Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 251/2013. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 251/2013 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 3036/218/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 251/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. C. A.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulata de reclamanta pârâtă T. I. fostă G., cu domiciliul procedural ales la C. Avocat P. V., în contradictoriu cu pârâtul reclamant G. V. G., domiciliat în Carei, Cartier Republicii, ., județ Satu M., și pârâta . BUCUREȘTI ,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în București, Bulevardul D. P., nr.6A, sector 2, având ca obiect constatare și împărțire bunuri, a cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant reconvențional G. V. G., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională T. I., precum și a cererii de intervenție în interesul pârâtului reclamant, formulată de intervenienții în interesul pârâtului G. V. G., GURZAU V. senior și O. M. (fostă G.), ambii domiciliați în Carei, Cartier Republicii, ., județ Satu M..
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 24 ianuarie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea ședinței respective, încheiere ce face parte in partea introductivă a prezentei hotărâri.
În urma deliberării ce a avut loc în cauză, s-a pronunțat sentința civilă de față.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față .
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr._ /16.09.2011 reclamanta pârâtă T. I. (fostă G.), în contradictoriu cu pârâtul reclamant G. V. G., și pârâta . Satu M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că părțile au dobândit împreună, sub durata căsătoriei, un imobil în natură apartament cu două camere și dependințe situat în Carei, Cartier republicii, ., județ Satu M., înscris în CF nr._.C1-U5 cu r.top.232/28/4 ind. Carei; bunuri mobile; activ – depozit bancar la B. P. .
În fapt se arată de către reclamanta pârâtă că sub durata căsătoriei părțile au achiziționat un apartament cu două camere și dependințe, situat în Republicii, . M., înscris în CF nr._-C1-U5 Carei, (nr.CF vechi_ ind. Carei), nr.top.232/28/4 ind. Carei; bunuri mobile: o mobilă de bucătărie cu corpuri suspendate – 3000 lei; un corp vitrină din lemn – 3.000 lei, un televizor plasmă – 1.800 lei, o mobilă de dormitor compusă dintr-un pat dublu, dulap cu două uși cu oglindă, o toaletă cu oglindă și o comodă pentru televizor – 4.000 lei; un televizor color; o mobilă de cameră cu corpuri suspendate – 2.500 lei; o masă de birou – 700 lei; un calculator cu imprimantă – 1.500 lei; trei leptop-uri (unul mic – 2.000 lei, unul mai vechi – 1.000 lei,unul mai nou – 3.000 lei, aflat în posesia reclamantei, trei mese de birou – 500 lei fiecare; trei scaune de birou (unul din piele – 500 lei, două câte 250 lei fiecare), un dulap de birou – 400 lei, o statuetă adusă din Spania – 400 lei; suma de 60.000 lei pe care în anul 2009, înainte de divorț, a fost depusă în depozit la B. P., suma extrasă din cont de pârât și folosită exclusiv în interes personal, de care reclamanta nu a beneficiat; un autoturism Audi :_, vândut de către pârât în perioada divorțului . Menționează că în bucătărie există o . obiecte electrocasnice primite cadouri de la mama pârâtului în timpul căsătoriei, dar pe care reclamanta nu dorește să le includă la împărțire de bunuri.
Solicită să se constate cota egală de câte ½ parte fiecare din bunurile dobândite.
De asemenea, solicită să se dispună sistarea stării de indiviziune a părților, prin crearea a două loturi valorice egale a bunurilor mobile din apartament, atribuind pârâtului autoturismul Audi_ vândut, cu obligarea la plata a ½ parte din valoarea autoturismului, și a unui alt laptop în lotul reclamantei. Toate celelalte bunuri mobile și imobile sunt în posesia pârâtului, solicitând instanței să stabilească loturile.
Solicită, de asemenea, să atribuie pârâtului apartamentul cu două camere și dependințe și creditul aferent, reclamanta nu solicită cota parte din apartament ci doar contravaloarea ratelor achitate de către aceasta în perioada august 2005 – octombrie 2010, de circa 160 euro/lună, fără a solicita cota parte din valoarea apartamentului la prețul de circulație, motiv pentru care solicită pârâtei . Satu M. modificarea contractului, astfel încât aceasta să nu mai fie codebitor.
De asemenea, solicită obligarea pârâtului la plata a ½ parte din suma deținută cu titlu de depozit bancar, bani comuni depuși într-un cont comun, sumă însușită exclusiv de pârât.
În motivarea acțiunii, se mai arată de către reclamantă că, sub durata căsătoriei, părțile au achiziționat un apartament pe care l-au mobilat, un autoturism A4 argintiu, dar pe care l-a utilizat exclusiv pârâtul, pentru interes personal și nu familial.
Reclamanta nu a inclus în masa bunurilor de împărțit decât bunurile cumpărate de cei doi soți și nu cadourile primite de la mama pârâtului, făcute pentru amândoi, având în vedere destinația acestora.
Se mai arată de către reclamantă că de mai multe ori a încercat pe cale amiabilă să se înțeleagă cu pârâtul, acesta a refuzat să aibă o înțelegere nemaidorind nici-o comunicare pe această temă, motiv pentru care a înregistrat prezenta acțiune.
În drept invocă art.30, 31 Cod familie, art.728 C.civ.
În probatoriu solicită administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului reclamant, proba testimonială, expertiză la nevoie.
La data de 18.10.2011, prin serviciul de registratură, intimata . cu sediul în București, a depus întâmpinare prin care arată că, în ceea ce privește partajul bunurilor comune, conform prevederilor art.36 alin.1 din codul familiei teza II-a, ținând cont de dispozițiile art.728 teza I Cod civil, nu se opune la cererea de partaj judiciar înaintată de către reclamanta T. I. în scopul stabilirii stării de devălmășie.
În temeiul dispozițiilor art.1746 alin.3 cod civil solicită instanței ca indiferent de modalitatea de atribuire a bunului în natură apartament, dreptul de ipotecă constituit asupra imobilului în favoarea băncii, să rămână neatins, fiind un drept real incorporat bunului care se transferă în orice mână se află imobilul.
Totodată pârâta . solicită ca instanța de judecată să pună în vedere reclamantei să precizeze dacă înțelege să formuleze un capăt de cerere distinct având ca obiect obligarea pârâtei B. P. SA la modificarea contractului de credit; să motiveze în fapt și în drept această cerere; să timbreze în mod distinct capătul de cerere.
Se mai arată de către pârâtă că se opune modificării pe cale judecătorească a clauzelor contractelor intervenite între părți, prin partajarea datoriei comune și preluarea creditului de către una dintre părți, motivând pe larg susținerile sale și fiind anexat contractul de credit ipotecar încheiat între părți. (filele 10-18 dosar)
La termenul de judecată din 16.11.2011 instanța a acordat un termen de judecată în vederea unei eventuale împăcări, dar părțile nu au ajuns la nici un rezultat (fila 23 dosar).
La termenul de judecată din 07.12.2011, președintele completului de judecată a declarat că se abține de la judecarea cauzei. (fila 24 dosar).
La termenul de judecată din 08.12.2011, în camera de consiliu, instanța în temeiul art. 34 C.proc.civ. a respins cererea de abținere, ca neîntemeiată, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.25 C.proc.civ. combinat cu art.27 C.proc.civ. (filele 25-26 dosar).
La termenul de judecată din 25.01.2012 pârâtul a depus întâmpinare prin care precizează că imobilul în natură apartament cu două camere și dependințe, situat în Republicii, ., județ Satu M., înscris în CF nr._-C1-U5 Carei, (nr.CF vechi_ ind. Carei), nr.top.232/28/4 ind. Carei, a fost cumpărat cu prețul de 23.500 Euro, prin contract de împrumut bancar. S-a achitat un avans care a provenit dintr-un împrumut contractat de la o terță persoană fizică și s-a ridicat un credit în sumă de 17.000 Euro pe numele comun al soților. Pentru restituirea avansului și amenajarea imobilului părinții pârâtului s-au împrumutat cu suma de 11.000 Euro, care le-a fost predată. Din această sumă cei doi soți au restituit avansul, au zugrăvit tot apartamentul, au montat jaluzele și au cumpărat o mobilă de bucătărie.
Creditul ridicat de către cei doi soți în sumă de 17.000 Euro, până în decembrie 2010 - data divorțului, au achitat-o în comun, după care numai pârâtul a restituit ratele lunare.
Din împrumutul luat în comun de la părinții pârâtului, în sumă de 11.000 Euro, cei doi soți nu au restituit încă nici până în prezent vreo sumă de bani, părinții pârâtului plătind ratele de la contractare – 03.08.2005 și până la zi. Din acest motiv pârâtul apreciază ca o datorie comună, în cote identice, suma de 11.000 Euro, cu dobânzi și comisioane până la achitarea integrală, solicitând obligarea reclamantei la plata cotei de ½ parte din aceste datorii comune.
În ceea ce privesc bunurile mobile pârâtul arată că: mobilă de bucătărie– 1.600 lei; un corp vitrină– 1.500 lei, un televizor plasmă – 1.000 lei, o mobilă de dormitor – 1.000 lei; un televizor color – bun propriu; o mobilă de cameră – 1.000 lei; o masă de birou – 300 lei; un calculator cu imprimantă – 700 lei; din cele trei laptop-uri solicitate (cel mic – a fost dat cadou de către cei doi soți unui prieten în timpul căsătoriei și de atunci se află în posesia acestuia, cel vechi – 400 lei, cel nou – 2.000 lei, se află în posesia sa, fiindu-i predat de reclamantă), trei mese de birou, trei scaune birou și un dulap birou, au fost cumpărate, în cote identice de ½ - ½ parte de către cei doi soți împreună cu un fost coleg, astfel că intră în masa comună doar cota de ½ parte din ele, care, în total, au valoarea de 1.000 lei și se află în posesia sa; o statuetă adusă din Spania a fost spartă de reclamantă, acum este lipită și valorează – 100 lei, fiind în posesia sa.
Pârâtul recunoaște că exista la data de 10.08.2010, deci încă în timpul căsătoriei și conviețuirii, în depozit doar suma de 21.000 lei, restul fiind cheltuită în comun.
În ceea ce privește autoturismul Audi cu nr. înmatriculare_ de culoare gri a fost cumpărat cu suma de 13.000 Euro. Din această sumă, părinții le-au dat suma de 3.000 Euro – ce reprezintă contribuția sa exclusivă, iar pentru diferența de 10.000 Euro s-a luat de către cei doi soți un împrumut bancar în data de 27.01.2007, de când au fost achitate ratele până la divorț în comun, după care numai pârâtul a achitat. În 26.06.2010, deci în timpul căsătoriei și conviețuirii, au vândut de comun acord acest autoturism cu suma de 8.000 Euro, bani cheltuiți împreună. În acest fel au rămas cu un credit încă nerambursat care reprezintă datorie comună la care pârâtul solicită să fie obligată reclamanta a suporta cota de ½ parte până la achitarea integrală, la restul să fie pârâtul obligat. Menționează pârâtul că, de la divorț, singur achită ratele.
Cotele de contribuție nu sunt identice la toate bunurile, pârâtul având cote mai mari la dobândirea unora, conform precizărilor anterioare.
În privința sistării de devălmășie dintre cei doi soți, pârâtul arată că imobilul să fie atribuit reclamantei, să fie obligată să preia ratele din credit încă rămase și să fie obligată să-i plătească pârâtului doar ratele deja achitate, fără să solicite nici acesta cota parte din valoarea de circulație a imobilului, precizând că nu dorește preluarea imobilului.
Bunurile mobile să fie partajate în natură.
Depozitul bancar să fie împărțit.
Cei doi soți să fie obligație fiecare la restituirea împrumutului luat de la părinții săi de 11.000 Euro cu dobânzi și comisioane până la achitarea integrală de către părinții săi la bancă în cote identice de ½ - ½ parte.
Să fie obligați fiecare în cote identice la restituirea creditului rămas pentru împrumutul la autoturism. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că a cumpărat imobilul cu suma de 23.500 Euro.
A contractat un credit ipotecar de 17.000 Euro, care a fost achitat vânzătorilor. Pentru a obține creditul ipotecar avansul trebuia achitat anterior. Nu au avut bani pentru avans, cei doi soți au luat împrumut de la o terță persoană.
Părinții pârâtului, în aceeași perioadă cu cumpărarea apartamentului de către cei doi soți, s-au împrumutat pentru cei doi soți cu suma de 11.000 Euro și le-au predat această sumă. Din suma de 11.000 Euro au restituit suma luată împrumut pentru avans și au făcut investițiile arătate, în imobil Părinții pârâtului nu au restituit încă nici o sumă, ei plătesc ratele și dobânzile,. motiv pentru care solicită obligarea reclamantei la plata jumătății din împrumut și dobânzi în favoarea părinților săi, alături de pârât, pentru cealaltă jumătate.
Exact aceeași poziție are și pârâtul ca și reclamanta în privința ieșirii din devălmășie cu privire la imobil, nu dorește preluarea acestuia, înțelegând să-i lase reclamantei imobilul, în aceleași condiții în care ea ar fi dorit să i-l lase.
Pentru autoturism mai există rate de achitat în contul împrumutului și pârâtul cere ca reclamanta să fie obligată la plata jumătății rămase. Consideră că nu are relevanță cine a folosit autoturismul în timpul căsătoriei, oricare dintre cei doi soți având acces la folosință.
Atât la împrumutul pentru casă cât și la împrumutul pentru mașină pârâtul a achitat de la divorț, decembrie 2010 ratele, situație care solicită a fi avută în vedere la stabilirea sultelor.
În drept invocă art.115 C.proc.civ. rap. la art.30, 31, 36 C.fam., art.329 și urm., 356 și urm. C.civ., Legea 71/2011
În probatoriu solicită administrarea probei cu interogatoriu, acte, martori, expertiză la nevoie. (pârâtul a depus înscrisuri doveditoare, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat, extras CF, contract credit nr._/10.01.2007 încheiat la BRD Agenția Carei, grafic de rambursare, contract de credit ipotecar nr.5536/05.07.2005 încheiat la . Județeană Satu M., contract de ipotecă, încheiere de autentificare nr.5441/05.08.2005 încheiată la B.N.P. Satu M., - filele 34-56 dosar).
La termenul de judecată din 25.01.2012 reclamanta a depus cerere de recuzare a judecătorului, considerând că sunt incidente art.27 pct.1 C.proc.civ.
La termenul de judecată din 26.01.2012, în camera de consiliu, instanța a admis cererea de recuzare, ca întemeiată.
La termenul de judecată din 23.02.2012 reclamanta a depus o completare de acțiune prin care solicită modificarea contractului de credit încheiat de către cei doi soți cu pârâta ., nu în sensul încheierii a două contracte distincte de împrumut în care reclamanta să devină debitor și nu codebitor, ci în sensul încheierii unui contract doar pe numele pârâtului pentru întreg debitul, ce reprezintă suma cu care s-a achitat imobilul apartament cu două camere, din care nu solicită cota parte.
În motivare se arată de către reclamantă că destinația creditului a fost aceea de a cumpăra un imobil, care fiind dobândit sub durata căsătoriei s-a înscris pe amândoi soții, doar că reclamanta nu solicită decât un drept de creanță (ratele), pe care are pârâtul pentru plata unui debit din care și-a cumpărat un bun în totalitate al lui.
Reclamanta nu solicită partajarea datoriei, ci preluarea datoriei de către partea căreia îi revine proprietatea bunului, reclamanta nu solicită divizarea datoriei, ci modificarea contractului în sensul modificării codebitorului. Conform întâmpinării depuse de bancă rezultă că în cazul neplății datoriei de către debitor este urmărit codebitorul.
În situația reclamantei, codebitorul consideră că nu are nici un drept de proprietate asupra bunului, asupra acestui credit ipotecar, oricum banca fiind absolut acoperită prin ipoteca pe imobil.
În drept invocă art.132 C.proc.civ. (fila 64 dosar).
La același termen de judecată reclamanta a depus și răspuns la întâmpinare prin care menționează că solicită doar un drept de creanță și nu un drept de proprietate asupra bunului menționând că reclamanta poate dovedi că lunar, la dobândirea salariului, transforma lei în valută la banca la care lucra și achita ratele, sau, în prezența colegilor îi dădea banii pârâtului pentru a-i depune acesta la bancă.
În privința bunurilor mobile reclamanta arată, în ceea ce privește televizorul color, că au fost în casă două televizoare color, dintre care cel înscris în acțiune este bun comun și unul este, într-adevăr, bunul lui personal, dar nu a fost inclus pe lista bunurilor comune.
În privința celor trei laptop-uri reclamanta menționează că toate trei sunt bunuri comune, recunoscând că a dat spre folosință, și nu donație, un laptop, unui prieten comun.
În privința meselor de birou, trei scaune și un dulap de birou, inițial așa a fost, s-au cumpărat în cote egala ½ parte cu un fost coleg, chiar pârâtul îl denumește fost coleg, de aceea, de la data la care a devenit „fost”, i-a fost achitată și contravaloarea acestuia din banii comuni.
Statueta din Spania pe care pârâtul susține că a fost spartă, este intactă și valorează 100 euro și dorește atribuirea sa.
În privința contului bancar, cont comun, dar înființat doar pe numele pârâtului, au existat mult mai mulți bani, aspecte care vor rezulta când se va solicita de către instanță băncii să depună o situație a contului pe anul 2009-2010.
Autoturismul Audi_ de culoare gri a fost vândut exclusiv de către pârât înainte de divorț, în perioada în care se preconiza divorțul și relațiile părților se răciseră, fără consimțământul reclamantei, iar banii obținuți au fost folosiți exclusiv de către pârât în achiziționarea autoturismului Audi de culoare închisă aflat în posesia lui, dar pe care, după achiziționare, l-a înmatriculat pe numele tatălui său.
Din nou reclamanta arată că autoturismul, pe toată durata căsătoriei, a fost folosit exclusiv de către pârât în interesul său personal și al biroului său de lucru, în total dacă reclamanta a condus de două ori acel autoturism.
Valoarea acestui autoturism ar fi mult mai mare pentru că s-a plătit taxa de primă înmatriculare pe care prin proces și-a însușit-o doar pârâtul și reparațiile la autoturism au mai costat câteva mii de euro
Astfel, reclamanta solicită doar ½ poarte din cei 8.000 euro, prețul obținut efectiv pe mașina vândută, fără consimțământul reclamantei.
Își menține cererea în ceea ce privește modalitatea de atribuire a imobilului, respectiv reclamanta nu dorește preluarea imobilului iar dacă nici pârâtul nu dorește bunul, atunci se va proceda la vânzarea imobilului prin buna învoiala soților și acordul băncii, sau, după vânzarea la licitație, banca urmând a fi îndestulată, menținându-și celelalte capete de acțiune (filele 65-66 dosar).
La același termen de judecată, din 23.02.2012, instanța, în temeiul art.129 alin.2 C.proc.civ. coroborat cu art.131 alin.2 C.proc.civ. și art.16 alin.2 din OG 51/2008 a învederat părților, prin reprezentanții lor legali, că au posibilitatea să recurgă la procedura medierii, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, aceste a învederând instanței că părțile au avut în vedere această situație, dar nu au reușit să ajungă la o înțelegere.
De asemenea, reprezentanții părților învederează instanței că nici una dintre părți nu dorește preluarea apartamentului în litigiu, instanța acordând termen pentru achitarea taxelor judiciare de timbru și comunicarea precizării de acțiune pârâtei B. P. SA București, și părțile să depună înscrisuri doveditoare cu privire la achitarea ratelor.
Tot la același termen de judecată reclamanta a depus o cerere de acordare a ajutorului public judiciar solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, deoarece nu mai are loc de muncă, nu are imobile, terenuri sau case aducătoare de venituri și nici nu desfășoară vre-o activitate care să aducă venituri, depunând înscrisuri doveditoare (filele 67-70 dosar).
La data de 21.03.2012, prin serviciul registratură, pârâta . a depus întâmpinare la completarea de acțiune, solicitând respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la modificarea contractului de credit intervenit între părți, în sensul încheierii unui contract doar pe numele pârâtului pentru întregul debit, motivând pe larg susținerile sale și menținând motivele arătate în întâmpinarea formulată anterior. (filele 77-78 dosar).
La termenul de judecată din 22.03.2012 pârâtul a depus o cerere prin care să se acorde beneficiul ajutorului public judiciar în sensul înlăturării obligației sale de plată a taxei judiciare de timbru sau reducerea cuantumului acesteia și apoi eșalonarea plății, depunând înscrisuri doveditoare. (filele 80-81 dosar),
La același termen de judecată reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care își precizează dreptul de creanță constând în ratele achitate exclusiv din banii săi pentru bunul dobândit sub durata căsătoriei dar din contribuția pârâtului și a familiei sale, plus împrumutul ridicat pentru restituirea avansului, plătit doar de reclamantă.
Astfel, cuantumul ratelor achitate de reclamantă la B. P. SA sunt din septembrie 2005 – octombrie 2010, conform graficului de rambursare în sumă de 8.931 euro și menține toate celelalte capete de acțiune.
În final precizează că a solicitat pârâtului să ajungă la înțelegere, invitându-i la C. avocat solicitându-i în total doar suma de 9.000 euro din toate bunurile din acțiunea principală, însă pârâtul a refuzat, anexând graficul de rambursare. (filele 82-.84 dosar).
Tot la același termen de judecată pârâtul a depus întâmpinare la completarea de acțiune, solicitând instanței respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată și nelegală, considerând că instanța nu poate modifica clauzele contractelor bancare, eventual, părțile, de comun acord, pot încheia un act adițional, lucru cu toate părțile trebuie să fie de acord. (fila 85 dosar), și precizări, prin care solicită introducerea în cauză, și anume G. V. senior și O. M., fostă G., în calitate de intervenienți care solicită obligarea reclamantei la ½ din suma de 11.000 Euro împrumutată.
Se menționează că din suma de 11.00 Euro cei doi soți au restituit avansul către G. M. R., iar din diferența de 4.000 Euro s-au cheltuit pentru plata cheltuielilor ocazionate cu transcrierea imobilului de 2.483 lei și ipotecarea în favoarea băncii de 2.443 lei, toate la un curs de schimb valutar de 3.4264/euro, în total suma de 1438 euro. Diferența rămasă de 3.062 euro s-a cheltuit pentru investiții.
În legătură cu contractul de împrumut se arată că, s-a încheiat un contract l pentru suma de 10.000 Euro, pe o perioadă de 84 luni, începând cu data de 10.01.2007. Cei doi soți s-au despărțit în fapt în septembrie 2010, dată de la care pârâtul plătește singur, rămânând de restituit 5764,20 lei capital și dobândă aferentă. Pe lângă acest credit părinții pârâtului au dat suma de 3.000 euro, din economii proprii și vânzarea unui autoturism de-al lor. Pentru înmatricularea acestui autoturism a trebuit achitată o taxă de primă înmatriculare pentru care a mai ridicat un credit de cca 6.000 lei, taxa fiind de 5726 lei. Creditul a fost restituit în timpul căsătoriei când cei doi soți au primit înapoi această taxă de înmatriculare, depunând înscrisuri doveditoare în favoarea pârâtului ( grafic rambursare BRD și dovada achitării ratelor BRD, chitanță achitare taxă specială auto primă înmatriculare, contract vânzare cumpărare în limba germană privind autoturism Audi, și chitanțe achitate în cadrul B.N.P. C. și la O.C.P.I. Satu M. - filele 86-103 dosar).
La termenul de judecată din 29.03.2012, în camera de consiliu, instanța a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, ca neîntemeiată și a admis în parte cererea de ajutor public judiciar, dispunându-se plata eșalonată a taxei judiciară de timbru, formulată de pârât. (filele 111-114 dosar).
La data de 10.04.2012 reclamanta a depus o altă cerere de ajutor public judiciar, solicitând plata eșalonată a taxei judiciare de timbru. (fila 115 dosar).
La termenul de judecată din 12.04.2012, în camera de consiliu, instanța a admis cererea ca întemeiată și s-a dispus plata eșalonată a taxei judiciare de timbru. (filele 120-122 dosar).,
La data de 17.04.2012 reclamanta a depus o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, dar la data de 18.04.2012 a depus o cerere de renunțare la cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru. (filele 123-124 dosar).
La termenul de judecată din 19.04.2012 instanța a dispus introducere în cauză, în calitate de intervenienți în interesul pârâtului, a părinților pârâtului, respectiv G. V. senior și O. M. fostă G..
La termenul de judecată din 07.06.2012 intervenenții au formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar (fila 162 dosar).
La termenul de judecată din 25.10.2012, în camera de consiliu, după depunerea înscrisurilor doveditoare instanța a admis cererea formulată și a dispus reducerea taxei judiciare de timbru cu 50% și a dispus plata eșalonată a taxei judiciare de timbru.
La termenul de judecată din 08.11.2012, la solicitarea instanței, doar pârâtul reclamant a depus o listă cu bunurile mobile care doresc să-i fie atribuite. (fila 211 dosar)
Deși s-a pus în vedere și reclamantei pârâte, aceasta nu a depus o listă prin care să menționeze ce anume bunuri mobile dorește să-i fie atribuite, dar aceasta nu a depus nici o listă în acest sens.
La termenul de judecată din 25.10.2012, având în vedere valorile bunurilor mobile indicate în acțiunea principală și în cererea reconvențională, instanța a întrebat reprezentanții părților dacă solicită efectuarea unei expertize privind bunurile mobile, dar aceștia au învederat că nu solicită efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunurilor mobile și nici efectuarea unei expertize în construcții, deoarece nu se solicită cotă parte din valoarea apartamentului la prețul de circulație, ci doar contravaloare a ratelor achitate, apartamentul nefiind achitat în întregime.
La termenul de judecată din 08.11.2012, instanța a pus în vedere reprezentanților părților să indice o valoare comună a bunurilor mobile, deoarece sunt indicate valori deosebite și nu doresc efectuarea unei expertize mobile iar bunurile sunt recunoscute de ambele părți în cotă de ½ parte.
Părțile au solicitat un nou termen de judecată pentru a ajunge la o înțelegere cu privire la apartament,respectiv atribuirea acestuia și achitarea ratelor, iar în ceea ce privesc bunurile mobile se menționează să se aibă în vedere o medie a valorii bunurilor mobile sau una din valorile indicate,fiind apropiate..
La termenul de judecată din 29.11.2012, reclamanta a depus o „ofertă fermă” (fila 227 dosar).
La termenul de judecată din 24.01.2013, pârâtul reclamant arată că nu este de acord cu oferta propusă și menționează că dorește să-i fie atribuit apartamentul în natură, depunând concluzii scrise în acest sens.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte, s-a luat interogatoriul pârâtului reclamant, s-au audiat martori propuși de ambele părți.
Deși instanța a admis administrarea probei testimoniale, la termenul de judecată din 07.06.2012, cu doi martori pentru reclamanta pârâtă și cu trei martori pentru pârâtul reclamant, reclamanta pârâtă a depus o listă prin care a indicat numele unui singur martor. (fila 190 dosar).
Deși legal citată, reclamanta pârâtă nu s-a prezentat în instanță pentru a-i fi luat interogatoriul, constatându-se că aceasta lipsește nejustificat, pârâtul reclamant depunând punctele de întrebări, solicitând să se facă aplicarea disp. art.225 C.proc.civ. (filele 163-164 dosar).
În ceea ce privesc intervenienții, deși s-a propus administrarea probei cu interogatoriu, aceștia au fost citați cu mențiunea „personal la interogatoriu” la termenul de judecată din 28.10.2012, instanța a constat că aceștia au lipsit justificat (fiind plecați în străinătate, depunând înscrisuri doveditoare),însă,reclamanta pârâtă nu a prezentat punctele de întrebări la acel termen de judecată, iar ulterior, aceasta nu a mai insistat în administrarea acestei probe, astfel că instanța nu poate aplica disp. art-.225 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că părțile s-au căsătorit la data de 20.09.2003, iar prin sentința civilă nr.2245 din 02.12.2010 din dosar nr._ al Judecătoriei Carei s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților.
La data de 05.07.2005 cei doi soți au încheiat contractul de credit nr.5536 din 05.07.2005 la . Sucursala Satu M., în care pârâtul reclamant are calitatea de împrumutat/garant material, în calitate de beneficiar al creditului ipotecar și reclamanta pârâtă are calitatea de codebitor/garant material, în calitate de beneficiar al creditului ipotecar, suma împrumutată fiind de 17.000 Euro, pentru cumpărarea unui imobil cu destinație locativă, imobil situat în Carei, cartier Republicii, ., județ Satu M., iar durata creditului este de 300 luni, constatându-se că cei doi împrumutați au făcut dovada avansului în sumă de 6.500 Euro (filele 48-51 dosar).
De asemenea, părțile au încheiat și un contract de ipotecă asupra acestui imobil. (filele 52-53 dosar).
La data de 28.07.2005 s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare autentificat în cadrul B.N.P. C., contract intervenit între numiții P. M. L. și Koter A. M., în calitate de vânzători, și G. V. G. și soția G. I., în calitate de cumpărători, privind vânzarea imobilului în natură apartament compus din două camere și dependințe situat în Carei, cart. Republicii, ., județ Satu M., iar prețul stabilit de comun acord la suma de 23.500 Euro a fost achitat integral de cumpărători și primit în întregime de vânzători în felul următor: suma de 6.500 Euro s-a achitat vânzătorilor din sursele proprii ale cumpărătorilor iar suma de 17.000 Euro se va achita din creditul acordat cumpărătorilor de către B. P. Sa Sucursala Satu M.. (filele 37-38 dosar).
Acest drept de proprietate al cumpărătorilor a fost intabulat în CF conform încheierii nr.5780/2005 CF, iar la „înscrieri privitoare la sarcini” s-a notat în favoarea . Satu M. un drept de ipotecă pentru suma de 17.000 Euro plus dobânzile aferente și notarea interdicției de înstrăinare și grevare, conform încheierii CF nr.6094/2005 Carei. (fila 39 dosar).
Acest drept de proprietate a fost transcris în noile cărți funciare, fiind intabulat același drept de proprietate și menținută aceeași interdicție de înstrăinare și grevare, precum și un drept de ipotecă, în favoarea . Satu M., fiind emis CF nr._-C1-U5 Carei (CF vechi nr._ ind. Carei). (filele 4-5 dosar).
De asemenea, la data de 10.01.2007 cei doi soți au mai încheiat un contract de credit între B.R.D. Agenția Carei: G. V. G., în calitate de împrumutat și soția G. I. în calitate de împrumutat, banca acordând un împrumut celor doi în sumă de 10.000 Euro, pentru nevoi personale nenominalizate, durata contractului fiind pe o perioadă de 84 luni, începând cu data de 10.01.2007 și până la data de 10.01.2014. (filele 40-43 dosar).
La data de 27.10.2010 exista un cont depozit bancar la . Agenția Carei, astfel,existând în depozit - la termen, suma de 21.069,84 lei, în care titular cont depozit este pârâtul reclamant G. V. G. iar împuternicit al acestui depozit este reclamanta pârâtă G. I..,situație menținută și la data de 26.octombrie 2010 (fila 137-138 ,153-160 dosar).
La data de 27.01.2007 pârâtul reclamant a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru cumpărarea unui autoturism marca Audi nr. de identificare WAUZZZ8E23A129581, pentru suma de 13.000 Euro. (fila 101 dosar – contractul în limba germană, fila 152 dosar - contract tradus în limba română).
Pentru acest autoturism s-a achitat și taxa de primă înmatriculare în sumă de 5.727,92 lei (fila 100 dosar)efectuându-se și reparații recunoscute de reclamanta-pârâtă(fila 65 dosar).
La data de 26.06.2010 s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare privind autoturismul marca Audi tip A4 nr. de identificare WAUZZZ8E23A129581, nr. înmatriculare_, prin care pârâtul reclamant G. V. vinde cumpărătorului D. C. acest autoturism pentru suma de 8.000 Euro. (fila 210 dosar).
La dosar s-a mai depus o carte de identitate a vehiculului în care este proprietar intervenientul G. V. născut la data de 11.05.1948 privind autoturismul marca Audi cu nr. înmatriculare_ nr. identificare WAUZZZ8E27A281351, de culoare neagră. (fila 139 dosar).
Deoarece reclamanta pârâtă, deși a fost citată cu mențiunea „personal la interogatoriu” și pârâtul reclamant și-a îndeplinit obligațiile legale și a depus punctele de întrebări pentru interogatoriu (filele 163-164 dosar), aceasta nu s-a prezentat în instanță, lipsind în mod nejustificat, instanța va face aplicare art.225 C.proc.civ., adică „ (…) aceste împrejurări pot fi socotite ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice”.
În ceea ce privesc intervenienții în interesul pârâtului reclamant, instanța constată că aceștia au fost legal citați, dar au lipsit justificat (depunându-se înscrisuri prin care menționează că sunt plecați în străinătate pentru o perioadă determinată), iar reclamanta pârâtă nu a depus punctele de întrebări la termenul de judecată acordat ( nu și-a îndeplinit această obligație legală), și ulterior, nici nu a mai insistat în administrarea acestei probe.
În temeiul art.49 alin.3 C.proc.civ. cererea de intervenție în interesul unei părți „este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acestuia”. (în speță în sprijinul pârâtului reclamant).
La pct. 3 din interogatoriu pârâtul reclamant recunoaște că toate bunurile mobile din acțiunea principală sunt în posesia sa exclusivă, iar un laptop a fost dăruit în timpul căsătoriei unui prieten (pct. 2 interogatoriu), un tv color este bun propriu, recunoscând calitatea de bun comun a unui tv plasmă. (pct. 1 interogatoriu).
La pct. 4 din interogatoriu, pârâtul reclamant nu recunoaște că Audi de culoare argintie a fost înstrăinat doar de el, menționează că nu i-a interzis reclamantei pârâte să folosească acest autoturism (pct.5 interogatoriu), iar suma de 8.000 euro, obținută din vânzarea autoturismului Audi de culoare argintie nu a fost folosită la cumpărarea unui alt autoturism., (pct. 7 interogatoriu), suma de 8.000 Euro fiind folosită împreună cu soția sa în timpul căsătoriei (pct.8 interogatoriu).
La pct. 9 din interogatoriu pârâtul reclamant nu recunoaște că a existat în cont suma de 60.000 lei.
La pct. 10 din interogatoriu pârâtul reclamant nu recunoaște că sub durata căsătoriei doar reclamanta a achitat ratele la bancă. (fila 165-167 dosar).
Din declarația martorului C. L. G., propus de pârâtul reclamant, rezultă că cei doi soți au luat un împrumut de la numitul G. R., respectiv suma de 6.500 Euro, pentru a putea fi achitat avansul la bancă pentru apartament. Această sumă, cei doi soți au restituit-o numitului G. R., dar au luat împrumut de la părinții pârâtului reclamant . Aceștia,la rândul lor, au luat un credit bancar și au dat celor doi soți banii pentru a restitui avansul, rămânând ca ulterior cei doi soți să restituie această sumă părinților pârâtului reclamant.
Martorul relatează că știe această situație personal, fiind coleg de serviciu cu pârâtul reclamant și, de asemenea, este coleg de cor cu tatăl pârâtului reclamant, cu care discuta săptămânal, și acesta i-a spus că trebuie să achite ratele la banca San Paolo.
Menționează acest martor că personal l-a văzut pe pârâtul reclamant când avea bani în mână și îl căuta pe G. R. să îi restituie suma de 6.00 Euro . (fila 184 dosar).
Din declarația martorului H. M. M., propusă de pârâtul reclamant, care a fost șefă de agenție la banca San Paolo în perioada 2003-2006, rezultă cu certitudine că pârâtul reclamant, împreună cu soția sa, reclamanta pârâtă și mama acestuia, intervenienta G. M., actualmente O., au fost la bancă pentru a lua un împrumut pe numele părinților pârâtului reclamant, acest credit a fost acordat iar părinții pârâtului reclamant au garantat cu apartamentul lor, mama pârâtului reclamant a achitat ratele, martora precizând că suma împrumutată de la Banca San Paolo a fost folosită pentru a restitui avansul pentru apartamentul achiziționat de tinerii căsătoriți. (fila 185 dosar).
Din declarația martorului M. A. C., propus de pârâtul reclamant, în ceea ce privește mobilierul de birou acesta recunoaște că pârâtul reclamant a cumpărat mobilierul de birou constând în două mase birou, dulap și 3-4 scaune, iar jumătate din valoarea acestora (aproximativ 1.200 lei) a fost achitată de martor, iar cealaltă jumătate de către pârâtul reclamant. Martorul a achitat această sumă de bani deoarece bunurile au fost cumpărate pentru firma pârâtului reclamant, erau prieteni și nu a cerut restituirea bunurilor, fiind doar un ajutor pentru pârâtul reclamant, bunurile fiind cumpărate pentru persoana fizică și nu pe firmă, precizând că bunurile au fost cumpărate în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește autoturismul Audi de culoare gri, acest martor știe că a fost vândut în timpul căsătoriei și cumpărat de un coleg de la garda financiară pentru suma de 8000 Euro. Autoturismul Audi gri a fost folosit de către pârâtul reclamant dar și de reclamanta pârâtă, aceasta fiind văzută în mașină și nu știe dacă pârâtul reclamant i-a interzis reclamantei pârâte să folosească această mașină și nu cunoaște ce au făcut cei doi soți cu banii obținuți din vânzarea autoturismului. Precizează că la circa un an de zile de la vânzarea primului Audi a auzit că s-a cumpărat un alt Audi, dar nu cunoaște din ce bani și al cui este autoturismul și dacă părțile mai erau căsătorite. În final, menționează acest martor că în urmă cu cca 2-3 ani a primit cadou de la pârât un laptop.(fila 212 dosar).
Din declarația martorului V. D., propus de către reclamanta pârâtă, care a fost coleg de serviciu cu reclamanta pârâtă, rezultă că reclamanta pârâtă, după luarea salariului, aceasta achita ratele pentru apartament, martorul depunând aceste sume de bani la bancă, efectuând schimbul valutar. În ceea ce privește autoturismul Audi de culoare gri acest martor cunoaște că cei doi soți au avut un Audi A4 argintiu și s-a vândut în perioada căsătoriei, menționând că reclamanta nu a vrut să se vândă acest autoturism „deoarece era și partea ei de mașină(…), iar după vânzare era nervoasă”.
Deși precizează că numai pe pârâtul reclamant l-a văzut cu mașina iar pe reclamanta pârâtă niciodată, nu cunoaște dacă i s-a interzis să folosească autoturismul, dar știe că în weekend-uri plecau împreună cu mașina, „(…) nu știe dacă părțile au fost plecate în străinătate, în Spania, dar știe că au fost odată, dar nu-și amintește perioada”. Precizează că „reclamanta cât a lucrat a avut mașina de serviciu și circula cu acea mașină”. (fila 237 dosar).,
Dreptul de proprietate comună încetează, cel mai adesea, prin împărțeală. (partaj). Prin acțiunea de împărțeală se determină, în materialitatea sa, partea din bun sau bunurile ce revine fiecărui proprietar, în proprietate exclusivă.
În practica judiciară s-a statuat că un apartament cumpărat de cei doi soți în timpul căsătoriei cu credite ,constituie, în întregime proprietatea lor, indiferent de ratele din preț și dobânzile achitate. Dreptul de proprietate asupra apartamentului se dobândește odată cu predarea lui și nu la executarea integrală a contractului de împrumut. Cumpărătorii preluând obligația de plată a împrumutului neachitat și intrând în folosința apartamentului au devenit proprietari de la data cumpărării.
De aceea, în cadrul unei acțiuni de împărțire a bunurilor comune între care se găsește și un apartament cumpărat pe bază de credit, dreptul de proprietate asupra apartamentului aparține ambilor soți, condiția esențială fiind ca predarea apartamentului să fi avut loc în timpul căsătoriei.
Apartamentul contractat în timpul căsătoriei constituie obiectul drepturilor de proprietate comună, chiar dacă ratele s-au achitat de către vreunul dintre soți după despărțirea lor în fapt, deoarece comunitatea de bunuri a soților încetează numai odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de divorț. Pe cale de consecință, în compunerea masei partajabile intră dreptul de proprietate asupra apartamentului. (D. L. „Dreptul de proprietate comună al soților” București 1993, Editura Șansa SRL, pag.18,19, 196-197).
În speță, cei soi soți, în timpul căsătoriei au contractat un credit ipotecar pentru cumpărarea apartamentului.
În conținutul acestui contract se consemnează: părți: pârâtul reclamant are calitatea de împrumutat/garant material, în calitate de beneficiar al creditului ipotecar și reclamanta pârâtă are calitatea de codebitor/garant material, în calitate de beneficiar al creditului ipotecar, suma împrumutată fiind de 17.000 euro, ca obiectul – pct.1 – cumpărarea unui imobil în natură apartament situat în Carei Cart. Republicii ., județ Satu M., durata creditului – pct. 2 – 300 luni, tragerea creditorului – pct.3, dovada depunerii a avansului la contractul de vânzare cumpărare în sumă de 6.500 euro, drepturi și obligații – pct.8, cazuri de culpă – pct.9, (9.1 „nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligații (…) constituie caz de culpă”). (filele 48-51 dosar).
În contractul de ipotecă, ambii soți sunt garanți ipotecari iar la pct. 6 lit.f se consemnează în mod expres că „sunt obligați solidari la achitarea integrală a sumei garantate, în conformitate cu contractul de credit ipotecar și anexele acestuia și renunță la beneficiul discuțiunii și diviziunii” (filele 52-53 dosar).
Așadar, cei doi soți au renunțat în mod expres, odată cu semnarea acestui contract la beneficiul discuțiunii și diviziunii fiind de acord cu toate clauzele contractuale.
Pentru a putea cumpăra apartamentul cu credit ipotecar, cei doi soți au luat împrumut de la martorul G. R. suma de 6.500 Euro ce reprezenta avansul, l-au predat vânzătorilor, așa cum se consemnează în contractul de vânzare cumpărare autentificat precum și în contract de creditoare, și cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză și din interogatoriile depuse și luate pârâtului reclamant, interogatoriul depus de pârâtul reclamant pentru reclamanta pârâtă, au obținut împrumutul în sumă de 17.000 Euro pentru cumpărarea apartamentului bun comun, stabilindu-se și rate, conform graficului de rambursare, prima rată fiind stabilită la data de 28.09.2005 iar ultima rată fiind stabilită la data de 12.08.2030.(filele 219-227 dosar).
La data de 28.07.2005 cei doi soți au încheiat un contract de vânzare cumpărare autentificat la B.N.P. C. pentru cumpărarea apartamentului în valoare totală de 23.500 Euro, consemnându-se că avansul în sumă de 6.500 Euro a fost achitat de cei doi cumpărători sun surse propriii iar suma de 17.000 euro se va achita din creditul acordat cumpărătorilor de . Satu M.. (filele 37-38 dosar).,
Suma împrumutată de la numitul G. R., în valoare de 6.500 euro a fost restituită de cei doi soți, primind această sumă de la părinții pârâtului reclamant, care au contractat, la rândul lor, un credit la Banca San Paolo, intenția acestora fiind cu certitudine de a ajuta pe tinerii căsătoriți în cumpărarea apartamentului, urmând ca această sumă să fie restituită dar care ce nu a fost restituită nici până în prezent, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. (filele 34-36 dosar, 189-190 dosar, interogatorii - filele 163-167 dosar, cerere intervenție – filele 86-87 dosar)
Deși reclamanta pârâtă, pe tot parcursul administrării probatoriului a solicitat doar achitarea contravalorii ratelor achitate în timpul căsătoriei, menționând în mod expres acest lucru în acțiune, în precizarea de acțiune, în completarea de acțiune, în răspunsul la întâmpinare, amintește doar că s-a achitat și avansul pentru apartament, iar în privința împrumutului luat de la părinți „ să dovedească că acești bani s-au luat pentru imobilul lor” (fila 166 dosar).
Ori, așa cum rezultă din toate înscrisurile menționate anterior, declarațiile martorilor și interogatorii, deși reclamanta pârâtă contestă această situație, nu administrează nici o probă în acest sens, nu se prezintă pentru luarea interogatoriului, instanța constatând că doar pârâtul reclamant s-a prezentat în fața instanței, acest avans a fost achitat cu certitudine de cei doi soți și nu există nici o altă dovadă că au avut acești bani din altă parte, ci doar de la intervenienți. Instanța constată că pârâtul reclamant a solicitat obligarea reclamantei pârâte și la plata dobânzilor și comisioanelor dar această solicitare nu este întemeiată deoarece intervenienții au împrumutat efectiv doar suma de 11.000Euro,neexistând nici-o înțelegere în acest sens.
Prin completarea de acțiune reclamanta solicită modificarea contractului de credit, în sensul încheierii unui contract doar pe numele pârâtului, pentru întregul debit. (fila 64 dosar).
Prin întâmpinarea la completarea de acțiune Banca se opune la admiterea acestei completări de acțiune. (filele 77-78 dosar).
Și anterior, prin întâmpinare, pârâta . nu se opune cererii de partaj judiciar în scopul sistării stării de indiviziune, dar să se mențină dreptul de ipotecă constituit asupra imobilului în favoarea băncii, fiind un drept real incorporat bunului care se transferă în orice mână se află imobilul. Solicită să se respecte întocmai contractele de credit și ipotecă invocând principiul pacta sunt servanta instituit de art.969 C.civ., în speță fiind o solidaritate pasivă între debitori, toate clauzele și condițiile de încheiere a contractului de credit au fost discutate și acceptate de părțile semnatare ale contractului, iar aceste clauze pot fi modificate în aceleași condiții, adică de comun acord, și nu impuse printr-o hotărâre judecătorească.
Modificarea/novarea contractului de credit se poate face numai pe cale convențională și nu pe cale judiciară (art.1128 și urm. C.civ.), de asemenea, divizarea obligației poate avea loc numai cu consimțământul creditorului (art.1049 și urm. C.civ.), ori, poziția băncii creditoare este de a nu renunța la solidaritatea debitorilor.
În cazul în care s-ar ajunge la un acord comun cu privire la modificarea clauzelor contractuale și prin verificarea îndeplinirii normelor bancare de creditare se impune încheierea unui act adițional în contractul de credit inițial.
În caz contrar, orice neînțelegere între părți sau obligație stabilită de instanță cu privire la plata datoriilor comune, rămâne să-și producă efectele numai între foștii soți. (filele 11-12 dosar).
Partajarea creditului imobiliar fără acordul băncii nu poate avea nici un efect deoarece banca este parte contractuală și nu poate fi obligată să modifice contractul de credit în sensul de a pierde unul dintre codebitori. Orice partaj de acest fel nu poate fi opozabil și băncii. Față de aceasta, ambii soți rămân datori iar imobilul rămâne ipotecat indiferent cine va deveni proprietar în urma partajului, părțile contractuale din contractul bancar păstrându-și calitatea asumată. În plus, nici o modificare în CF, privind proprietatea, nu se poate face fără acordul creditorului ipotecar, existând o interdicție de înstrăinare înscrisă în cf.
Instanța are nevoie de acordul de principiu al băncii pentru ca doar unul dintre împrumutați din contractul de credit să preia creditul, urmând să se încheie un act adițional la contractul de ipotecă.
Ori, în speță, deși instanța a acordat mai multe termene de judecată în acest sens, părțile nu au ajuns la un acord comun, nu au încheiat un act adițional, invocându-se că nici unul dintre cei doi foști soți nu au posibilități financiare, neexistând, astfel,acordul de principiu al băncii.
Deși reclamanta pârâtă recunoaște că au contractat un credit pentru nevoi personale la BRD pentru suma de 10.000 Euro, nu este de acord să plătească contravaloarea acestor rate, invocând faptul că „se puteau plăti ratele din vânzarea autoturismului” (dar nu face nici o dovadă în concret în acest sens), și nu este de acord cu restituirea cotei de ½ parte din ratele achitate.
Pârâtul reclamant, însă, dovedește că acest credit acordat de BRD Agenția Carei a fost achitat conform graficului de rambursare, în timpul căsătoriei, dar și ulterior, după despărțirea în fapt ,achitându-le singur (depunând chitanțe doveditoare: filele 89-99 dosar).,
Inițial, autoturismul Audi de culoare gri a fost cumpărat de cei doi soți la data de 27.01.2007 cu suma de 13.000 Euro (suma de 3.000 Euro împrumutată de la părinți, care aveau economii proprii, iar cei 10.000 Euro cu bani împrumutați la bancă începând cu data de 10.01.2007, stabilindu-se un grafic de rambursare începând cu data de 28.02.2007 și terminând cu 31.01.2014 (filele 101,86, 43-44 dosar).
Acest autoturism a fost vândut în timpul căsătoriei pentru suma de 8.000 Euro la data de 26.06.2010 (fila 210 dosar).
Părțile au introdus acțiunea de divorț la data de 30.09.2010 iar sentința de divorț a fost pronunțată la data de 01.012.2010, părțile despărțindu-se în fapt în septembrie 2010, reclamanta pârâtă recunoscând în acțiunea sa că a achitat ratele pentru apartament până în luna octombrie 2010 inclusiv (fila 2 dosar).
Deși pârâtul reclamant a solicitat restituirea de către reclamanta pârâtă a 1/2 din suma de 3.000 Euro împrumutată de la părinții săi pentru cumpărarea autoturismului Audi de culoare gri, acesta nu face nici o dovadă în concret și nici intervenienții nu solicită restituirea acestei sume de bani de la reclamanta pârâtă,ulterior fiind chiar vândut această mașină,astfel că această solicitare nu este întemeiată.
După vânzarea autoturismului Audi de culoare gri părțile ar fi avut posibilitatea să achite suma datorată la BRD Agenția Carei, dar nu au achitat acest credit, suma de 8.000Euro fiind cheltuiți în timpul căsătoriei, chiar unul dintre martori precizează că cei doi soți au fost în concediu în Spania, dar nu-și mai amintește perioada, chiar reclamanta, indirect, recunoaște această călătorie prin solicitarea în mod expres a unei statuete aduse din Spania.
Deși reclamanta pârâtă încearcă să arate că numai pârâtul reclamant folosit exclusiv acest autoturism, precizează că nu dorește achitarea ratelor la BRD Agenția Carei, dar dorește achitarea a ½ din contravaloarea prețului obținut din vânzarea autoturismului, respectiv ½ din suma de 8.000Euro însă, nu dovedește în concret cu nici o probă că, într-adevăr, pârâtul reclamant a folosit exclusiv nici autoturismul și nici această sumă de bani sau că ar fi cumpărat un alt autoturism din această sumă de bani.
Mai mult, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă cu certitudine că cei doi soți foloseau împreună în week-end-uri și în concedii autoturismul Audi de culoare gri, efectuând chiar o călătorie în concediu în Spania, fiind de notorietate că o astfel de călătorie presupune cheltuirea unei sume ridicate de bani, iar reclamanta pârâtă în timpul săptămânii folosea mașina de serviciu(deci nu avea nevoie efectiv de această mașină).
Martorul propus de reclamanta pârâtă (singura probă administrată de această parte în prezenta cauză,exceptând înscrisurile depuse,care sunt depuse și de pârâtul reclamant) precizează că reclamanta pârâtă era nervoasă când s-a vândut mașina dar nu cunoaște motivele (această stare de nervozitate putând fi datorată multor altor cauze și nu vinderii mașinii).
Cu mult după vânzarea autoturismului Audi gri tatăl pârâtului reclamant a cumpărat un Audi, respectiv la data de 11.11.2010, și nu pârâtul reclamant. (fila 139 dosar).
Deși invocă acest lucru reclamanta pârâtă, din nici o probă administrată în cauză nu rezultă în concret că suma obținută din vânzarea Audi gri (vândut în iunie 2010) a fost folosită în cumpărarea unui alt autoturism Audi(cumpărat în noiembrie 2010)
În temeiul art.351 C.civ. noțiunea de datorii comune are sens doar în raport cu noțiunea de „bunuri comune” neputând fi disociată de aceasta. În aceste condiții datoriile comune se vor împărți între coproprietari doar odată cu partajul bunurilor comune (art.357 C.civ.).
În temeiul art.673 ind.5 alin.1 C.proc.civ. instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
În concret, părțile, în timpul căsătoriei, au contractat un credit pentru cumpărarea unui autoturism, bun pe care l-au folosit și l-au vândut pentru suma de 8.000 Euro, bani cheltuiți împreună de cei doi soți tot în timpul căsătoriei.
În temeiul art.345 C.civ. în raporturile între codevălmași în privința dreptului de folosință asupra bunurilor comune operează prezumția de mandat tacit reciproc.
Astfel, în ceea ce privește autoturismul operează în mod legal prezumția de mandat tacit reciproc, pârâtul reclamant beneficiind de această prezumție, reclamanta pârâtă prin nici o probă nu a putut răsturna prezumția legală.
Pentru a deveni bunurile obiectul dreptului de proprietate comună în devălmășie al soților, trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții egale: să fie dobândite de soți împreună sau numai de către unul dintre ei, să fie dobândite în timpul căsătoriei și să nu facă parte din categoriile de bunuri prevăzute de lege ca fiind bunuri proprii.
Deci, pentru ca bunurile dobândite de către oricare dintre soți să poată alcătui obiectul dreptului de proprietate comună în devălmășie al soților, ele trebuie să fie dobândite în timpul căsătoriei, adică în intervalul de timp cuprins între data încheierii căsătoriei și cel al desfacerii căsătoriei.
Deși salariul constituie o categorie juridică distinctă, în practica judiciară s-a statuat ca odată încasat salariul se încadrează în categoria bunurilor comune, iar susținerile reclamantei pârâte că a plătit din salariu ratele pentru apartament, solicitând în acest sens restituirea a ½ din aceste rate de către pârâtul reclamant, nu sunt întemeiate, dispozițiile legale fiind foarte clare în acest sens. (salariul fiind considerat bun comun de la data încasării).
În art.325 C.civ. se prevede în mod expres contribuția soților care sunt obligați să-și acorde sprijin material reciproc și să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei.
În art.339 C.civ. „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților” (prezumția comunității de bunuri).
În art.341 C.civ. se prevede în mod expres că „veniturile din muncă (…) sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunității” (salariul devine bun comun în momentul încasării acestuia).
În temeiul art.343 alin.1 C.civ. „calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită”.
În art.351 lit. b C.civ. se prevăd ca și „datorii comune,, iar ,,soții răspund cu bunuri comune pentru obligațiile pe care le-au contractat împreună”
În art.346 alin 2 C.civ. se prevede în mod expres că „(…), oricare dintre soți poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supură, potrivit legii, anumitor formalități de publicitate, dispozițiile alin.4 rămân aplicabile”. ( în speță, reclamanta pârâtă nu a făcut dovada în nici un fel că interesul său legat de comunitatea de bunuri a fost prejudiciat prin vânzarea autoturismului Audi de culoare gri).
În final, în art.357 C.civ. se prevede în mod expres modalitatea lichidării comunității prin partaj.
Instanța constată că până la desfacerea căsătoriei,părțile, împreună au achitat avansul în sumă de 6.500 Euro vânzătorilor, precum și contravaloarea ratelor, atât la . Sucursala Satu M. cât și la BRD Agenția Carei, ulterior, după data despărțirii în fapt, respectiv din luna noiembrie 2010(sentința fiind pronunțată în 2 decembrie 2010), pârâtul reclamant a preluat singur achitarea ratelor, atât la BRD Agenția Carei cât și la . Sucursala Satu M..
Deși pe parcursul cercetării judecătorești părțile au încercat să ajungă la o înțelegere rezonabilă, nu au căzut de acord în nici un sens, constatându-se că nici măcar o vânzare la licitație nu poate fi o soluție echitabilă, pârâtul reclamant fiind de acord să i se atribuie apartamentul și să achite ratele la . Satu M., modalitate de atribuire cu care este de acord și pârâta . București.,iar contractele încheiate să rămână în vigoare ,părțile păstrându-și calitatea contractuală asumată.
Deoarece pârâtul reclamant a preluat obligația de plată și a reclamantei pârâte de la data desfacerii căsătoriei, se aplică efectul declarativ al partajului, putându-se atribui bunuri în natură acestuia, născându-se astfel, o sarcină reală, respectiv obligația de plată în continuare a ratelor la . Satu M., constatându-se că banca nu se opune la atribuirea în natură a bunului, menționând că solicită să se mențină dreptul de ipotecă în sarcina sa asupra apartamentului, urmând ca reclamanta pârâtă să își mențină calitatea de codebitor în acest contract, obligație asumată odată cu semnarea contractului de creditare, respectiv contractului de ipotecare.
Între raporturile dintre foștii soți, potrivit regulilor de drept comun din materia regimului matrimonial, datoria comună este divizibilă proporțional cu partea sa din comunitatea matrimonială care revine fiecăruia, în speță fiind de ½ parte (a se vedea Decizia civilă nr.478/R/13.09.2010 din dosar nr._ a Tribunalului Satu M.).
În art.1128 vechiul C.civ. se menționează în mod expres când operează novațiunea .
În art.1049 vechiul C.civ. se menționează că numai dacă un creditor consimte a se împărți datoria în privința unuia dintre codebitori, conservă acțiunea solidară în contra celorlalți debitori, dar cu scăzământul părții debitorului, pe care l-a liberat de solidaritate.
În art.969 vechiul C.civ. s prevede în mod expres „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante „ pacta sunt servanta. (în acest sens este și practica judiciară: Sentința civilă nr.1323/04.04.2011 din dosar nr._ al Judecătoriei Carei – filele 228-229 dosar; temeiuri legale și practică judiciară cu care și pârâta B. P. SA București a fost de acord prin întâmpinare.)
De asemenea, în practica judiciară a instanței superioare, compensarea sultelor nu este agreată, fiecare sultă urmând a fi stabilită pentru fiecare parte.
În ceea ce privește contractul încheiat cu BRD Agenția Carei instanța constată că ambii soți au contractat un credit, banii au fost cheltuiți pentru cumpărarea auto Audi gri, autoturism care a fost vândut, ulterior, în timpul căsătoriei., pentru suma de 8.000 Euro, pârâtul reclamant beneficiind de prezumția unui mandat tacit din partea reclamantei pârâte, parte care nu a putut dovedi că interesul său legat de comunitatea de bunuri a fost prejudiciată prin încheierea contractului de vânzare cumpărare al autoturismului, iar banii au fost cheltuiți de cei doi soți în timpul căsătoriei, iar creditul nu a fost restituit.
Astfel, aceste părți contractante sunt obligate, în continuare, să respecte obligațiile contractuale inițiale, iar în ipoteza în care una dintre părți nu și îndeplinește obligațiile de plată stabilite prin prezenta sentință, cealaltă parte are posibilitatea de a obține recuperarea părții ce excede obligației de plată proprii.
În ceea ce privesc bunurile mobile, instanța va avea în vedere probele administrate în cauză, respectiv recunoașterea făcută de către pârâtul reclamant a bunurilor mobile, instanța ținând cont de valoarea indicată de acesta, reclamanta pârâtă indicând o valoare relativ mai mare, dar nefăcând nici o dovadă în acest sens, părțile nedorind efectuarea unei expertize în evaluarea bunurilor mobile, solicitând instanței să se facă eventual o medie a acestora (reclamanta pârâtă ) s-au să se țină cont de valoarea indicată (pârâtul reclamant) .
De asemenea, la formarea loturilor instanța va avea în vedere art.673 ind.9 C.proc.civ. respectiv acordul părților, natura bunurilor, posesia bunurilor, domiciliul și ocupația părților, evitarea împărțirii excesive a bunurilor, ocrotirea interesului părților, starea de nevoie.
În concret, instanța va ține cont de faptul că pârâtului reclamant i s-a atribuit apartamentul, acesta urmând să preia achitarea ratelor la . Sucursala Satu M., pârâtul reclamant a depus o listă cu bunurile pe care le dorește, reclamanta pârâtă nu a mai folosit apartamentul, dar nici nu a dorit preluarea acestuia, nedepunând nici o listă cu ce anume bunuri mobile dorește, urmând a se forma două loturi echilibrate și încercarea de a nu se împovăra nici una dintre părți prin atribuirea mai multor bunuri și stabilirea unei sulte mult prea mare.
De asemenea,instanța va mai avea în vedere,conform înscrisurilor depuse la dosar,că la data despărțirii în fapt,respectiv data pronunțării sentinței de divorț,că cei doi soți au avut un depozit bancar ,la care ambii au avut acces,în sumă de de 21.069 lei (fila 137-138 ,153-160 dosar).
Având în vedere toate probele administrate în această cauză și arătate anterior, precum și temeiurile legale invocate, practica judiciară și literatură de specialitate invocată, ținându-se cont, totodată și de art.3 (pentru contractele bancare,) și art.5 alin.2 (pentru regimul comunității de bunuri) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, instanța, va admite, în parte, acțiunea completată și precizată formulată de reclamanta pârâtă T. I. (fostă G.), ca întemeiată, va admite, în parte, cererea reconvențională, formulată de pârâtul reclamant G. V. G., ca întemeiată.
Va admite cererea de intervenție în interesul pârâtului reclamant G. V. G., formulată de intervenienții G. V. senior și O. M., fostă G., ca întemeiată.
Va respinge completarea de acțiune formulată de reclamanta pârâtă T. I., fostă G., ca neîntemeiată.
Va constata că reclamanta pârâtă T. I., fostă G., și pârâtul reclamant G. V. G. au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de ½ parte fiecare, următoarele:
1) apartament cu două camere și dependințe, situat în Republicii, ., județ Satu M., înscris în CF nr._-C1-U5 Carei, (nr.CF vechi_ ind. Carei), nr.top.232/28/4 ind. Carei;
2) bunuri mobile:
- mobilă bucătărie -. 1600 lei;
- corp vitrină – 1500 lei;
- tv plasmă – 1000 lei;
- mobilă dormitor – 1000 lei;
- mobilă cameră cu corpuri suspendate – 1000 lei;
- masă birou – 300 lei;
- calculator cu imprimantă – 700 lei;
- laptop vechi – 400 lei;
- laptop mare – 2000 lei ;
- 3 mese birou, 3 scaune birou, un dulap birou – în cotă de ½ parte – 500 lei;
3) ACTIV- DEPOZIT BANCAR – cont B. P. SA Carei, în valoare de 21.069 lei;
4) DATORII COMUNE:
- 17.000 euro - conform contract credit ipotecar nr.5536/05.07.2005, la . – Sucursala Satu M.;
- 10.000 euro - conform contract credit nr._/10.01.2007, la B.R.D. – Agenția Carei;
- 11.000 euro – sumă împrumutată de cei doi soți de la intervenienții G. V. senior și O. M. (fostă G.), în timpul căsătoriei și nerestituită până în prezent.
Va constata că reclamanta pârâtă T. I. nu solicită cotă parte din apartamentul bun comun, ci, doar contravaloarea ratelor achitate în perioada august 2005 – octombrie 2010.
Va constata că pârâtul reclamant – G. V. G. a achitat în cotă de 1/1 parte contravaloarea ratelor la . – Sucursala Satu M. în perioada noiembrie 2010 – ianuarie 2013, în sumă totală de 4.157 euro.
Va constata că pârâtul reclamant G. V. G. a achitat în cotă de 1/1 parte contravaloarea ratelor la B.R.D. – Agenția Carei, în perioada noiembrie 2010 – ianuarie 2013, în sumă totală de 5.153,48 euro.
În temeiul art.673 ind.5 C.proc.civ. va dispune ieșirea din devălmășie.
Va atribui apartamentul în natură, compus din 2 camere și dependințe, situat în Carei, cartier Republicii, ., județ Satu M., înscris în CF nr._-C1-U5 Carei (CF vechi_ ind. Carei), în cotă de 1/1 parte pârâtului reclamant G. V. G..
Va obliga pârâtul reclamant G. V. G. să achite, în continuare, contravaloarea ratelor la . – Sucursala Satu M., conform contract de credit ipotecar nr.5536/05.07.2005, în cotă de 1/1 parte, începând cu data de 28 februarie 2013 și până la data de 12.08.2030, inclusiv, conform graficului de rambursare.
Va obliga pârâtul reclamant G. V. G. să achite reclamantei pârâte T. I. ½ parte din avansul achitat pentru apartament în sumă totală de 6.500 euro, respectiv sultă în sumă de 3.250 euro și ½ parte din contravaloarea ratelor achitate în timpul căsătoriei la . – Sucursala Satu M., în sumă totală de 8931 euro, respectiv sultă în sumă de 4.465,50 euro.
Va dispune partajarea datoriei comune în cote de ½ parte fiecare, constând în creanță datorată la B.R.D.- Agenția Carei și atribuie atât reclamantei pârâte T. I. cât și pârâtului reclamant G. V. G. câte o cotă de ½ parte fiecare din datorie, conform contractului de credit nr._/10.01.2007, începând cu data de 29.02.2013 și până la data de 31.01.2014, inclusiv, conform graficului de rambursare, rezultând o sumă totală de 2.153,76 euro, respectiv câte 1.076,88 euro fiecare parte.
Va obliga reclamanta pârâtă T. I. să achite ½ din contravaloarea ratelor la B.R.D. Agenția Carei, începând cu data de 29.02.2013 și până la data de 31.01.2014, inclusiv.
Va obliga pârâtul reclamant G. V. G. să achite ½ din contravaloarea ratelor la B.R.D. – Agenția Carei începând cu data de 29.02.2013 și până la data de 31.01.2014, inclusiv.
Va obliga reclamanta pârâtă T. I. să achite pârâtului reclamant G. V. G. ½ parte din contravaloarea ratelor achitate de pârâtul reclamant în cotă de 1/1 parte la B.R.D. –Agenția Carei, în perioada noiembrie 2010 – ianuarie 2013, în sumă totală de 5.153,48 euro, respectiv sultă în sumă de 2.576,64 euro.
Va dispune partajarea datoriei în cote de ½ parte fiecare, constând în suma împrumutată în valoare de 11.000 euro de la intervenienții O. M. (fostă G.) și G. V. senior.
Va obliga reclamanta pârâtă T. I. să achite ½ din această datorie intervenienților O. M. (fostă G.) și G. V. senior, respectiv suma de 5.500 euro.
Va dispune partajarea activului – depozit bancar la . – Agenția Carei, în cote de ½ parte fiecare.
Va obligă pârâtul reclamant G. V. G. să achite reclamantei pârâte T. I. ½ parte din acest activ, respectiv sultă în sumă de 10.534,5 lei.
Va dispune partajarea bunurilor mobile în natură, prin formarea și atribuirea de loturi, astfel:
a) reclamantei pârâte T. I.:
- corp vitrină – 1.500 lei;
- tv. Plasmă – 1.000 lei;
- masă birou – 300 lei;
- statuetă – 100 lei;
- mobilă cameră, corpuri suspendate – 1000 lei;
- mobilă dormitor – 1.000 lei;
în valoare totală de 4.900 lei.
b) pârâtului reclamant G. V. G.:
- mobilă bucătărie – 1.600 lei;
- calculator birou cu imprimantă – 700 lei;
- laptop nou – 2000 lei;
- laptop vechi – 400 lei;
- 3 mese birou, 3 scaune, un dulap – 500 lei;
în valoare totală de 5.200 lei.
Va obliga pârâtul reclamant G. V. G. să achite reclamantei pârâte T. I. sultă în sumă de 150 lei, reprezentând contravaloarea bunuri mobile atribuite.
Va constata că autoturismul Audi_ de culoare gri a fost vândut de cei doi soți în timpul căsătoriei.
Va constata că un laptop mic a fost dăruit de cei doi soți în timpul căsătoriei.
Va constata că pârâtul reclamant G. V. G. a avut un televizor color bun propriu.
Va menține dreptul de interdicție, respectiv de înstrăinare și grevare în favoarea . Sucursala Satu M., asupra apartamentului înscris în CF_-C1-U5 Carei.
Va dispune intabularea în CF în sensul că pârâtul reclamant G. V. G. dobândește în cote de 1/1 parte dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_-C1-U5 Carei (nr. CF vechi_ ind. Carei), nr. top.232/28/4 ind. Carei, în natură apartament compus din două camere și dependințe situat în Carei, ., . M., cu titlu „ieșire din devălmășie”.
În temeiul art.276 C.pr.civ va compensa cheltuielile de judecată., urmând ca părțile să achite taxele judiciare de timbru așa cum s-au stabilit prin încheierile de ședință din 29.martie 2012,12 aprilie 2012 ,25 oct.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea completată și precizată formulată de reclamanta pârâtă T. I. (fostă G.), cu domiciliul procedurala la C. Avocat P. V., în contradictoriu cu pârâtul reclamant G. V. G., domiciliat în Carei, Cart. Republicii, ., județ Satu M., pârâta . București, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în București, ..6A, sector 2, și intervenienții în interesul pârâtului reclamant – G. V. senior și O. M. (fostă G.), ambii domiciliați în Carei, cart.Republicii, . M., ca întemeiată.
Admite, în parte, cererea reconvențională, formulată de pârâtul reclamant G. V. G., ca întemeiată.
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtului reclamant G. V. G., formulată de intervenienții G. V. senior și O. M., fostă G., ca întemeiată.
Respinge completarea de acțiune formulată de reclamanta pârâtă T. I., fostă G., ca neîntemeiată.
Constată că reclamanta pârâtă T. I., fostă G., și pârâtul reclamant G. V. G. au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de ½ parte fiecare, următoarele:
5) apartament cu două camere și dependințe, situat în Republicii, . M., înscris în CF nr._-C1-U5 Carei, (nr.CF vechi_ ind. Carei), nr.top.232/28/4 ind. Carei;
6) bunuri mobile:
- mobilă bucătărie -. 1600 lei;
- corp vitrină – 1500 lei;
- tv plasmă – 1000 lei;
- mobilă dormitor – 1000 lei;
- mobilă cameră cu corpuri suspendate – 1000 lei;
- masă birou – 300 lei;
- calculator cu imprimantă – 700 lei;
- laptop vechi – 400 lei;
- laptop mare – 2000 lei ;
- 3 mese birou, 3 scaune birou, un dulap birou – în cotă de ½ parte – 500 lei;
7) ACTIV- DEPOZIT BANCAR – cont B. P. SA Carei, în valoare de 21.069 lei;
8) DATORII COMUNE:
- 17.000 euro - conform contract credit ipotecar nr.5536/05.07.2005, la . – Sucursala Satu M.;
- 10.000 euro - conform contract credit nr._/10.01.2007, la B.R.D. – Agenția Carei;
- 11.000 euro – sumă împrumutată de cei doi soți de la intervenienții G. V. senior și O. M. (fostă G.), în timpul căsătoriei și nerestituită până în prezent.
Constată că reclamanta pârâtă T. I. nu solicită cotă parte din apartamentul bun comun, ci, doar contravaloarea ratelor achitate în perioada august 2005 – octombrie 2010.
Constată că pârâtul reclamant – G. V. G. a achitat în cotă de 1/1 parte contravaloarea ratelor la . – Sucursala Satu M. în perioada noiembrie 2010 – ianuarie 2013, în sumă totală de 4.157 euro.
Constată că pârâtul reclamant G. V. G. a achitat în cotă de 1/1 parte contravaloarea ratelor la B.R.D. – Agenția Carei, în perioada noiembrie 2010 – ianuarie 2013, în sumă totală de 5.153,48 euro.
În temeiul art.673 ind.5 C.proc.civ. dispune ieșirea din devălmășie.
Atribuie apartamentul în natură, compus din 2 camere și dependințe, situat în Carei, cartier Republicii, ., județ Satu M., înscris în CF nr._-C1-U5 Carei (CF vechi_ ind. Carei), în cotă de 1/1 parte pârâtului reclamant G. V. G..
Obligă pârâtul reclamant G. V. G. să achite, în continuare, contravaloarea ratelor la . – Sucursala Satu M., conform contract de credit ipotecar nr.5536/05.07.2005, în cotă de 1/1 parte, începând cu data de 28 februarie 2013 și până la data de 12.08.2030, inclusiv, conform graficului de rambursare.
Obligă pârâtul reclamant G. V. G. să achite reclamantei pârâte T. I. ½ parte din avansul achitat pentru apartament în sumă totală de 6.500 euro, respectiv sultă în sumă de 3.250 euro și ½ parte din contravaloarea ratelor achitate în timpul căsătoriei la . – Sucursala Satu M., în sumă totală de 8931 euro, respectiv sultă în sumă de 4.465,50 euro.
Dispune partajarea datoriei comune în cote de ½ parte fiecare, constând în creanță datorată la B.R.D.- Agenția Carei și atribuie atât reclamantei pârâte T. I. cât și pârâtului reclamant G. V. G. câte o cotă de ½ parte fiecare din datorie, conform contractului de credit nr._/10.01.2007, începând cu data de 29.02.2013 și până la data de 31.01.2014, inclusiv, conform graficului de rambursare, rezultând o sumă totală de 2.153,76 euro, respectiv câte 1.076,88 euro fiecare parte.
Obligă reclamanta pârâtă T. I. să achite ½ din contravaloarea ratelor la B.R.D. Agenția Carei, începând cu data de 29.02.2013 și până la data de 31.01.2014, inclusiv.
Obligă pârâtul reclamant G. V. G. să achite ½ din contravaloarea ratelor la B.R.D. – Agenția Carei începând cu data de 29.02.2013 și până la data de 31.01.2014, inclusiv.
Obligă reclamanta pârâtă T. I. să achite pârâtului reclamant G. V. G. ½ parte din contravaloarea ratelor achitate de pârâtul reclamant în cotă de 1/1 parte la B.R.D. –Agenția Carei, în perioada noiembrie 2010 – ianuarie 2013, în sumă totală de 5.153,48 euro, respectiv sultă în sumă de 2.576,64 euro.
Dispune partajarea datoriei în cote de ½ parte fiecare, constând în suma împrumutată în valoare de 11.000 euro de la intervenienții O. M. (fostă G.) și G. V. senior.
Obligă reclamanta pârâtă T. I. să achite ½ din această datorie intervenienților O. M. (fostă G.) și G. V. senior, respectiv suma de 5.500 euro.
Dispune partajarea activului – depozit bancar la . – Agenția Carei, în cote de ½ parte fiecare.
Obligă pârâtul reclamant G. V. G. să achite reclamantei pârâte T. I. ½ parte din acest activ, respectiv sultă în sumă de 10.534,5 lei.
Dispune partajarea bunurilor mobile în natură, prin formarea și atribuirea de loturi, astfel:
c) reclamantei pârâte T. I.:
- corp vitrină – 1.500 lei;
- tv. Plasmă – 1.000 lei;
- masă birou – 300 lei;
- statuetă – 100 lei;
- mobilă cameră, corpuri suspendate – 1000 lei;
- mobilă dormitor – 1.000 lei;
în valoare totală de 4.900 lei.
d) pârâtului reclamant G. V. G.:
- mobilă bucătărie – 1.600 lei;
- calculator birou cu imprimantă – 700 lei;
- laptop nou – 2000 lei;
- laptop vechi – 400 lei;
- 3 mese birou, 3 scaune, un dulap – 500 lei;
în valoare totală de 5.200 lei.
Obligă pârâtul reclamant G. V. G. să achite reclamantei pârâte T. I. sultă în sumă de 150 lei, reprezentând contravaloarea bunuri mobile atribuite.
Constată că autoturismul Audi_ de culoare gri a fost vândut de cei doi soți în timpul căsătoriei.
Constată că un laptop mic a fost dăruit de cei doi soți în timpul căsătoriei.
Constată că pârâtul reclamant G. V. G. a avut un televizor color bun propriu.
Menține dreptul de interdicție, respectiv de înstrăinare și grevare în favoarea . Sucursala Satu M., asupra apartamentului înscris în CF_-C1-U5 Carei.
Dispune intabularea în CF în sensul că pârâtul reclamant G. V. G. dobândește în cote de 1/1 parte dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF_-C1-U5 Carei (nr. CF vechi_ ind. Carei), nr. top.232/28/4 ind. Carei, în natură apartament compus din două camere și dependințe situat în Carei, ., ., județ Satu M., cu titlu „ieșire din devălmășie”.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. C. A. C. M.
Red.S.C.A.
Techno.red.C.M.
7 ex./11.02.2013
Emis 5com/11.02.2013
1 ex - reclamanta pârâtă T. I. (fostă G.), cu domiciliul procedurala la C. Avocat P. V.,
1 ex - pârâtul reclamant G. V. G., domiciliat în Carei, Cart. Republicii, ., județ Satu M.,
1 ex - pârâta . București, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în București, ..6A, sector 2,
2 ex - intervenienții în interesul pârâtului reclamant – G. V. senior și O. M. (fostă G.), ambii domiciliați în Carei, cart.Republicii, ., județ Satu M.
M.C. 05 Februarie 2013
| ← Curatelă. Încheierea nr. 1310/2013. Judecătoria CAREI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 81/2013. Judecătoria CAREI → |
|---|
