturi bănești efectiv plătite, și dobânda legală. În urma încuviințării executării silite prin încheierea din 09.12.2013 a Judecătoriei Caransebeș, intimatul arată că s-au întocmit acte de executare silită cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv: înștiințare debitor pentru declanșarea urmăririi silite, încheiere de cheltuieli de executare silită, somație de plată mobiliară și înființări popriri conturi bancare, toate emise în data de 10.12.2013, respectiv 12.12.2013. Toate aceste acte inițiale de executare silită s-au efectuat pentru recuperarea parțială a debitului cuprins în titlul executoriu, întrucât determinarea cuantumului total al debitului se putea face numai cu concursul debitorului, acesta fiind posesorul tuturor evidențelor salariale. În data de 19 decembrie 2013 creditorii urmăritori, au intrat în posesia unui tabel în care erau menționate drepturile salariale cuvenite fiecărui salariat conform sentinței civile, tabel pe care l-au comunicat executorului judecătoresc, iar acesta a emis o nouă adresă de poprire pentru diferența de sumă rămasă de executat din debitul principal, fără actualizare și fără dobânzi calculate. Această adresă de poprire are numărul 1624 din 19.12.2013 și este emisă pentru suma totală de 77.584,80 lei din care 73.421 lei cu titlu de drepturi salariale și 4.163,80 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită. Prin încheierea din 24 decembrie 2013, executorul judecătoresc a constatat plata sumei menționată în cuprinsul somației de plată și a adresei de poprire inițiale (respectiv câte 2000 lei pentru fiecare creditor) și a procedat la distribuirea acestor sume către creditori. Prin încheierea din 07 februarie 2014 executorul judecătoresc a constatat plata sumei menționată în cuprinsul adresei de poprire subsecvente, plată efectuată însă de către doi terți popriți, BancPost S.A. și Banca Transilvania S.A., suma virată fiind dublul sumei menționate în cuprinsul adresei de poprire. Prin încheierea menționată, executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumei de 77.584,80 lei către creditorii urmăritori și către B. Timonea, iar cea de-a doua sumă de 77.584,80 lei a restituit-o debitoarei cu titlu de sumă rămasă disponibilă. În zilele de 09-12 ianuarie 2014, creditorii intimați au adresat executorului judecătoresc cereri prin care solicită numirea unui expert contabil pentru stabilirea în mod cert a câtimii creanței de recuperat, având în vedere refuzul inițial al societății debitoare de a furniza aceste informații. Dând curs cererilor exprese ale creditorilor, executorul judecătoresc arată că a procedat la întocmirea încheierii din data de 03.03.2014 prin care a numit în cauza un expert contabil pentru stabilirea exactă a creanței de recuperat, respectiv debit principal constând în „despăgubiri ce reprezintă diferențele dintre drepturile bănești calculate în raportul cu salariul minim brut de 700 lei, calculate la nivelul clasei de salarizare a fiecărui creditor, și drepturile salariale efectiv plătite, aferente perioadei 01.09._10" dar și actualizarea „în raport de indicele de inflație la data plații efective, precum și dobânda legală aferentă acestor despăgubiri, începând cu data introducerii acțiunii ( 22.11.2012 ) și până la data plății efective pentru fiecare creditor urmăritor în parte". Acestea reprezintă citate din dispozitivul titlului executoriu, care au fost inserate și de către executorul judecătoresc în cuprinsul încheierii nr. 1621/2013, întrucât până la acea dată se achitaseră numai drepturile salariale restante. Această diferență de sumă de executat cu titlu de actualizare și dobânda, este recunoscută implicit și de către contestatoarea debitoare. Astfel, în situația în care creanța conținută în titlul executoriu nu a fost integral plătită de către debitoare, executorul judecătoresc nu putea să emită un act de încetare a executării silite întrucât ar fi fost de natură să lezeze interesele persoanelor creditoare și ar fi fost contrar dispozițiilor legale cuprinse în art. 702 Cod procedură civilă. Chiar dacă executarea silită nu era încetată, față de caracterul determinabil al restului de creanță de recuperat și până la stabilirea lui prin expertiză contabilă, pentru evitarea lezării intereselor debitoarei, executorul judecătoresc a emis adrese către instituțiile bancare - terți popriți, de a ridica popririle instituite asupra conturilor societății debitoare. Aceste adrese emise în data de 28.02.2014 nu au valoare juridică de act de încetare a executării silite astfel cum menționează art. 702 Cod procedură civilă, întrucât executarea silită continua în acel moment pentru recuperarea diferenței din debit astfel cum anterior s-a menționat. Încheierea întocmită în data de 03.03.2014, intimatul o consideră că este temeinică și legală, iar numirea expertului contabil s-a făcut la cererea expresă a creditorilor conform principiului disponibilității. În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca fiind netemeinică și nelegală, având în vedere că suma ce face obiectul acestei cereri a fost deja restituită debitoarei contestatoare.
La data de 20.06.2014, contestatoarea Compania Naționala de Căi Ferate C.F.R. S.A. București - Sucursala Regională de Căi Ferate Timișoara a formulat răspuns la întâmpinare - filele 86-88, prin care a solicitat respingerea, ca fiind neîntemeiată, a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. Ț. M., care apreciază că are calitate procesuală pasivă, deoarece actele de executare pe care le contestă prin prezenta acțiune sunt acte proprii ale acestui birou de executor judecătoresc, nereprezentând obligații prevăzute prin hotărâri judecătorești. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă, numai executorul judecătoresc are calitate și este obligat să solicite instanței încuviințarea executării silite într-un dosar de executare. Pe fondul cauzei, contestatoarea a reiterat motivele din contestație și a arătat că adresele executorului judecătoresc emise către instituțiile bancare au valoare juridică, din moment ce la acea dată instituțiile bancare au sistat popririle în dosarul execuțional nr. 1621/2013 că unele calcule au fost efectuate în mod unilateral, fără participarea reprezentanților societății contestatoare, ajungându-se astfel la situația de a fi executată silit pentru sume mult mai mari decât cele datorate. Totodată, creanța pusă în executare de către intimatul B. E. Judecătoresc Ț. M. nu este lichidă, câtimea ei nefiind determinată prin actul de creanță. De asemenea, creanța nu este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau a altor acte neautentice. Contestatoarea arată că nu recunoaște ca fiind corecte calculele făcute de executor în faza extrajudiciară a executării silite și nu este de acord cu aceste calcule, cu atât mai mult cu cât aceste calcule au fost efectuate fără respectarea principiilor de contradictorialitate. În vederea stabilirii cuantumului creanței, executorul avea obligația de a respecta dispozițiile legale aplicabile în speță precum și pe cele ale contractelor colective de muncă în care se menționează care este baza de calcul și modalitatea de determinare a fiecăruia dintre ajutoarele materiale-bonusuri revendicate de către intimați.
Prin sentința civilă nr._/5.09.2014 Judecătoria Timișoara și-a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Caransebeș, reținând aplicabilitatea art. 650 din Cod procedură civilă.
Începerea executării silite s-a încuviințat prin Încheierea nr. 2078 din 04.12.2013 a Judecătoriei Caransebeș, pronunțată în Dosarul nr._ .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr._ la data de 16.10.2014.
La data de 3.12.2014, B. Ț. M. a depus la dosarul cauzei, copia dosarului de executare nr. 1621/2014, solicitând prin adresa de înaintare, obligarea părții interesate să achite suma de 125 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu copia dosarului execuțional, în temeiul art. 716 rap. la art. 286 Cod procedură civilă.
Analizând probele administrate la dosar, cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a B. Ț. M., instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B. Timonea M., instanța constată că executorul judecătoresc dobândește calitate procesuală pasivă în contestația la executare doar în situațiile în care acesta ar refuza începerea sau continuarea executării, ar omite sau ar îndeplini actele de executare în mod neregulat, ar interpreta greșit titlul executoriu, atribuind-ui alt înțeles, ajungând la diminuarea creanței, ar indisponibiliza un număr insuficient de bunuri ale debitorului, ar fixa termene de îndeplinire a actelor de procedură peste limitele maxime prevăzute de lege, situații în care, de regulă, promovarea contestației la executare se face de către creditor. Concluzia se desprinde din dispozițiile art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, dar și din dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora, împotriva refuzului executorului judecătoresc de a întocmi un act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc. În cazul admiterii plângerii instanța va indica modul în care trebuie întocmit actul, iar executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase irevocabile, iar în cazul în care, cu rea-credință nu se va supune obligației stabilite, fapta constituie infracțiune și se pedepsește potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 6 din Legea nr. 188/2000.
Legat de calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc, Curtea Constituțională, având de soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 399 Cod procedură civilă, care, în opinia autorului excepției, prin omisiune nu prevede obligativitatea citării, ca parte în cadrul contestației la executare, a executorului judecătoresc, a stabilit că „în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestație la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege” - Decizia nr. 162/22 aprilie 2003.
Prin urmare, executorul judecătoresc poate dobândi calitate procesuală doar atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, când partea interesată are la îndemână, fie calea contestației la executare, fie calea plângerii, după caz. În toate celelalte situații biroul executorului judecătoresc nu dobândește calitate procesuală pasivă, această calitate aparținând persoanelor implicate în executare, dar hotărârea ce se va da îi va fi opozabilă executorului, chiar dacă nu a fost parte în proces.
Cum în prezenta cauză nu este vorba despre vreuna din situațiile amintite, se constată că B. Timonea M. nu are calitate procesuală pasivă și, deci, excepția invocată va fi admisă.
Pe fondul cauzei, instanța reține, din analiza actelor de executare silită depuse la dosar, că intimații au adresat în data de 22.11.2013 o cerere de executare silită pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor sentinței civile nr. 2729/2013 a Tribunalului C.-S., pentru recuperarea unor despăgubiri a căror câtime era determinabilă în funcție de clasa de salarizare, drepturi bănești efectiv plătite, și dobânda legală.
În urma încuviințării executării silite prin încheierea din 09.12.2013 a Judecătoriei Caransebeș, B. Ț. M. a întocmit acte de executare silită cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv: înștiințare debitor pentru declanșarea urmăririi silite, încheiere de cheltuieli de executare silită, somație de plată mobiliară și înființări popriri conturi bancare, toate emise în data de 10.12.2013, respectiv 12.12.2013. Toate aceste acte inițiale de executare silită s-au efectuat pentru recuperarea parțială a debitului cuprins în titlul executoriu, întrucât determinarea cuantumului total al debitului se putea face numai cu concursul debitorului, acesta fiind posesorul tuturor evidențelor salariale.
În data de 19 decembrie 2013 creditorii urmăritori, au intrat în posesia unui tabel în care erau menționate drepturile salariale cuvenite fiecărui salariat conform sentinței civile, tabel pe care l-au comunicat executorului judecătoresc. Ulterior, executorul judecătoresc B. Ț. M. a emis o nouă adresă de poprire pentru diferența de sumă rămasă de executat din debitul principal, fără actualizare și fără dobânzi calculate - adresă de poprire nr. 1624 din 19.12.2013, emisă pentru suma totală de 77.584,80 lei din care 73.421 lei cu titlu de drepturi salariale și 4.163,80 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.
Prin încheierea din 24 decembrie 2013, executorul judecătoresc a constatat plata sumei menționată în cuprinsul somației de plată și a adresei de poprire inițiale (respectiv câte 2000 lei pentru fiecare creditor) și a procedat la distribuirea acestor sume către creditori.
Prin încheierea din 07 februarie 2014 executorul judecătoresc a constatat plata sumei menționată în cuprinsul adresei de poprire subsecvente, plată efectuată însă de către doi terți popriți, BancPost S.A. și Banca Transilvania S.A., suma virată fiind dublul sumei menționate în cuprinsul adresei de poprire. Prin încheierea menționată, executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumei de 77.584,80 lei către creditorii urmăritori și către B. Timonea M., iar cea de-a doua sumă de 77.584,80 lei a restituit-o debitoarei cu titlu de sumă rămasă disponibilă.
În perioada 9-12 ianuarie 2014, intimații au adresat executorului judecătoresc cereri prin care solicită numirea unui expert contabil pentru stabilirea în mod cert a câtimii creanței de recuperat, având în vedere refuzul inițial al societății debitoare de a furniza aceste informații.
Prin încheierea din data de 03.03.2014, executorul judecătoresc a numit în cauză expertul contabil B. F., pentru ca acesta să stabilească creanța de recuperat, respectiv debit principal constând în „despăgubiri ce reprezintă diferențele dintre drepturile bănești calculate în raportul cu salariul minim brut de 700 lei, calculate la nivelul clasei de salarizare a fiecărui creditor, și drepturile salariale efectiv plătite, aferente perioadei 01.09._10" actualizate în raport de indicele de inflație la data plații efective, precum, iar pe de altă parte dobânda legală aferentă acestor despăgubiri, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, în conformitate cu titlul executoriu.
La data de 10.04.2014, expert B. F. a întocmit proces verbal – fila 184 dosar execuțional, din care instanța reține că debitoarea a refuzat punerea la dispoziția expertului a documentelor solicitate în vederea efectuării expertizei, motivând că „toate documentele solicitate în adresa de convocare vot fi puse la dispoziția expertului după ce B. Ț. M. va înmâna solicitările persoanelor care doresc efectuarea expertizei contabile.
Raportat la această stare de fapt, instanța constată că, la momentul începerii executării silite împotriva debitoarei, sumele pe care aceasta era obligată potrivit titlului executoriu să le achite creditorilor nu erau determinate ci doar determinabile.
Cu toate acestea, din cuprinsul adreselor de înființare a popririi de la dosar rezultă că executorul a dispus înființarea popririi până la concurența debitului total de_,44 lei, din care suma de 30.000 lei cu titlu de drepturi salariale, iar suma de 3.954,44 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.
Or, astfel cum s-a arătat și mai sus, la data de 24.12.2013 a fost emisă încheierea de la f. 133 dosar execuțional, prin care s-a constatat plata, de către debitoarea-contestatoare, în urma formelor de executare silită instrumentate în dosar (respectiv în urma popririi conturilor debitoarei), a sumei de 33.954,44 lei, din care suma de 3954,44 lei a fost imputată asupra cheltuielilor de executare iar suma de 30.000 lei asupra debitului principal stabilit prin titlul executoriu, punându-i-se din nou în vedere debitoarei să plătească întregul debit ce face obiectul executării silite, rezultând deci că debitoarea nu a achitat în urma popririi decât debitul principal și cheltuielile de executare silită, fără a fi plătită și dobânda legală, al cărei cuantum nu este, în acest moment, determinat.
Se constată că în cauză nu a avut loc o încetare a executării silite prin achitarea debitului (fiind achitat doar debitul principal iar nu și dobânda legală), pentru a se pune problema invocată de către contestatoare privind cazurile în care poate avea loc reluarea executării silite.
Pe de altă parte, instanța constată că, atâta vreme cât creditorii au stăruit în continuarea executării silite și în ceea ce privește plata dobânzii legale, prin solicitările adresate executorului în vederea stabilirii acestor dobânzi prin expertiză contabilă, executorul judecătoresc a procedat temeinic și legal numind un expert în cauză și stabilind ca obiectiv al expertizei atât calcularea dobânzii legale cât și a sumelor reprezentând debitul principal care nu sunt determinate prin titlul executoriu.
În același sens, prin aceea că executorul a dispus sistarea popririi anterior înființate, acesta nu a făcut decât să preîntâmpine astfel executarea prin poprire a unor sume de bani mai mari decât cuantumul debitului și al dobânzii ce face obiectul executării silite, executare care ar fi putut prejudicia interesele și patrimoniul creditoarei.
Astfel, în măsura în care prin expertiza contabilă urmează a se stabili că există sume suplimentare de încasat sub aspectul debitului principal, în mod temeinic și legal executorul va putea proceda la reînființarea popririi asupra conturilor debitoarei, în măsura în care aceasta nu înțelege să achite de bună-voie debitul precum și dobânda legală astfel constatate.
Mai mult, din atitudinea creditoarei care a refuzat punerea la dispoziția expertului a documentelor contabile solicitate, pe motiv că executorul nu i-a prezentat solicitările creditorilor, instanța concluzionează că, în realitate, aceasta a încercat să tergiverseze efectuarea executării silite, aspect ce rezultă cu atât mai mult din faptul că motivele contestației la executare sunt străine de motivele invocate pentru a justifica lipsa de colaborare cu expertul contabil numit, atitudine creditoarea situându-se la limita abuzului de drept.
Reaua-credință a creditoarei rezultă și din aceea că, deși în mod evident actele de executare silită demarate până la acest moment au condus doar la plata unei sume echivalente debitului principal iar nu și a dobânzilor legale, creditoarea a invocat o pretinsă încetare a executării silite care nu rezultă din actele dosarului execuțional, cauzând astfel tergiversarea executării.
De altfel, chiar plecând de la premisa bunei-credințe a creditoarei, este greu de acceptat că aceasta a formulat contestație la executare fără a studia în prealabil actele dosarului execuțional, printr-o solicitare adresată executorului în acest sens, acte din cuprinsul căruia rezulta cu prisosință că motivele invocate în contestația la executare sunt străine de realitate.
În ceea ce privește aspectul invocat de către contestatoare, privind încasarea în plus a sumei de 69.350,80 lei, instanța constată că, în cuprinsul contestației nu se motivează în niciun mod de ce contestatoarea consideră că această sumă a fost încasată suplimentar, și nici motivul pentru care se solicită întoarcerea executării silite pentru suma de 69.350,80 lei – atâta vreme cât executorul a dispus ca această sumă să fie pusă la dispoziția creditoarei, constatând că a fost încasată în plus față de sumele distribuite cu titlu de debit principal creditorilor.
Din actele de executare depuse la dosar nu rezultă că debitoarea ar fi depus la acest dosar vreun calcul al dobânzilor legale cuvenite fiecăruia dintre creditori, calcul care să fie acceptat de către aceștia astfel încât să nu mai fie necesară numirea unui expert contabil în cauză.
Pentru considerentele arătate și motivația expusă, instanța urmează a respinge contestația la executare formulată, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, va obliga contestatoarea la 125 lei cheltuieli de judecată pentru copierea dosarului de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. Ț. M., invocată de acesta prin întâmpinare.
Respinge contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite, formulate de către contestatoarea C. „C.F.R.” S.A. București-Sucursala Regională C.F. Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., județul T., în contradictoriu cu intimații C. S., domiciliat în Caransebeș, .. 11, .-S., C. M., domiciliat în Caransebeș, .. 132, ., județul C.-S. C. D., domiciliat în Caransebeș, .. 5, ., județul C.-S. V. M., domiciliată în Caransebeș, .. D1, ., județul C.-S., B. I., domiciliat în T. Ruieni, Zervești nr. 107, județul C.-S., D. I., domiciliat în Caransebeș, .. 5, .-S., B. A., domiciliat în Reșița, ., ., .-S., B. F., domiciliată în Reșița, ., ., .-S., Z. D., domiciliat în Caransebeș, ., ., .-S., T. C., domiciliat în B. nr. 267, județul C.-S., D. S. V., domiciliat în Caransebeș, .. D1, ., județul C.-S., C. I., domiciliat în Caransebeș, C. Triaj, ., județul C.-S., S. I., domiciliat în C. nr. 295, județul C.-S., G. B. V., domiciliat în C. r. 295, județul C.-S., O. V., domiciliat în Buchin nr. 80, județul C.-S..
Obligă contestatoarea la 125 lei cheltuieli de judecată pentru copierea dosarului de executare
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. P. S. S.
Red.Ad.Pș.
Tehnored SS
Ex.19/9 pag/13.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1504/2014.... | Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 1475/2014.... → |
|---|
