Plângere contravenţională. Sentința nr. 2083/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2083/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 3066/208/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2083/2014
Ședința publică din 17.10.2014
PREȘEDINTE: V. I. R.
GREFIER: G. N.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta P. A. C. – Întreprindere Individuală în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă C.-S., pentru anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.10. 2014, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 17.10.2014, pentru ca părțile să aibă posibilitatea depunerii de concluzii scrise și pentru deliberarea instanței.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii de față, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr._ /22.07.2014, petenta P. A. C. – Întreprindere Individuală a chemat în judecată intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă C.-S., solicitând instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr. 3507/01.07.2014, ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat în fapt că prin procesul verbal menționat s-a reținut de către agenții constatatori că aceasta nu ar fi respectat dispozițiile legale, în sensul că, cu ocazia controlului efectuat în data de 19.06.2014 a fost identificată numita Ș. F., care ar fi declarat că desfășoară activitate pentru Întreprinderea Individuală din data de 17.06.2014, 8 ore pe zi ca ajutor de bucătar și nu a semnat contract individual de muncă.
S-a mai reținut că numita Ș. F. ar fi declarat că înlocuiește pe șefa pensiunii pentru o săptămână și că urmează să-i fie încheiat contract individual de muncă.
La data de 26.06.2014 au fost prezentate la sediul I. documentele necesare efectuării controlului, însă nu a fost prezentat si contractul individual de muncă al numitei Ș. F., deși aceasta a fost găsită la lucru la data controlului. S-a apreciat de către agentul constatator că au fost încălcate prevederile art. 16 alin.1 din Codul Muncii fiind aplicată o amendă contravențională de 10.000 lei, conform art. 260 alin.1 lit.c din Legea 53/2003 rep. De asemenea, s-a mai reținut că în cazul salariatului C. Bita, care a încetat activitatea la data de 01.03.2014, angajatorul a transmis la I. încetarea contractului de muncă abia în data de 25.06.2014, fapt pentru care a fost aplicată sancțiunea „avertisment”.
Petenta a arătat că starea de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal a fost greșit reținută. A arătat că este adevărat că la data controlului numita Ș. F. se afla în bucătăria pensiunii ajutând bucătarul, însă aceasta nu a prestat pentru unitate muncă în cuantumul reținut în procesul-verbal respectiv 8 ore pe zi, în realitate aceasta a ajutat în bucătărie aproximativ o oră pe zi în perioada în care administratorul pensiunii P. A. (căsătorită G.) a lipsit din localitate urmare a problemelor de sănătate ale copilului său minor. A mai precizat că numita Ș. F. este ruda apropiată a administratorului, fiind căsătorită cu fratele mamei administratorului și, în virtutea acestor relații de rudenie, la rugămintea administratorului pensiunii,a ajutat la bucătărie pentru câteva zile, fără însă a presta activitate care să impună încheierea unui contract individual de muncă, fără a fi remunerată, iar ajutorul a fost necesar pentru că starea de sănătate a celuilalt angajat al unității nu i-a permis să preteze munca, fiind în incapacitate temporară de muncă.
În subsidiar a solicitat față de dispozițiile art. 5 alin.5 și art. 21 alin.3 din OG2/2001, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar: procesul-verbal de contravenție . nr3507/01.07.2014, (f.6-7), certificat de concediu medical G. A. C., certificat concediu medical C. C. (f.8-9), acte de stare civilă pentru administratorul P. A. (f. 10). Intimata, deși legal citată (f. 23), nu a formulat întâmpinare, cereri sau apărări.
La termenul de judecată din data de 13.10.2014 instanța încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile și a decăzut, în temeiul art. 254 rap. la art. 208 C.proc.civ., intimata din dreptul de a propune probe. S-a respins totodată, raportat la situația de fapt din dosar, proba testimonială solicitată de petentă, ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei.
La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri și martori, din analiza cărora instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr. 3507/01.07.2014 (f. 6-7), petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e) din Legea 53/2003.
Cu ocazia controlului efectuat la data de 19.06.2014, a fost depistată numita Ș. F., care presta activitate în bucătăria pensiunii, fără forme legale de angajare, iar în cazul salariatului C. Bita, care și-a încetat activitatea la data de 01.03.2014, angajatorul a transmis la I. încetarea contractului de muncă abia în data de 25.06.2014, fapt pentru care a fost aplicată sancțiunea „avertisment”.
În privința numitei Ș. F. s-a mai reținut că aceasta o înlocuiește timp de o săptămână pe administratoarea pensiunii, urmând a i se încheia contract individual de muncă
Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Pe fond, instanța reține că plângerea contravențională formulată de petentă este întemeiată și urmează a fi admisă:
Astfel cum a statuat Curtea EDO prin Hotărârea A. contra României, materia răspunderii contravenționale este asimilată celei penale, astfel încât contravenientul beneficiază de drepturile prevăzute de art. 6 din Convenția EDO în vederea garantării dreptului acestuia la un proces echitabil.
Se reține că potrivit dreptului român procesul-verbal de constatare și sancționare al contravenției se bucură de o prezumție relativă de valabilitate și temeinicie, prezumție ce poate fi înlăturată de către petent.
Astfel, atunci când instanța este sesizată cu o plângere contravențională este atacată însăși prezumția antemenționată, care va fi verificată pe baza probelor aflate la dosar. Aceste prevederi sunt în deplin acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, care permite statelor membre să reglementeze asemenea prezumții inclusiv în materie penală, în măsura în care acestea sunt proporționale și rezonabile luându-se în considerare miza procesului și fără a aduce atingere dreptului la apărare al „acuzatului”.
Nu este în sarcina petentului obligația de a-și dovedi nevinovăția la săvârșirea unei contravenții, instanța de judecată având obligația de a administra tot probatoriul necesar, respectând dispozițiile procedurale aplicabile, în vederea aflării adevărului. Sub aspect procedural, dispozițiile art. 47 OG 2/2001 stabilesc că procesele având ca obiect plângerile contravenționale se judecă potrivit regulilor procesuale reglementate de Codul de procedură civilă.
Intimata I. C.-S. a fost decăzută din dreptul de a propune probe, având în vedere că nu a formulat întâmpinare în termenul legal, deși a fost legal citată în acest sens (f. 23).
În temeiul art. 201 alin. 1 C.proc.civ, judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea decăderii acestuia din dreptul de propune probe ori de a invoca excepții (în afara celor de ordine publică), astfel cum prevede art. 208 alin. 2 rap la art. 254 alin. 1 C.proc.civ.
Ca urmare a decăderii intimatei din dreptul de a propune probe, dezlegarea juridică a cauzei se poate face numai prin raportare la cele două prezumții relative aplicabile, cea de nevinovăție a petentului, respectiv cea de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, precum și în baza înscrisurilor depuse de către petentă.
Art. 6.2 din Convenția EDO prevede că orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată până la stabilirea vinovăției în mod legal. S-a stabilit de către Curte că prezumția de nevinovăție este încălcată atât prin prezentarea unei persoane ca fiind vinovată înainte ca vinovăția sa să fie stabilită, cât și prin obligația impusă acestei persoane de a-și dovedi propria nevinovăție. Prin urmare, prezumția de nevinovăție privește și sarcina probei.
Prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții ca act administrativ al unui organ de stat cu atribuții jurisdicționale trebuie să fie analizată de la caz la caz ținând cont de principiul proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, cu respectarea dreptului la apărare al petentului.
Instanța reține așadar că prezumția de veridicitate nu poate opera în mod absolut, astfel încât persoana învinuită de săvârșirea unei contravenții să fie pusă în imposibilitate de a-și dovedi nevinovăția.
Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probe, care să susțină temeinicia acestuia și să confirme situația de fapt stabilită în cuprinsul său, aplicarea prezumției relative de legalitate și veridicitate a procesului-verbal . nr. 3507/01.07.2014 în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor instituite prin art. 6 din Convenție, încălcând astfel prezumția de nevinovăție a petentei, cu atât mai mult cu cât probele depuse de către aceasta – Certificat medical . nr._ și nr._ (f. 28-29) și Certificatele de căsătorie și de naștere aflate la filele 27 și 10 – sunt de natură a confirma susținerile acesteia din cererea introductivă privind munca prestată de către Ș. F. la momentul efectuării controlului de către agenții constatatori ai intimatei, fiind așadar incident principiul „in dubio pro reo” în beneficiul acesteia, în ceea ce privește inexistența relațiilor de muncă între petentă și numita Ș. F. în condițiile art. 10 din Legea 53/2003 Republicată
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită plângerea contravențională formulată de petenta P. A. C. – Întreprindere individuală și să dispună anularea procesului-verbal . nr. 3507 încheiat la data de 01.07.2014 de către agenții constatatori ai intimatei I. C.-S..
Ia act de faptul că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională a petentei P. A. C. – Întreprindere Individuală, prin avocat G. S., cu sediul în oraș Băile Herculane, .. 2, jud. C.-S., formulată în contradictoriu cu intimata I. C.-S., cu sediul în mun. Reșița, .. 22, jud. C.-S..
Anulează procesului-verbal . nr. 3507 încheiat la data de 01.07.2014 de către Inspectoratul Teritorial de Muncă C.-S. și pe cale de consecință exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 10.000 de lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. I. R. G. N.
Red. V.I.R.
Tehnored. GN
5ex/29.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1841/2014.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2558/2014.... → |
|---|
