Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 2420/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2420/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 2216/208/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2420/2014
Ședința publică din 24 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: A. M.
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petiționara . cu intimata R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S., având ca obiect plângere împotriva încheierii de Carte funciară.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura completă.
Văzând că dezbaterile pe fondul pricinii au avut loc în ședința publică din 17.11.2014 – fiind consemnate în încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta sentință – când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru astăzi,
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2014, sub numărul_, petenta . a chemat în judecată intimata R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea încheierii nr._/02.04.2014 și pe cale de consecință să mențină ca temeinică și legală Încheierea nr.6111/27.02.2014, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
În motivare, petiționara arată că prin Încheierea nr._/02.04.2014 emisa de către OCPI Caransebeș a fost admisă cererea de reexaminare formulată de către pârâtă cu privire la imobilul cu nr. cadastral_ înscris in CF nr._ UAT Bucoșnița, având ca proprietar . în cotă de 1/1 părți și, pe cale de consecință, a fost notată admiterea cererii de reexaminare, modificarea soluției de admitere dată prin Încheierea nr.6111/27.02.2014 cu soluția de respingere atât cu privire la numărul cadastral cât și cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului – pădure cu suprafata de_ mp, în favoarea Comunei Bucoșnița-domeniu public.
Petenta invocă, pe cale de excepție, tardivitatea formulării cererii de reexaminare și lipsa calității procesuale a pârâtei R.N.P. R. întrucât, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul OCPI Caransebeș, prin Încheierea nr. 6111/27.02.2014 a fost admisă cererea de recepție și înscrierea în cartea funciară, având ca obiect prima înscriere – atribuire număr cadastral și intabulare, cu privire la imobilul- pădure în suprafață de_ mp cu nr. cad. 31088înscris in CF nr._ UAT Bucoșnița, având ca proprietar petenta – domeniu public cu titlu de drept lege, iar corespondentul imobilului cu nr. top 3455 din CF nr.576 Petroșnita având ca proprietar Regimentul 13 româno-bănățean. Se arată că pârâta nu deține niciun drept propriu asupra imobilului în cauză. Mai mult, înscrierile realizate prin Încheierea nr.6111/27.02.2014 nu sunt nici împotriva, nici în favoarea acesteia. Se mai arată că încheierea de admitere nr.6111 a fost solutionata la data de 10.03.2014, fiind comunicata la data de 12.03.2014, astfel că cererea de reexaminare impotriva acestei incheieri, respectiv la data de 2.04.2014, este tardivă, fiind formulată peste termenul prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, petitionara arată că prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 6111/27.02.2014 a solicitat recepția și înscrierea în cartea funciară, având ca obiect prima înscriere – atribuire număr cadastral și intabulare cu privire la imobilul –pădure în suprafață de_ mp cu nr. top 3455 din CF nr.576 Petroșnița.
Prin încheierea nr. 6111/27.02.2014 s-a admis cererea, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de Legea 7/1996 privind prima înscriere –atribuire nr. cadastral și intabulare drept proprietate publică a petentei. Împotriva acestei încheieri, pârâta a formulat cerere de reexaminare prin care se invocă faptul că suprafața de_ mp identificată cu nr. cadastral_ se suprapune cu parcelele silvice UP II Petroșnița evidențiate în amenajamente silvice, aflate în administrarea ocoalelor silvice și care fac parte din domeniul public al Statului. Se invocă și că această suprafață nu a făcut obiectul legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate și nici nu a fost solicitată de către petentă pentru a fi restituită. Intimata precizează și că petiționara deține în proprietate doar suprafața de 838 ha iar prin recepția a 50 de cereri s-a intabulat dreptul de proprietate pe o suprafață mult mai mare.
Petenta învederează că susținerile intimatei nu corespund adevărului, respectiv că Statul român nu este proprietar asupra imobilului, nefiind inscris nici dreptul de administrare al intimatei.
Petenta mai arată că intimata invocă un drept de proprietate al Statului român având ca titlu amenajamentul silvic, or faptul că un teren este cuprins în amenajamentul silvic nu echivalează cu un titlu de proprietate asupra unui teren, amenajamentul silvic reprezentând modul de gestionare a fondului forestier național.Astfel, dovada dreptului de proprietate al intimatei asupra imobilului în cauză se poate face doar prin depunerea inventarului bunurilor din fondul forestier național.
Se mai susține că registratorul șef nu indică care este motivul de nelegalitate a încheierii nr.6111/2014, care să atragă modificarea soluției, ci invocă un motiv de fond cu privire la un drept de proprietate a unei terțe persoane, care nu este înscrisă în cartea funciară și care nu a fost avut in vedere la solutionarea cererii. În esență, registratorul șef a făcut aprecieri cu privire la temeinicia fondului pretenției pârâtei, ignorând cu desăvârșire că singurele acte care pot fi supuse verificării pe calea procedurii de inscriere in cartea funciară,si implicit a cererii de reexaminare, sunt cele existente la dosarul nr. 6111/27.02.2014.
Cererea a fost timbrată cu 50 lei taxă de timbru.
În drept, cererea a fost motivată pe disp. Legii nr. 7/1996 rep., art. 858 și următoarele NCC, art. 876 si urmatoarele NCC.
Intimata Regia Națională a Pădurilor R. prin Directorul Direcției Silvice C.-S. a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția invocată, apreciază că aceasta nu reprezintă cu adevărat o excepție întrucât nu vizează cadrul procesual dedus judecății.Competența de a analiza lipsa calității de persoană interesată a R.-R. în formularea cererii de reexaminare revine instituției care trebuie să soluționeze cererea de reexaminare. Interesul intimatei în promovarea unei astfel de cereri derivă din calitatea R. – R. de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului. Prin luarea in considerare a interesului R. în apărarea integrității fondului forestier proprietate publică a statulu s-a pronuntat decizia in interesul legii nr.15/2011 prin care instanța suprema a recunoscut calitatea procesuala activă a R. in cadrul plângerilor formulate în baza legii 18/1991 impotriva hotararilor comisiei județene în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, precum si in promovarea acțiunilor în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Intimata consideră că la emiterea incheierii nr_/2.04.2014 s-a tinut seama in mod corect de faptul că reclamanta a incercat sa obtina intabularea dreptului de proprietate pentru o suprafata foarte mare de pădure, ignorand faptul că actul normativ pe care si-a intemeiat cererile se referă la pasune acoperita cu vegetatie forestiera iar suprafata este de 848 ha, nu de peste 4000 ha, cat totalizeaza suprafata din cererile reclamantei. Din acest motiv s-a apreciat că cererile de intabulare formulate de . imobilul cu nr. cadastral_, au fost admise in mod gresit, intrucât din actele depuse de reclamantă la BCPI Caransebes nu rezultă că aceasta deține peste 4000 ha de pădure.
Se mai arată că registratorul șef nu și-a depășit atribuțiile întrucât, în cazul in care acesta admite cererea si dispune intabularea sau inscrierea provizorie, trebuie să verifice respectarea conditiilor de forma prevazute de lege pentru inscrisul doveditor, dar și celelalte conditii limitative prevazute de lege, printre care aceea daca inscrisul este insotit de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciara pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza intocmirii actului. În acest context, BCPI Caransebes a stabilit ca, potrivit evidentelor de carte funciară, imobilul in discutie este corespondentul imobilului cu nr top 3455 din CF pe hartie 576 Petroșnita. Prin urmare, desi s-a verificat situatia din CF vechi, nu s-a tinut seama de faptul ca in CF vechi proprietar al terenului este alta entitate decat reclamanta.
Cu privire la apartenenta suprafetei forestiere la domeniul public al Statului român, aspect contrazis de către reclamantă, arată că potrivit art. 35 alin.1 din Legea 18/1991 „terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate in patrimoniul său in conformitate cu prevederile legale existente pana la data de 1 ianuarie 1990 si inregistrate ca atare in sistemul de evidenta al cadastrului funciar general si in amenajamentele silvice.”
Se mai arată că reclamanta nu a făcut dovada faptului că există o hotărâre de guvern prin care terenul in cauză să fi trecut din proprietatea publică a statului in proprietatea publica a Comunei Bucoșnița, in conformitate cu prevederile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică.
În ceea ce privește „excepțiile” invocate de către petentă prin plângerea cu care a investit instanța de judecată, instanța constată că acestea nu reprezintă veritabile excepții, ci motive care, odată constatate ca fiind întemeiate, pot conduce la admiterea plângerii formulate. Astfel, excepțiile reprezintă mijloace de apărare aflate la îndemâna pârâtului dintr-o cerere de chemare în judecată, prin care se invocă fie neregularități procedurale (excepții de procedură) fie lipsuri ale dreptului material la acțiune (excepții de fond), urmărindu-se, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte, anularea ori respingerea cererii. În niciun caz, ca efect al admiterii excepțiilor, nu poate fi admisă acțiunea introductivă, excepțiile având tocmai rolul de a paraliza această acțiune sau de a conduce la respingerea ei, fără a se trece la analizarea fondului dreptului. Or, reclamanta, prin invocarea așa numitelor „excepții” ale tardivității respectiv lipsei calității procesuale a intimatei R. urmărește, de fapt, admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, iar nu respingerea acesteia, fiind deci în prezența unor motive de admitere a cererii (în măsura în care se concluzionează că ele sunt întemeiate).
Rezultă deci că aceste aspecte invocate de către reclamantă și grupate sub titlul de excepții se impun a fi analizate odată cu fondul cauzei, încadrându-se printre motivele plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit Încheierii nr.6111/10.03.2014 (fila 17 dosar), BCPI Caransebeș a admis cererea formulată de petenta . cu nr. cad_ înscris în cartea funciară_ UAT Bucoșnița.
Prin încheierea menționată, s-a înființat cartea funciară_ UAT Bucoșnița a imobilului cu nr. cad_, în baza HG 532/2002, anexa 20, poz.24 pentru imobilul teren extravilan de_ mp, prin dezlipirea din imobilul cu nr. top. 3455 din CF 576 Petroșnița sub B1 din CF_ UAT Bucoșnița; s-a intabulat dreptul de proprietate conform HG 532/2002, anexa 20 poz.24, mod dobândire prin lege în cotă de 1/1 asupra A1 în favoarea comunei Bucoșnița – domeniul public, sub B.2. din CF_ UAT Bucoșnița și s-a notat dreptul de administrare în favoarea Consiliului Local Bucoșnița sub B-3 din CF_ UAT Bucoșnița.
Încheierea nu cuprinde nicio mențiune privind proprietarul tabular al imobilului din care a rezultat dezlipirea, iar la rubrica privind părțile cărora li se comunică încheierea este trecut doar numitul B. M., titularul cererii de primă înregistrare.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat cerere de reexaminare de către R. S.A. iar prin Încheierea nr._/12.05.2014 s-a admis această cerere, iar soluția de admitere a cererii de primă înscriere dată prin încheierea nr. 6111/2014 a fost modificată cu soluția de respingere atât cu privire la atribuirea numărului cadastral cât și cu privire la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului – P. în suprafață de_ mp în favoarea petentei .> În motivarea încheierii nr._/2014 (de admitere a cererii de reexaminare) s-a reținut că în mod incorect a fost admisă cererea de recepție a documentației cadastrale întrucât suprafața recepționată în baza celor 50 de documentații cadastrale depuse depășește suprafața de 838 ha din Inventarul centralizat al bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița, aprobat prin HG 532/2002.
Astfel, s-a reținut că, din analiza actului juridic depus în justificarea cererii de înscriere, respectiv Inventarul centralizat al bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița aprobat prin HG 532/2002, poziția din inventar care s-a solicitat a fi intabulată este poziția nr. 24, descrisă ca fiind pășune acoperită cu vegetație forestieră de 838 în locul denumit Petroșnița, rezultând că, prin recepția și înscrierea în cartea funciară a celor 50 de documentații cadastrale . proprietate peste 4000 de ha de pășune și pădure, fapt care nu este confirmat de actul juridic anexat.
S-a invocat Legea 7/1996, art. 58.1. alin.(2) prin care s-a reglementat intabularea dreptului de proprietate al Statului și al unităților administrativ teritoriale, respectiv în cazul imobilelor proprietatea publică a statului și unităților administrativ teritoriale, intabularea se realizează la cererea conducătorului instituției, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa cestora a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, certificate pentru conformitate.
Împotriva încheierii de reexaminare reclamanta a formulat plângere în instanță.
În ceea ce privește tardivitatea formulării acestei cereri de reexaminare, invocată de către petentă prin plângere, instanța reține că încheierea prin care s-a admis cererea de reexaminare a fost emisă la data de 10.03.2014, nefiind comunicată în termenul legal de 15 zile de la pronunțarea încheierii decât titularului cererii de primă înregistrare – deci doar persoanei căreia i s-a admis cererea, potrivit dovezii de comunicare, iar nu și proprietarului tabular al imobilului – respectiv Statului Român și, cu atât mai puțin, petentei R. R..
Însă, în cuprinsul ultimului alineat al încheierii nr._ se face mențiunea că încheierea atacată cu cerere de reexaminare ar fi fost comunicată intimatei R. R. la data de 12.03.2014, fără ca, la dosarul înaintat de către OCPI C.-S., să existe vreo dovadă a acestei comunicări, pentru a se putea stabili dacă data de 12.03.2014 este data la care s-a dispus comunicarea către intimată sau data la care un reprezentant al acesteia a semnat de primirea încheierii.
În aceste condiții, respectiv în lipsa unei dovezi de comunicare a încheierii atacate cu cerere de reexaminare către autoarea cererii de reexaminare, data de 12.03.2014 nu poate fi avută în vedere drept dată de comunicare a încheierii, astfel că nici cererea de reexaminare formulată de către intimata R.N.P. R. prin Direcția Silvică C.-S. la data de 27.03.2014 și înregistrată la OCPI C.-S. la data de 02.04.2014 (astfel cum rezultă din ștampila aplicată la înregistrarea cererii ) nu poate fi considerată ca fiind tardiv introdusă, respectiv cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de dispozițiile art. 31 alin.2 din Legea nr. 7/1996.
De altfel, având în vedere că petenta . tardivitatea formulării cererii de reexaminare, acesteia îi revenea sarcina de a proba în cauză cu înscrisuri relevante atât momentul la care încheierea atacată de către intimată a fost comunicată acesteia (simpla mențiune, neînsoțită de dovada de comunicare, din cuprinsul încheierii nr._, nefiind suficientă în acest sens), cât și că depunerea cererii de reexaminare s-a realizat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, dovadă care nu s-a făcut în cauză.
Ca atare, instanța concluzionează că acest motiv de admitere a plângerii formulate nu este întemeiat.
Petenta a mai invocat lipsa calității intimatei R.N.P. R. de a formula cererea de reexaminare.
Sub acest aspect, instanța reține că imobilul vizat de încheierea atacată a rezultat în urma dezlipirii suprafeței de_ mp din suprafața totală a imobilului identificat cu nr. cad. 3455 înscris în C.F. nr. 576 Petroșnița – asupra căruia în C.F. vechi figura drept proprietar tabular Statul Român în cotă de 1/1 (conform extrasului C.F. de la f. 144 dosar), dreptul fiind dobândit prin naționalizare.
Apoi, din dispozițiile art. 30 alin.2 din Legea nr. 7/1996 se deduce că cererea de reexaminare poate fi formulată de către „persoanele interesate”, iar din dispozițiile art. 50 alin.1 din Legea nr. 7/1996 rezultă că noțiunea de persoane interesate este determinabilă potrivit mențiunilor din cartea funciară, astfel că, în măsura în care se admite această interpretare, unicul titular al cererii de reexaminare ar fi putut fi doar Statul Român.
Cu toate acestea, dacă s-ar restrânge sfera persoanelor care pot formula cerere de reexaminare împotriva unei încheieri de carte funciară doar la persoanele care au avut un drept înscris în cartea funciară, interpretarea astfel dată nu s-ar concilia cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996 (în prezent abrogate – deși preluate similar de prevederile art. 887 C.civ. - dar aplicabile cauzei prin raportare la momentul dobândirii de către intimată a dreptului în baza căruia aceasta a formulat cererea de reexaminare), dispoziții care reglementează opozabilitatea față de terți a unor drepturi reale extratabulare (drepturilor reale ce provin din succesiune, accesiune, vânzare silită, uzucapiune sau care au fost dobândite prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești), dar cărora legea le recunoaște aceleași drepturi ca și titularilor de drepturi tabulare, astfel că această interpretare nu poate fi admisă.
Din interpretarea în spiritul legii și coroborată a prevederilor Legii nr. 7/1996 rezultă deci că sfera persoanelor interesate care pot formula cererea de reexaminarea prevăzută de art. 31 alin.2 din Legea nr. 7/1996 este mult mai largă decât cea a persoanelor care sunt titulare ale unui drept înscris în Cartea funciară, în această sferă putând fi inclusă și intimata R.N.P. R., din motivele ce urmează a fi expuse.
Astfel, intimata R. R. are calitatea de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului, calitate reglementată prin dispozițiile art. 11 alin.1 din Codul Silvic, art. 4 din HG nr. 229/2009, art. 1 alin.1 și art. 2 lit. a pct.1, art. 3 lit. k din Regulamentul de organizare și funcționare al R., aprobat prin HG 229/2009.
În condițiile în care imobilul ce face obiectul cauzei are categoria de folosință „P. acoperită cu vegetație forestieră” (potrivit mențiunii de la poziția 24 a inventarului bunurilor aparținând domeniului public al Comunei Bucoșnița, f. 149), respectiv „P. împădurită” (potrivit planului de amplasament întocmit de ing. B. M.), este evident că R. R. are calitatea de administrator și asupra acestui imobil.
Sub acest aspect, susținerea petentei potrivit cu care intimata R. R. nu deține un drept propriu asupra bunului imobil ce face obiectul cauzei este cel puțin inexactă.
Astfel, potrivit art. 135 alin.5 din Constituția României, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare, printre altele, regiilor autonome, (cum este și cazul intimatei, aceasta fiind regie autonomă de interes național potrivit art.11 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic), astfel încât încredințarea unor bunuri proprietate publică unor regii autonome (prin intermediul dreptului de administrare) are ca efect constituirea unui drept propriu în favoarea acestora, asupra bunurilor astfel încredințate, drept care constituie o formă specifică de exercitare a însuși dreptului de proprietate publică (alături de concesionarea, închirierea sau darea în folosință a acestora).
Acest drept de administrare a bunurilor proprietate publică are natura juridică a unui drept real, opozabil, ca orice drept real, erga omnes, al cărui conținut corespunde scopului pentru care a fost recunoscut prin lege.
Ca atare, ca titulară a unui drept real de administrare asupra imobilului în privința căruia s-a pronunțat încheierea atacată, drept opozabil erga omnes (chiar fără a fi înscris în Cartea funciară), intimata R. R. are calitatea de persoană interesată și deci calitatea de a ataca cu cerere de reexaminare încheierea de carte funciară prin care acest imobil a fost dezmembrat iar imobilul rezultat prin dezlipire trecut în proprietatea tabulară a unei alte autorități publice decât cea în favoarea căreia era înscris anterior dreptul.
În ceea ce privește celelalte motive de fond invocate de către petentă în cuprinsul plângerii formulate, instanța reține că nici acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, se invocă absența dovedirii de către R. R. a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului obiect al cauzei, susținându-se că simpla includere a acestuia în amenajamentele silvice nu probează acest drept.
Or, atâta vreme cât, anterior emiterii încheierii de carte funciară prin care s-a înființat cartea funciară_ UAT Bucoșnița a imobilului cu nr. cad_, în baza HG 532/2002, anexa 20, poz.24, pentru imobilul teren extravilan de _ mp, prin dezlipirea din imobilul cu nr. top. 3455 din CF 576 Petroșnița sub B1 din CF_ UAT Bucoșnița și s-a intabulat dreptul de proprietate conform HG 532/2002, anexa 20 poz.24, (mod dobândire prin lege) în cotă de 1/1 în favoarea comunei Bucoșnița, asupra imobilului obiect al cauzei proprietar tabular figura Statul Român, nu rezultă ce altă dovadă a dreptului de proprietate al Statului Român se mai impunea în cauză.
Astfel, chiar în cuprinsul declarației pe proprie răspundere date de către Primarul Comunei Bucoșnița cu ocazia întocmirii documentație cadastrale ce a stat la baza încheierii nr. 6111/10.03.2014 acesta a declarat că actele doveditoare ale dreptului de proprietate pe care le pune la dispoziția persoanei fizice autorizate care a întocmit documentația cadastrală – au constat în extrasul CF 576 Petroșnița – or în această carte funciară figura drept proprietar tabular Statul Român.
Mai mult, și în tabelul de mișcare parcelară întocmit de către ing. B. și H. s-a consemnat, la rubrica „situația din C.F.” a imobilului faptul că, proprietar tabular este Statul Român.
Ca atare, nu amenajamentul silvic este titlul de proprietate asupra imobilului în cauză, cum susține petenta în cuprinsul plângerii, dreptul Statului român rezultând din însăși evidențele de carte funciară.
În fine, un ultim aspect invocat de către petentă privește analizarea, cu depășirea atribuțiilor prevăzute de lege, de către registratorul de carte funciară, a fondului dreptului părților, prin compararea titlurilor invocate de către acestea, analiză care excede cadrului necontencios al procedurii de înscrierea în Cartea funciară.
Susținerea că registratorul a procedat la analiza fondului dreptului petentei, respectiv la compararea titlului acesteia cu cel al Statului român, nu corespunde realității.
Astfel, din examinarea motivării încheierii nr._/12.05.2014 se poate concluziona doar în sensul că registratorul a verificat în ce măsură există o concordanță între suprafața cu privire la care se solicită înscrierea (aceasta totalizând peste 4000 ha teren) și suprafața pentru care solicitanta a prezentat un titlu de proprietate (titlul prezentat de către petentă – constând în H.G. nr. 532/2002 privind inventarul centralizat al bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița, poziția 24– vizând doar suprafața de 838 ha), constatând că nu există o asemenea concordanță, ceea ce a condus la respingerea cererii.
În acest sens, este adevărat că prevederile art. 29 din Legea nr. 7/1996 cuprind în mod limitativ verificările pe care registratorul de carte funciară le face în vederea admiterii cererii de înscriere (emiterea înscrisului cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, identificareacorectă a numelui sau a denumirii părților, menționarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, dacă este atribuit, a codului de înregistrare fiscală ori a codului unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora; individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz etc.).
Însă, toate aceste condiții de formă trebuie verificate de către registrator în privința înscrisului prezentat de către solicitant drept titlu.
Astfel, potrivit art. 28 alin.1 din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
Acest articol fiind situat anterior articolului 29, rezultă că art. 28 cuprinde condițiile generale necesar a fi îndeplinite pentru admiterea unei cereri de înscriere, condiții care, odată îndeplinite, impun verificarea și a condițiilor formale prevăzute de art. 29 din lege.
Or, o premisă esențială a admiterii unei cereri de înscriere este, potrivit art. 28 din Legea nr. 7/1996, aceea a prezentării unui înscris original (sau a copiei legalizate) prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
În această situație, înscrisul prezentat de către petentă constată un drept de proprietate al acesteia doar asupra unei suprafețe de 838 ha, nicidecum asupra unei suprafețe de 4000 ha, cum a dorit aceasta să dobândească în proprietate tabulară în mod fraudulos.
Astfel, din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucoșnița se poate citi cu claritate că suprafața de pășune acoperită cu vegetație forestieră ce revine în proprietatea publică a petentei este de doar 838 ha.
În aceste condiții, practic, nu se pune problema analizei pe fond a titlului depus, ci problema însăși a existenței unui titlu pentru suprafața ce se urmărește a fi intabulată.
În măsura în care petenta nu a prezentat un titlu pentru întreaga suprafață ce s-a intabulat prin admiterea celor 50 de cerere de intabulare (deci pentru întreaga suprafață de peste 4000 ha), este de prisos a mai evidenția nelegalitatea încheierii prin care s-a admis o astfel de cerere, fiind cel puțin îndoielnică însăși buna-credință a petentei care, prevalându-se de posibilitatea formulării mai multor cereri separate care vizează fiecare fragmente ale unui imobil, a obținut înscrierea unei suprafețe totale pentru care nu poate justifica niciun drept.
În acest context în care petenta a urmărit în mod fraudulos înscrierea unui drept, invocarea de către aceasta, prin concluziile scrise, a nelegalității încheierii de soluționare a cererii de reexaminare (prin raportare la art. 71.1 alin.3 din Ordinul nr. 633/2006) este în mod evident tendențioasă, câtă vreme dispozițiile procedurale enunțate nu au fost edictate de legiuitor în scopul ca, la adăpostul lor, să fie consfințite fraude, admiterea aspectelor invocate însemnând însăși consfințirea unui abuz de drept.
Pentru aceste motive, instanța reține că plângerea formulată de reclamanta . primar, împotriva încheierii CF nr._/12.05.2014 a OCPI – BCPI Caransebeș este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei R. R. prin Direcția Silvică C.-S., cu sediul în Reșița, ..69 A, județul C.-S., invocată de către petiționara .> Respinge plângerea petiționarei . în .,județul C.-S. împotriva încheierii de reexaminare emisă sub nr._/12 mai 2014 de către OCPI C.-S.-BCPI Caransebeș.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. C. A.
Red. M.Al./18.03.2015
Tehnored. AC/18.03.2015
4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 776/2014. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 2581/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ → |
|---|
