Pretenţii. Sentința nr. 1115/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1115/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 3552/208/2012**
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDȚUL C.-S.
DOSAR. NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1115/2014
Ședința publică din 21 mai 2014
Președinte: A. P.
Grefier: S. S.
Pe rol soluționarea cererii formulate de reclamantul S. R. în contradictoriu cu pârâții R. I. și R. M., pentru pretenții – daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că la data de 19.05.2014, părțile au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 21 mai 2014, pentru depunerea de concluzii scrise.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 11.09.2012, sub nr._, reclamantul S. R. a chemat în judecată pârâții R. I. și R. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că începând din toamna anului 2011, pârâții R. I. și R. M. i-au adus atingere gravă onoarei și reputației sale, prin proferarea în mod continuu, public și direct de cuvinte și expresii insultătoare, jignitoare și calomnioase privind persoana sa.
Totodată, cu ocazia unor adunări organizate de către Composesoratul Bucova, la Căminul Cultural Pârâții R. I.- tatăl și R. M. - fiul lui R. I., l-au insultat și au adresat expresii, cuvinte jignitoare și cu privire la calitatea sa de avocat și s-a dorit cu rea-credință discreditarea, defăimarea și înjosirea sa.
Astfel, la data de 04.09.2012, pârâtul R. M. împreună cu tatăl său R. I. au pătruns în sediul Composesoratului, ocazie cu care l-au insultat, l-au jignit și au intenționat să-l agreseze fizic, fiind nevoit să apeleze serviciul unic de urgență 112 pentru a primi protecție.
Totodată pârâtul R. I. împreună cu fiul său R. M. au formulat mai multe plângeri la Poliția Oțelu R., la IPJ Hunedoara atacându-i calitatea de avocat, reclamându-l că a ajuns să fie avocatul composesoratului fără acordul proprietarilor, reclamându-l pentru presupuse infracțiuni la regimul armelor, solicitându-se suspendarea permisului de armă întrucât reprezintă un pericol public.
Reclamațiile făcute de R. I., R. M. sunt făcute în același scop de atingere gravă a onoarei și reputației sale de avocat, iar insultele aduse oral îi afectează conviețuirea în comunitatea de la Bucova, creându-i sentimente de teamă, rușine și frică de a se întâlni cu locuitorii din localitate, întrucât pârâții în mod public și direct aduc atingere calității sale de avocat, prin expresii insultătoare și jignitoare: „prost”, „hoț”, „penalist”, „mă prostule ești cel mai slab avocat, pierzi toate procesele” „mă expiratule tu nu mai ești avocat ești un penalist nu meriți să porți roba de avocat, am auzit că te--au dat afară din avocatură”. Este acuzat public că a falsificat actele composesoratului, și au fost făcute plângeri la diferite organe pentru a fi cercetat
Menționează că a lucrat în sistemul judecătoresc timp de 37 în profesia de avocat, are o vârstă de peste 60 de ani, și-a desfășurat activitatea cu cinste și onoare, este înconjurat de prieteni, colegi și clienți care îl stimează și respectă. Este posibil ca unele persoane care au asistat la cuvintele și jignirile adresate de pârâți să-l privească cu răceală și neîncredere, lovindu-i în acest mod demnitatea și personalitatea pe care o are după 37 de ani de muncă și este de neînțeles atitudinea pârâților în condițiile în care în calitatea de avocat i-a ajutat de mai multe ori fiind avocatul pârâtului R. M..
În drept a invocat art. 998-999 Cod civil, art. 72-1349 Noul cod civil și susține că sunt întrunite cumulativ condițiile existenței unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu cert și nereparat, precum și un raport de cauzalitate dintre fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția pârâților.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâților, proba cu înscrisuri și proba cu martori
S-au anexat cererii de chemare în judecată: sesizare făcută de R. I. la IPJ Hunedoara, răspunsul trimis lui R. I. cu privire la sesizarea făcută, adresa făcută IPJ C.-S., proces verbal cu privire la controlul efectuat de Serviciul arme și Muniții, cerere formulată la P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș pentru a primi protecție.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 18.01.2013, la fila 26 dosar_ reclamantul S. R. a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat instanței ca pârâtul R. I. - tatăl să fie obligat la plata sumei de_ cu titlu de daune morale, iar pârâtul R. M. - fiul să fie obligat la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale. Reclamantul motivează în această solicitare obligarea pârâților la plata acestor pretenții pentru fiecare în parte, întrucât faptele celor doi pârâți R. I. și R. M. prin folosirea de expresii jignitoare, prin insulte și reclamațiile făcute cu scopul prejudicierii imaginii personale și profesionale s-a făcut în mod diferit.
Prin întâmpinare - fila 34 dosar nr._ pârâții R. I. și R. M. au arătat că acțiunea reclamantului este nefondată. Au solicitat respingerea arătând că nimeni nu are nici o problemă cu reclamantul S. R. .A sunat fără motiv la 112, și chiar a fost amendat reclamantul pentru această solicitare. Se arată că au fost în relații bune cu reclamantul S. R. până în anul 2011, când pârâtul R. M. a fost înlăturat, fără motiv, de către președintele Composesoratului Bucova din calitatea de consilier juridic al composesoratului, întrucât președintele composesoratului – Ionesie Gheorghioni – în baza unei înțelegeri personale cu reclamantul - a încheiat un contract de asistență juridică cu acesta din urmă.
Nemulțumirea lor este legată de faptul că reclamantul S. R. a încheiat un contract de asistență juridică cu Composesoratul Bucova în mod nelegal - R. M. fiind înlăturat din funcția de consilier juridic al composesoratului prin încheierea contractului de asistență juridică cu reclamantul - de către Ionesie Gheorghioni fără a avea Aprobarea Adunării Generale sau a Consiliului de Administrație a Composesoratului, conform Statutului acestei asociații – din care face parte și familia pârâților, care deține aproximativ 200 ha de pădure în composesorat.
S-a mai susținut că aspectele prezentate de reclamant privind insultele sunt nereale, respectiv reclamantul a dat o altă interpretare decât s-au petrecut faptele în realitate.
Prin sentința civilă nr. 208/23.01.2013, Judecătoria Caransebeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara, raportat la susținerile reclamantului privind împrejurarea că faptul ilicit și urmarea efectelor acțiunii ilicite se evidențiază în localitatea de domiciliu a reclamantului, unde acesta își desfășoară și activitatea.
Prin sentința civilă nr. 647 din 8.04.2013, Judecătoria Hunedoara a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș. Fiind ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Hunedoara, în temeiul art. 21 Cod procedură civilă a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Decizia nr. 2929 din 28.05.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.
S-a reținut în considerentele deciziei menționate că reclamantul a înțeles să cheme în judecată pârâții pentru plata unei sume de bani reprezentând daune morale, ca urmare a proferării de către aceștia de injurii, amenințări și calomnii cu ocazia unor adunări organizate pe teritoriul satului Bucova, județul C.-S.. Faptul ilicit reclamat prin cererea de chemare în judecată a fost săvârșit pe raza satului Bucova, domiciliul pârâților se află pe raza aceleiași localități și reclamantul s-a adresat Judecătoriei Caransebeș în soluționarea cauzei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 11.06.2013, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din 12.06.2013, instanța a respins cererea de scutire de la plata taxei de timbru formulată de reclamant, întrucât în cauză nu sunt incidente disp. art. 15 lit .f ind. 1 din Legea nr. 146/1997 și s-a pus în vedere reclamantului să timbreze pretențiile la valoare, respectiv să achite taxa judiciară de timbru de 3611 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Prin decizia civilă nr. 462 din 20.11.2013, Tribunalul C.-S. a admis recursul formulat de reclamantul S. R. împotriva sentinței civile nr. 2331 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, pe care a casat-o trimițând cauza spre rejudecare la Judecătoria Caransebeș.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 10.01.2014, sub nr._ .
Având în vedere considerentele deciziei de casare, la data de 14.01.2014 notele de ședință depuse la dosarul nr._ la data de 11.09.2014 prin care reclamantul a solicitat și reexaminarea taxei de timbru au fost înregistrate ca cerere de reexaminare a taxei de timbru și prin încheierea camerei de consiliu din data de 21.01.2014 s-a constatat rămasă fără obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamantul S. R..
În rejudecare s-au administrat probe cu înscrisuri și proba testimonială, din analiza cărora instanța reține următoarea stare de fapt:
Din declarațiile notariale ale martorilor N. E. – fila 14 dosar, S. I. T. – fila 15 dosar, Gheorghioni V. – fila 22, S. I. – fila 23, coroborat cu susținerile ambelor părți, numărul mare de cauze civile, plângeri penale, instanța reține că între părți există o stare conflictuală determinată atât de chestiuni de ordin personal cât și de faptul că au abordări diferite ale modului în care este administrat sau ar trebui să fie administrat Composesoratul Bucova.
Din înscrisul administrat la fila 12 dosar rezultă că reclamantul s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, în calitate de parte vătămată în dosarul penal nr. 1164/P/2012, pentru emiterea unei ordonanțe prin care să se interzică numitului R. I. să se apropie de el să comunice direct sau să ia legătura cu martorii audiați, întrucât a fost victima unei agresiuni din partea acestora în data de 28.04.2012.
Reclamantul S. R. a formulat plângere penală - copie administrată la fila 16 dosar - împotriva pârâtului R. I. pentru fapta de denunț calomnios – art. 259 Cod penal, deoarece în data de 11.07.2012 pârâtul a formulat plângere la IPJ Hunedoara – Serviciul Arme și Muniții,(fila 6) pentru săvârșirea unor presupuse infracțiuni la regimul armelor și munițiilor. Prin rezoluția din 14.01.2013 înscris administrat la fila 39 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul R. I..
La baza acestei soluții de neîncepere a urmăririi penale s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele esențiale ale laturii obiective ale infracțiunii prev. art. 259 alin.1 si alin.2 Cod penal. Totodată, se arată în motivarea rezoluției (fila 39) învinuirea care se referă la săvârșirea unei fapte ilicite – contravenție, abatere, delict civil – nu constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă, ceea ce s-ar putea reține în sarcina făptuitorului fiind infracțiunea de insultă, prev. de disp. art. 205 Cod penal, dar care în prezent nu mai sunt în vigoare.
Din declarațiile notariale ale martorilor N. E. – fila 14 dosar – S. I. T. – fila 15 dosar - administrate la dosarul cauzei - coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauza cu nr._ administrate la filele 40 dosar rezultă că pârâții R. I. și R. M. au folosit cuvinte jignitoare în public la adresa reclamantului.
Instanța reține din depoziția martorului N. E. data comiterii faptei ilicite, respectiv în luna mai 2012 și luna decembrie 2012.
Astfel, în luna mai 2012, în fața Căminului Cultural din . unui număr de aproximativ 100 persoane, organe de poliție și jandarmi - pârâtul R. I. se adresa reclamantului S. R. folosind cuvinte insultătoare și calomnioase ca „prost”, „hoț”, „penalist” „o să dai socoteală pentru falsurile pe care le faci împreună cu Gheorghioni”. În imediata apropiere a acestuia se afla pârâtul R. M. - fiul pârâtului R. I. care se adresa reclamantului cu insulte la calitatea de avocat a acestuia respectiv: „mă prostule ești cel mai slab avocat, pierzi toate procesele” „mă expiratule tu nu mai ești avocat ești un penalist nu meriți să porți roba de avocat, am auzit că te-au dat afară din avocatură”.
În luna decembrie a anului 2012, după terminarea ședinței composesoratului din localitatea Bucova, pârâții R. I. și R. M. au avut același comportament agresiv prin cuvintele pe care le adresau reclamantului S. R. respectiv: „prostule, hoțule, penalistule, bețivanule” .
La stabilirea stării de fapt instanța a ținut seama de depozițiile martorilor coroborat cu celelalte înscrisuri administrate la dosar.
Depozițiile martorilor Gheorghioni V., S. I. – filele 23-24 dosar probează un fapt negativ, respectiv împrejurarea susținută în motivare de către pârâți – privind necomiterea faptei ilicite.
Proba contrară a fost administrată în cauză, instanța a reținut starea de fapt prin coroborarea probelor testimoniale cu starea de fapt reținută și-n cuprinsul ordonanțelor penale – filele 37-40 dosar nr._ .
În ceea ce privește susținerea privind declarația contradictorie a martorului N. E., înlăturarea acestei declarații nu se justifică pe considerentul declarației contradictorii – susținerea reprezentantului pârâților - întrucât rezultă în mod evident din depoziția acestui martor - fila 14 dosar si fila 68 dosar - faptul că împrejurările declarate în susținerea stării de fapt au continuitate cu atât mai mult cu cât depoziția dată în fața instanței din Hunedoara a fost în legătură cu stabilirea competenței.
Raportat la starea de fapt reținută, instanța va constata fapta ilicită a pârâților de depășire a limitelor dreptului la critici efectuate la adresa prestației juridice a reclamantului S. R..
Pârâții R. I. și R. M. au uzat de cuvinte, expresii, afirmații insultătoare și prejudicierea personalității umane în atributele sale de onoare, imagine profesională și personală ce țin de demnitatea fiecărui individ uman, indivizibil legate de persoana umană. Dreptul la critică poate fi exercitat cu bună-credință și până la limita abuzului de drept.
Prin Decizia nr. 73 din 15 iulie 1995 și Decizia nr. 435/2006 Curtea Constituțională – cu privire la libertatea de exprimare și exercitarea dreptului de critică, petiție, sesizare, nemulțumiri se arată că dreptul la critică este indisponibil democrației, însă și „critica” trebuie să fie respectuoasă, chiar și atunci când este fermă, fiind un drept recunoscut prin lege dar nu poate justifica folosirea cuvintelor injurioase și expresiilor tendențioase.
Pârâții R. I. și R. M. au depășit limitele de exercitare a dreptului la liberă exprimare cât și a dreptului de exercitare a plângerilor și nemulțumirilor privind administrarea Composesoratului prin acuzații, insulte și insinuări ofensatoare la adresa reclamantului S. R. și s-a adus atingere demnității umane .
Din starea de fapt arătată instanța constată că aceste insulte au fost aduse reclamantului în loc public, în zona Căminului Cultural Bucova cu ocazia ședințelor Consiliului de Administrație a Composesoratului Bucova, situație ce evident afectează reputația și dreptul acestuia la propria imagine profesională de avocat.
Vinovăția pârâților rezultă prin folosirea unor termeni și expresii deosebit de virulente și vexatorii în scopul de a-l prezenta într-o lumină defavorabilă, urmărind să creeze o imagine de dispreț, față de persoană cât și blamarea calității acestuia de avocat prin expresiile folosite: „expirat, cel mai slab avocat, a fost dat afară din avocatură și nu mai are calitatea de avocat”.
Faptele ilicite arătate, săvârșite de pârâți prin folosirea cuvintelor vulgare de natură a leza onorarea și demnitatea - a determinat stări de supărare, angoasă, frustrare, atingere adusă atât profesiei de avocat, cât și demnității umane, legătura de cauzalitate fiind implicită - evidentă.
Reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral prin obligarea pârâților la plata de daune morale iar motivarea reclamantului în susținerea cererii privind acordarea de daune morale este cantonată pe conduita culpabilă a pârâților, lipsa de respect – raportat la calitatea de om, vârstă, profesie și consecințele, prejudicierea atât fizică cât și psihică, morală.
Suma solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată respectiv 100.000 lei, ca o reparație a consecințelor negative produse în plan moral este excesivă și nerezonabilă și prin hotărâre judecătorească se produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, imorale, încălcarea drepturilor constituționale și nu prin bani, prin cuantumul mare nu se acoperă, suferința psihică –morală.
Despăgubirea pentru prejudiciul suferit trebuie să fie echitabilă, rezonabilă și proporțională cu suferință produsă prin atingerea adusă imaginii publice etc.
Compensarea prejudiciului moral cu o sumă de bani stabilită cu titlu de daune morale are drept scop nu atât a repune victima într-o situație similară cu cea avută anterior, se urmărește satisfacția de ordin moral-susceptibilă mai mult ca o recunoaștere.
Prejudicierea morală susținută de reclamant nu s-a contestat în apărare, pârâții invocând doar necomiterea faptei ilicite .
Prin modul în care s-au comis faptele ilicite de insultă în cadru public - informația a ajuns la cunoștința comunității în care reclamantul S. R. sare antecesori, precum și la cunoștința cercului de prieteni, atitudine ce l-a afectat pe reclamant.
Pârâții afirmându-și convingător acuzațiile pe care le-au adus la cunoștința și organelor de anchetă privind starea de litigiu - judecată, inclusiv, determină întrunirea condițiilor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Dispozițiile art. 252-257 Cod civil, raportat la art. 13 alin.2 din Legea nr. 71/2011,se aplică faptelor comise după . punerea în aplicare a Codului Civil-Legea nr 287/2009.”Orice atingere adusă drepturilor personalității este supusă legii în vigoare la data săvârșirii acesteia”.
În cauză, raportat la starea de fapt reținută, rezultă continuitatea faptei ilicite și-n raport de data intrării în vigoare a Noului Cod Civil- 1 octombrie 2011, temeiul legal prevăzut de art. 998 și art. 999-Cod civil vechi și art. 72, 73 Noul Cod Civil, se regăsesc în art. 1349 raportat la art. 1357 cod civil.
Fiind îndeplinite cumulativ condițiile legale în ceea ce privește fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăție a pârâților R. I. și R. M., pentru angajarea răspunderii civile delictuale instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamant.
Sub aspectul cuantumului instanța va reține principiul proporționalității-pentru echitate-așa cum prevede art.41 din Constituție pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Se va avea în vedere și jurisprudența CEDO care a adoptat o poziție moderată prin acordarea unor sume rezonabile-cu titlu de reparații morale- invocând cu titlu de exemplu cauza Ț.,T., O..
Suma de 3000 lei este de natură să acopere prejudiciul moral suferit de acesta și este îndestulătoare pentru repararea prejudiciului invocat de reclamant. La stabilirea acestei sume instanța s-a raportat și la cuantumul mediu a unui onorariu avocațial practicat de avocați.
Va obliga pârâții în solidar la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește cererea reclamantului pentru obligarea pârâților la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, instanța constată din verificarea actelor dosarului că acesta s-a prezentat la instanța Caransebeș la trei termene de judecată respectiv: 12.06.2012; 05.03.2014; 05.05.2014 plus un drum pentru depunerea acțiunii, rezultând o cheltuială de 378 lei – contravaloarea combustibilului: 7,5 litri /100 km x 6,3 lei/litru. Referitor la plata deplasărilor la instanța din Hunedoara, nu se justifică, întrucât reclamantul are domiciliul indicat prin cererea de chemare în judecată chiar în această localitate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va admite în parte cererea pentru cheltuieli de judecată și va obliga pârâții la plata sumei de 378 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate și dovedite de reclamant cu transportul și va respinge restul pretențiilor .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. R., domiciliat în Hunedoara, . nr. 21, județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții R. I. și R. M., ambii domiciliați în com. Băuțar, ., județul C.-S..
Obligă pârâții în solidar la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâții la cheltuieli de judecată în sumă de 378 lei.
Respinge celelalte pretenții.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2014.
Președinte,Grefier,
A. P. S. S.
Red. P.A.
Tehnored. SS
5 ex/ 18.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 289/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 2214/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ → |
|---|
