Plângere contravenţională. Sentința nr. 466/2013. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 466/2013 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 2103/218/2012
Cod operator: 3864
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 466/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. P.
Grefier: M. ȘORIAN
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei civile privind pe petenta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. cu sediul în București, .. 5, sector 3, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CLUJ-COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SATU M., cu sediul în Satu M., .. 3, jud. Satu M., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, nr. 108 din data de 11.07.2012.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 05 Februarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea ședinței respective, încheiere care face parte integrantă din partea introductivă a prezentei sentințe.
În urma deliberării ce a avut loc, s-a pronunțat sentința civilă de față.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar cu nr._ din 30 Iunie 2012, petenta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. cu sediul în București, .. 5, sector 3, a chemat în judecată pe intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CLUJ-COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SATU M., cu sediul în Satu M., .. 3, jud. Satu M., solicitând a se admite plângerea, și pe cale de consecință, a se anula procesul – verbal, a se înlătura sancțiunea contravențională a avertismentului și a se înlătura sancțiunea complementară dispusă.
În fapt, petenta arată că, la data de 11.07.2012, inspectorii de specialitate ai ANPC - CJPC Satu M. au întocmit procesul - verbal . nr._/108/11.07.2012, prin care B.C.R. S.A. București cu punct de lucru Agenția Tășnad, ., județul Satu M., a fost sancționată, pentru nerespectarea art. 9 si art. 18 din O.G. nr. 21/1992, aplicându-se, în baza art. 7 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională a avertismentului.
Totodată, în baza art. 15 alin. 4 din O.G. nr. 21/1992, s-a dispus „remedierea deficiențelor provocate consumatorului prin preluarea acestui credit de către BCR SA -București - Agenția Tășnad de la Suport Colect SRL, într-o perioadă rezonabilă de timp de nu mai mult de 45 de zile de la întocmirea prezentului PVCC".
Reclamația, cu care inspectorii Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Satu M. au fost sesizați și în temeiul căreia au întocmit procesul -verbal, emană de la M. L. M. care a contractat un credit bancar pentru nevoi personale în cuantum de 30.000 Euro, prin Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 788/08.12.2005 și a fost generată de nemulțumirea cesionării creanței rezultate din nerambursarea contractului de credit către S.C. „Suport Colect" S.R.L..
Între B. C. Română S.A. prin Agenția Tășnad, în calitatea de creditoare și M. L. M., în calitate de împrumutată a intervenit Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 788/08.12.2005, în scopul acordării creditului în suma de 30.000 Euro, cu destinația nevoi personale.
Între B. C. Română S.A., în calitate de cedent, și S.C. „Suport Colect" S.R.L., în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. J 1285/29.12.2009, având ca obiect, între altele și creanța pe care banca o are față de debitoarea M. L. M., creanță rezultată din Contractul de credit bancar nr. 788/08.12.2005, întrucât serviciul datoriei pe care doamna M. îl înregistra = întârzierea la achitarea ratelor de credit, a ajuns la 126 de zile.
Anterior perfectării contractului de cesiune, M. L. M. a fost în mai multe rânduri notificată despre restanțele pe care le înregistrează in achitarea ratelor creditului, indicându-se și consecințele juridice ale neplății în termenul indicat a restanțelor.
Procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._, nr. 108 din data de 11.07.2012 este nelegal.
Procesul - verbal de constatare a contravenției sancționează o faptă pentru care aplicarea sancțiunii contravenționale s-a prescris.
În conformitate cu prevederile art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Or, astfel cum atestă însuși cuprinsul procesului - verbal de contravenție, fapta imputată băncii se apreciază ca a fost săvârșită la data de 14.12.2009 ora 11, iar constatarea faptei de către ANPC a survenit la data de 20.06.2012 ora 11:30, adică la o distanță de 2 ani jumătate, echivalând cu încălcarea clară și flagrantă a termenului de 6 luni.
Procesului - verbal de constatare a contravenției cuprinde descrierea unei fapte care nu este prevăzută de temeiul de drept indicat, încălcând art. 16 si generând sancțiunea dispusă de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Textele de lege din O.G. nr. 21/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare care se susține că au fost încălcate:
„Art. 9. - Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate."
Faptele contravenționale reținute în sarcina băncii (ca fiind săvârșite la data de 14.12.2009), descrise în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției sunt:
„Se consideră astfel că, creditorul nu a dat dovadă de diligență profesională, notificările fiind făcute incomplet, incorect și fără confirmare de primire", respectiv
„Condițiile generale de creditare în care erau prezentate cazul de culpă, procedura de executare silită etc. nu au fost luate la cunoștință de către consumator prin semnătură deși fac parte integranta din contract.
Nu se menționează nicăieri despre cesionarea creditului. De asemenea nu există nicăieri menționat nici în condițiile generale de creditare sau contract nici în notificările trimise reclamantei termenul minim la care creditorul poate declanșa procedura de executare silită - informație esențială în acest caz. "
Din lecturarea descrierii faptei constatate ca urmare a cercetării reclamației nu rezultă care ar fi dispozițiile nerespectate din cuprinsul art. 9, respectiv al art. 18 al O.G. nr. 21/1992, texte legale care au în vedere obligația operatorilor economici de a oferi servicii care corespund caracteristicilor contractuale, respectiv dreptul consumatorilor de a fi informați asupra caracteristicilor esențiale ale produsului anterior perfectării contractului, în cazul în speță - credit bancar.
Aceste aspecte sunt cu atât mai mult consfințite cu cât în cazul particular al instituțiilor care prestează servicii financiare, obligațiile comercianților și drepturile consumatorilor sunt prescrise în mod special și individualizat de art. 91 – 93 ale aceluiași act normativ, art. 9 având doar caracterul unui text generic.
Procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._, nr. 108 din data de 11.07.2012 netemeinic.
Procesul - verbal este bazat pe o eronată interpretare a stării de fapt, întrucât nu există o conduită ilicită din partea băncii ceea ce conduce la inexistența raportului juridic contravențional.
În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina băncii, și anume eroarea materială de redactare din cuprinsul notificărilor emise clientei M. L. vizând numărul contractului de credit, aceasta nu are nici o legătură cu caracteristicile produsul pus pe piață și achiziționat de doamna M. L. M. - contractul de credit bancar, pentru a se raporta la prevederile art. 9 din O.G. nr. 21/1992 indicat ca text de lege nerespectat.
Toate notificările transmise clientei sunt notificări de restanță, aspect de altfel cunoscut de către consumatorul care a sistat plata ratelor de credit și de dobândă.
Împrejurarea că în cuprinsul notificărilor se regăsește în mod invariabil numele clientei, contul IBAN indicat coincide cu cel al clientei, ținând cont și de starea de fapt anterior menționată, generează validitatea cuprinsului și efectului notificărilor.
În acest context, nu se poate aprecia că există un comportament incorect al băncii sau vreo practică, comercială abuzivă utilizată de către bancă.
De altfel, astfel cum a evidențiat la pct. II al acțiunii, exigențele impuse prestatorilor de servicii financiare sunt stabilite de articolele care succed art. 9, textul de lege reținut de organul de control ca fiind încălcat de bancă având un caracter general și generic pentru toți operatorii economici, indiferent de domeniul de activitate.
ANCP - CJPC Satu M. nu a fost în măsură să încadreze fapta într-un text legal specific și special stabilit pentru prestatorii de servicii financiare, întrucât o astfel de exigența nu se regăsește.
Dacă se pornește de la "împrejurarea că dispozițiile art. 91 - 93 din O.G. nr. 21/1992 stabilesc obligațiile categoriei operatorilor economici, prestatori de servicii financiare, pentru ca aceștia să se conformeze prevederilor generale și neindividualizate ale art. 9 din O.G. nr. 21/1992, rezultă că prima faptă reținută în cadrul procesului - verbal de constatare a contravenției nu există ca faptă contravențională.
În ceea ce privește cea de a doua faptă reținută în sarcina băncii aceasta arată că, agentul constatator reține în mod eronat faptul că nu există nicăieri o avertizare/ informare în ceea ce privește „termenul minim la care creditorul poate declanșa executarea silită - informație esențială în acest caz."
Informațiile detaliate vizând declanșarea și derularea executării silite, precum și posibilitatea cesionării creditului se regăsesc în cadrul condițiilor generale anexă la contractul de credit, care, din greșeală nu au fost semnate de către petiționara M. L. M..
Însă, raportat la data săvârșirii faptei indicată în procesul - verbal de constatare a contravenției - 14.12.2009 rezultă că agentul constatator are în vedere exclusiv notificările expediate și conținutul acestora.
În cuprinsul notificării nr._/08.12.2009 se indică foarte clar că termenul acordat consumatorului pentru plată este de 5 zile lucrătoare (termen subliniat), ulterior banca urmând să demareze executarea silită.
Termenul și consecințele sunt foarte clar evidențiate în cadrul notificării expediate, ceea ce lipsește de conținut fapta constatată și consemnată de organul de control.
Care ar fi legătura între notificările privind restanțele cumulate de doamna M., în special ultima notificare și dreptul consumatorilor "de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor si serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplina securitate." care constituie obligații anterioare datei perfectării contractului de credit semnat = produsul oferit ale cărui caracteristici nefiind contestate de către consumator.
În mod similar primei fapte reținute în sarcina băncii, nu exista nici o "încălcare din partea băncii a art. 18 din O.G. nr. 21/1992, fapta reținută neexistând ca faptă sancționată de lege.
În ceea ce privește măsura complementară pusă în sarcina băncii, aceea de preluare a creanței cedate de la societatea cesionară, aceasta măsură este nelegală.
Măsura complementară a fost dispusă de către agentul constatator având în vedere alin. 4 al articolului 15 din O.G. nr. 21/1992 citat integral pentru a putea fi analizat contextul legal în care o astfel de măsură poate fi luată:
„(1) Refacerea serviciului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, restituirea contravalorii serviciului prestat se face imediat după constatarea neîncadrării acestuia în condițiile prescrise sau declarate de prestatorul de servicii, daca această situație nu este imputabilă consumatorului.
(2) Restituirea contravalorii serviciului se face la valoarea stabilită în contract.
(3) Operatorul economic are aceleași obligații pentru serviciul refăcut ca și pentru serviciul prestat inițial.
(4) Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de prezenta ordonanță vor stabili odată cu sancțiunea și măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz."
Prin procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._, nr. 108 din data de 11.07.2012, ANPC a dispus (re)preluarea contractului de credit de societatea cesionară, ca măsură pentru „refacerea serviciului imediat după constatarea neîncadrării acestuia în condițiile prescrise sau declarate de prestatorul de servicii, dacă această situație nu este imputabilă consumatorului", întrucât există erori materiale în notificările privind existența restanței.
În cauza în speța, este vorba despre recuperarea creanțelor bancare și ulterior demararea executării silite. Serviciul a fost prestat consumatorului prin acordarea banilor. Contravaloarea serviciului prestat îl constituie restituirea împrumutului cu dobândă.
In acest scop au fost expediate mai multe notificări clientei M. L. M., notificări care nu au fost luate în considerare de către aceasta.
Măsura dispusă de către agentul constatator constituie de fapt rezoluțiunea parțială a contractului de cesiune și restituirea creanței cesionate, după o perioadă de 2 ani jumătate.
În conformitate cu prescriptele art. 1393 alin. 1 cod civil și cu clauzele contractului de cesiune, debitoarea cedată, M. L. M., a fost notificată prin adresa cu nr._ din 19.01.2010 despre existența contractului de cesiune și despre modificarea creditorului căruia trebuie să îi restituie sumele de bani.
Pe de alta parte, scopul încheierii contractului de cesiune de creanță a fost determinat de interesul legitim al B.C.R. SA de a recupera cât mai rapid o parte cât mai mare din debitul cedat, pentru asigurarea unor fonduri necesare îndeplinirii obiectului său de activitate principal.
Pentru debitorul cedat singura diferență este faptul că, creditului urmăritor nu se numește B.C.R. SA, ci se numește S.C. Suport Colect S.R.L., executarea silită derulându-se în mod identic. Prin urmare nu există nici o diferență și nici un prejudiciu care ar putea fi suferit de către consumator prin schimbarea creditorului.
Notificările de atenționare a existenței restanțelor, respectiv de demarare a executării silite nu constituie un serviciu prestat ci constituie demersuri în vederea recuperării contravalorii serviciului prestat consumatorului.
În acest context, măsura dispusă de către agentul constatator nu se subsumează noțiunii de refacere a serviciului prescris de O.G. nr. 21/1992, ci depășește cadrul legal stabilit pentru protecția drepturilor consumatorilor, constituind o ingerință în derularea activității bancare.
Prin măsura dispusă ANPC se substituie instanțelor judecătorești, dispunând rezoluțiunea unui contract și anulând măsurile de executare silită realizate în mod legal, după cesiunea realizată în baza unui contract legal perfectat de către S.C. Suport Colect" S.R.L. .
Reclamația doamnei M. L. M. nu a survenit nici în cursul anului 2009, cu ocazia expedierii notificărilor, nici în cursul anului 2010 când i-a parvenit notificarea de cesiune de creanță, ci a survenit în iunie 2012, adică după 2 ani.
În drept, invocă textele de lege la care face trimitere în cuprinsul acestei acțiuni.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca nefondată, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și a sancțiunii contravenționale cu amenda aplicată, precum și a sancțiunilor complementare dispuse.
În fapt, intimata arată că în data de 20.06.2012 comisari CJPC Satu M. au efectuat un control în baza unei reclamații la BCR Agenția Tășnad cu sediul în Tășnad, ., județul Satu M., aparținând de către BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. cu sediul în București, .. 5, sector 3.
În urma controlului s-a constatat faptul că între consumator și banca s-a încheiat un contract de credit pentru persoane fizice nr. 788/08.12.2005.
Deoarece din diverse motive și nu din rea voința consumatorul a avut dificultăți în plata ratelor lunare banca a trimis diverse notificări eronate după cum urmează:
- notificările din luna august deși au fost trimise pe numele și adresa consumatorului fac referire la alt contract de credit;
- notificările din luna august apar pe borderou însă cele din luna octombrie nu apar pe nici un borderou;
- notificarea din luna decembrie deși este trimisă pe adresa și numele consumatorului nu corespunde conform sumei și nivelului de credit și nici a numărului de contract.
Arată de asemenea, că deși reclamanta încearcă sa minimalizeze aceste fapte considerându-le simple erori materiale, consideră că operatorul economic nu a dat dovadă de diligență profesională, notificările fiind făcute incorect, incomplet și fără să fie comunicate consumatorului cu confirmare de primire.
Acest fapt contravine art. 9 din OG 21/1992 unde se specifică: „ Art. 9. -Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive."
Din aceste considerente operatorul economic a fost sancționat cu sancțiunea Avertisment.
Tot în urma controlului s-a mai constatat faptul că operatorul economic prin notificarea transmisă în luna ianuarie 2010 pe numele și adresa consumatorului prezintă cedarea creditului însă și aici se face referire la un cu totul alt contract și nu cel aflat în derulare între bancă și consumator.
Precizează faptul că în Condițiile Generale de Creditare în care sunt prezentate cazurile de culpă, procedura de executare silită etc. nu au fost luate la cunoștința de către consumator, prin semnătură deși aceste condiții generale fac parte integrantă din contract.
Arată de asemenea, că încercarea de minimalizare a procedurilor lucru ce rezultă din însăși acțiunea formulată în care la pagina 4 chiar reclamanta recunoaște faptul că din greșeală informațiile vizând declanșarea executării silite a cesionarii creditului din greșeală nu au fost semnate de către consumator.
Intimata se întreabă, dacă din greșeală nu au fost semnate, atunci care este modalitatea prin care consumatorului i s-a adus in timp util la cunoștința intențiile băncii și anume acelea că a cesionat creanța unui terț care va declanșa procedura de executare silită ?
De asemenea intimata arată că nu există precizat nici în condițiile generale de creditare sau în contract, nici în notificările transmise vreo informație sau o avertizare referitoare la termenul minim la care creditorul poate declanșa procedura de executare silita, informație esențială în acest caz.
Aceste fapte contravin art. 18 din O.G. 21/1992 unde se precizează: „ Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Din aceste considerente operatorul economic a fost sancționat cu sancțiunea Avertisment, iar ca și măsură s-a dispus remedierea deficiențelor constatate.
Cu privire la prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, intimata arată că, contravenția constatată de către agenții constatatori din cadru CJPC Satu M. este o contravenție continuă și astfel cum este ea definită de art. 13 alin 2 teza ultima din OG 2/2000 în sensul:
„Art. 13. - (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2)În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
(3)Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, daca prin lege nu se dispune altfel.
(4)Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale."
Încălcarea obligației de a respecta clauzele contractuale încheiate de către reclamantă durează atâta timp cât acel contract este în ființă, or în timp aceasta a durat de la data încheierii contractului și până la data constatării faptei de către agenții constatatori.
Deci termenul de prescripție se calculează de la data constatării faptei fiind în situația în care contravenția durează în timp, durata creditelor fiind pe perioade lungi de timp, și nu de la data săvârșirii faptei.
Deci criticile formulate cu privire la prescripția aplicării sancțiunii nu subzistă.
Precizează faptul că documentul de control a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, și așa cum prevede OG 2/2001 procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate atât timp cât nu se aduc probe contrare în acest sens, iar din acțiunile formulate și actele depuse la dosarul cauzei nu s-au indicat probe noi care să înlăture caracterul de legalitate a procesului verbal întocmit.
Având în vedere faptele menționate consideră plângerea la contravenție ca netemeinică și solicită respingerea acesteia și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și a sancțiunilor contravenționale și măsurilor dispuse.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ.; O.G. 1/1992, O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei instanța constată următoarele:
Petenta B. C. Română S.A. prin Agenția Tășnad, a încheiat cu numita M. L. M. Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 788/08.12.2005 prin care petenta în calitate de creditoare a acordat susnumitei persoane fizică un credit de nevoi personale, în suma de 30.000 Euro.
Numita M. L. M. a înregistrat restanțe la plata ratelor stabilite Contractul de credit bancar nr. 788/08.12.2005, întârzierea ajungând la 126 de zile.
Petenta i-a expediat numitei M. L. M. mai multe notificări (filele 21-31) prin scrisori recomandate cu confirmare de primire (o parte din borderourile și avizele de însoțire dovedind expedierea fiind depuse la filele 33-38), prin acestea fiind informată în detaliu despre restanțele pe care le înregistrează în achitarea ratelor creditului, indicându-se și consecințele juridice ale neplății restanțelor în termenul indicat.
Numita M. L. M. nu a reușit să efectueze plăți în asemenea manieră încât să acopere restanțele, astfel că, petenta a hotărât cedarea creanței rezultate din acest contract.
La 28.12.2009 numita M. L. M. a depus o cerere de restructurare a creditului.
A doua zi însă, petenta B. C. Română S.A., în calitate de cedent, și S.C. „Suport Colect" S.R.L., în calitate de cesionar, a încheiat contractul de cesiune de creanță nr. J 1285/29.12.2009 (filele 95-104), care alături de alte creanțe a vizat și creanța deținută de bancă față de debitoarea M. L. M..
Cesiunea de creanță a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 249/06.01.2012/18.12.2009 respectiv 2010-_-WRK, iar potrivit Legii 99/1999 această modalitate de notificare având prioritate față de notificarea expediată potrivit dreptului comun și chiar față de o eventuală acceptare a creanței prin act autentic, astfel că teoretic nu mai era necesară efectuarea unei notificări directe.
Totuși cesionara și petenta cedentă au ales și să expedieze direct debitoarei M. L. M. o notificare comună (fila nr. 44), anunțând-o și prin această modalitate despre cesiune și despre identitatea noului creditor, sold, transferul contractului de ipotecă în favoarea cesionarei, faptul că nicio plată nu mai poate fi făcută către cedentă și că cesionara nu are nevoie de aprobarea acesteia pentru a proceda la recuperarea creanței.
Această notificare a fost primită de primită de debitoarea M. L. M. în trimestrul II 2010 (potrivit declarației proprii inserate pe verso-ul fișei de reclamație de la fila nr. 43).
Ulterior cesionara a pornit executarea silită fapt care a scos-o pe debitoarea M. L. M. din pasivitate, aceasta formulând o reclamație la Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorului Satu-M. prin care arăta că deși a formulat în decembrie 2009 o cererea de restructurare nu a primit răspuns, că a primit în trimestrul al doilea al anului 2010 o notificare din partea . anunțând-o cesionarea creditului. A mai arătat că a înregistrat restanțe la plata creditului datorită scăderii veniturilor personalului bugetar (ea fiind angajat al D.G.F.P.), că nu a avut niciodată intenția de a nu achita creditul, că situația actuală se datorează faptului că nu a semnat condițiile generale de creditare astfel că nu a avut cunoștință despre faptul că B. C. Română S.A. avea dreptul să cesioneze creanța și care sunt termenele la care „creditul poate fi declarat în litigiu”. În consecință susnumita solicita „repunerea pe rol a creditului”.
Ca urmare a reclamației intimata a invitat reprezentantul petentei la sediul său, s-au efectuat verificări în urma cărora intimata a încheiat Procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._, nr. 108 din data de 11.07.2012.
Prin acesta s-a arătat că petenta a putut dovedi expediția numai a unei părți din notificări (unele neapărând pe borderourile de expediție) și că pe unele dintre notificările expediate apar corect numele și prenumele numitei d-nei M., perioada de întârziere și soldul dar apare un număr greșit de contract (748 nu 788) ceea ce, potrivit aprecierii intimatei, reprezintă o dovadă de neglijență profesională contravenind prevederilor art. 9 din OG nr. 21/1992.
S-a mai arătat că, deși făceau parte integrantă din contract, d-na M. nu a luat la cunoștință prin semnătură condițiile generale de creditare în care erau prezentate cazurile de culpă, procedura de executare silită și că nu se menționează nicăieri despre cesionarea creditului, respectiv termenele minim la care creditorul poate demara procedura de executare silită, informări care s-au apreciat de intimată ca fiind esențiale în acest caz. S-a arătat că această faptă contravine prevederilor art. 18 din O.G. 21/1992.
Prin procesul verbal susmenționat i s-au aplicat petentei două avertismente pentru cele două fapte reținute de agenții constatatori precum și o sancțiune complementară. Astfel în baza art. 15 alin. 4 din OG 21/1992 s-a dispus „remedierea deficiențelor provocate consumatorului prin preluarea acestui credit de către BCS –SA București, -Agenția Tășnad de la Suport Colect SRL într-o perioadă rezonabilă de timp, dar nu mai mult de 45 de zile de la întocmirea prezentului” proces verbal de constatare a contravenției.
Împotriva procesului verbal petenta a formulat plângere la data de 26.07.2012, astfel că instanța, în baza art. 31, art. 34 din O.G. 2/2001 constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la înmânare sau comunicare.
Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia conform art. 17 din OG 2/2001, instanța constată că sub aspect formal nu există lipsuri, procesul verbal fiind din acest punct de vedere legal încheiat.
În această ordine de idei, instanța reține că potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”, iar potrivitDeciziei Î.C.C.J. nr. 22/2006 pronunțată în interesul legii nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 atrage doar nulitatea relativă.
Prin urmare atâta timp cât procesul verbal nu are lipsuri sub aspect formal, sunt neîntemeiate susținerile petentei (apărarea indicată la punctul II) potrivit cărora „Procesul - verbal de constatare a contravenției cuprinde descrierea unei fapte care nu este prevăzută de temeiul de drept indicat, încălcând art. 16 si generând sancțiunea dispusă de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.”. Aceste aspecte constituie apărări de fond asupra temeiniciei și legalității procesului verbal, deci vor fi analizate ca atare.
Prin plângerea formulată petenta a indicat mai multe apărări, care urmează a fi analizate fiecare separat de către instanță, după analizarea textelor legale invocate de către agenții constatatori.
Potrivit art. 9 din OG nr. 21/1992 „Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.”.
Potrivit art. 18 din O.G. 21/1992 „Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.”.
Analizând aceste temeiuri legale instanța constată că în mod greșit a apreciat petenta că intimata nu a indicat o stare de fapt care să fie sancționată potrivit textelor legale susmenționate sau că nu a indicat care din faptele descrise în textul legal ar fi fost încălcate.
Astfel potrivit aprecierilor intimatei petenta creditor „nu a dat dovadă de diligență profesională, notificările fiind făcute incomplet, incorect și fără confirmare de primire” ceea ce, dacă se dovedește a fi adevărat și intenționat, ar putea fi interpretat în sensul că este un comportament incorect în relațiile cu consumatorii, iar dacă se dovedește că petenta, cu bună știință, a ascuns debitoarei condițiile generale de creditare, atunci aceasta ar putea constitui o încălcare a dreptului la informare prevăzut în art. 18 din O.G. 21/1992.
Prin urmare se impune în primul rând a verifica dacă petenta se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa.
De menționat că raportat la prevederile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora „(5) Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.” și ale art. 7 alin (2) din OG 2/2001 potrivit cărora „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.” deci prin aplicarea a două avertismenterezultă că intimata a apreciat gravitatea faptelor ca fiind redusă.
În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina petentei, instanța constată că în concret notificările privind restanțele nu cuprind numărul contractului (contrar susținerilor intimatei) ci codul IBAN (contul aferent creditului) și că o parte din acestea fac referite la un alt cod (aferent altui contract de credit).
Pe de altă parte însă toate notificările cuprind cu claritate datele relevante privind numele și prenumele, adresa, soldul total al restanței la data emiterii și defalcarea lui pe categorii (credit restant, dobânzi restante, dobânzi penalizatoare, comisioane). De asemenea notificările prevăd un termen pentru îndeplinirea obligației de achitare a restanței, dar și măsurile care pot fi luate în cazul în care nu se achită restanța (trecerea la restanță a întregului debit, declanșarea procedurii executării silite în regim de urgență pentru recuperarea integrală a debitului și a tuturor cheltuielilor ocazionate de executare) și reamintesc de caracterul de titlu executoriu al contractului de credit. Unele notificări cuprind și date de contact (numere de telefon, program) pentru lămuriri suplimentare
Diferențele dintre codurile IBAN sau dintre numerele de cont se datorează în mod evident unei erori materiale probabil datorate volumului mare de notificări de expediat unui număr considerabil de debitori.
În privința faptului că debitoarea nu a semnat condițiile generale de creditare, instanța reține că atâta timp cât acestea aveau înrâurire asupra contractului de credit încheiat cu debitoarea M., pentru respectarea dreptului la informare petenta avea obligația de a-i pune la dispoziție debitoarei un exemplar al condițiilor generale de creditare, iar dovada cea mai elocventă în acest sens ar fi fost prezentarea unui exemplar al acestui înscris semnat de către debitoare.
Instanța apreciază însă că aspectele privind notificările și nesemnarea condițiilor generale de creditare nu trebuie analizate strict formal (ca o obligație de rezultat, neîndeplinită sau îndeplinită corespunzător de către petentă care trebuie neapărat să fi adus prejudicii debitoarei) ci trebuie analizate ca o obligație de diligență, mai ales că aceste aspecte nu au un caracter de sine stătător deci trebuie analizate într-un context mai larg privind conduita generală a ambelor părți, gravitatea concretă, efectele concrete pe care le-au produs, etc.
În această ordine de idei instanța reține că petenta pe de-o parte este bancă deci o instituție care acordă credite și atrage depozite în scopul obținerii de profit și că fiind un profesionist, aceste omisiuni (erori materiale, notificări neexpedite, condiții generale de creditare nesemnate etc.) indică o anumită neglijență în respectarea procedurilor. Rămâne de stabilit gravitatea concretă a acestei neglijențe și dacă este sau nu contravenția reținută în sarcina sa.
Pe de altă parte debitoarea este o persoană care a încheiat un contract de credit. Potrivit art. 970 cod civil „Convențiile trebuie executate cu buna-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.”
Faptul că un împrumut contractat trebuie restituit indiferent de identitatea împrumutătorului, respectiv că dacă nu se achită împrumutul, împrumutătorul poate să ceară obligarea împrumutatului la plată, nu trebuie să fie o noutate pentru nici o persoană, deci cu atât mai mult pentru debitoare, al cărei limbaj folosit în plângerea formulată denotă că înțelege aceste proceduri, (probabil și datorită faptului că nu este o persoană complet lipsită de pregătire, ci lucrează la D.G.F.P. și trebuie să cunoască efectul neachitării debitelor bugetare la termen).
Chiar dacă erorile materiale din notificări (datorate conduitei petentei) și neexpedierea tuturor notificărilor nu sunt complet scuzabile, gravitatea concretă a acestei fapte este scăzută și nu se poate reține în baza acestor aspecte că petenta ar fi dat dovadă de un comportament incorect în relațiile cu consumatorii, făcut cu intenția clară a inducerii acestora în eroare. Dimpotrivă toate celelalte mențiuni din cuprinsul notificărilor duc la concluzia că notificările au fost emise în scopul declarat și puteau atinge acest scop (de a atenționa debitorul despre existența creanței, cuantumul și componența ei, termenul de plată, consecințe etc.).
Pe de altă parte nu rezultă de nicăieri că debitoarea ar fi contestat conținutul notificărilor primite (în sensul că ar fi crezut că se referă la un alt contract decât contractul său) și nici că aceasta ar fi apreciat conținutul notificărilor ca insuficient de lămuritor. Nu rezultă nici că aceasta ar fi sesizat că există diferențe între numerele de cont sau de contract sau că ar fi făcut ceva pentru a verifica aceste aspecte.
Dacă debitoarea memorase codul IBAN și citind codul greșit de pe notificări a sesizat greșeala, singura explicație logică pentru atitudinea petentei care, deși avea datele necesare nu a efectuat verificări pentru a vedea dacă nu cumva i se impută sume nedatorate, este aceea că debitoarea știa că nu este vorba de sume nedatorate ci de un debit real, aferent unui cont greșit consemnat.
Nu trebuie omis faptul că potrivit contractului debitoarea trebuia să știe că deține un debit fără a mai fi necesară vreo altă notificare și nici faptul că petenta nici nu avea obligația contractuală de a trimite notificări. Deci notificările expediate debitoarei (greșite sau corecte) nu constituie un serviciu prestat debitoarei, ci un demers efectuat benevol de petentă pentru recuperarea creanței, iar în aceste condiții nu i se poate imputa acesteia o calitate slabă a unui serviciu sau un comportament incorect, deci petenta nu a săvârșit prima faptă reținută în sarcina sa.
Mai trebuie menționat că debitoarea a semnat contractul de credit și că potrivit acestuia condițiile generale de creditare, cererea de credit și graficul de rambursare fac parte integrantă din contract și că dacă există diferențe între condițiile generale anexate și clauzele din contractul de credit atunci se aplică dispozițiile contractului. Prin urmare cel târziu la data semnării contractului de credit debitoarea a aflat că banca a stabilit niște condiții generale de creditare și că acestea se aplică inclusiv contractului încheiat de ea. Și potrivit mențiunilor din contractul de creditare debitoarea a primit un exemplar al contractului (deci a întregului contract inclusiv condițiile generale anexate fie ele și nesemnate).
Mai trebuie menționat că debitoarea nu a susținut că nu a primit un exemplar din condițiile generale de creditare ci doar că nu le-a semnat.
Dimpotrivă potrivit propriei declarații a debitoarei (pe verso-ul reclamației depuse la intimată) aceasta știa că prevederile referitoare la dreptul creditoarei de a cesiona contractul de credit și termenele la care „creditul poate fi declarat în litigiu” sunt inserate tocmai în condițiile generale de creditare pe care nu le semnase.
Deci, debitoarea recunoaște implicit că primise un exemplar și în plus că avea cunoștință tocmai de aspectele relevante despre care intimata susține că au fost ascunse de către creditoare.
Prin urmare debitoarea fusese informată despre produsul/serviciul contractat.
În plus dreptul creditoarei de a cesiona creanța rezultată din neplata contractului de credit nu s-a născut nici din contractul de creditare și nici din condițiile generale de creditare, ci din lege (capitolul 8 din Titlul XVIII al vechiului cod civil, aplicabil în raport de data încheierii contractului de cesiune), la fel cum tot prin lege se prevede dreptul unei părți a contractului de a cere instanței obligarea celeilalte părți la respectarea întocmai contractului (în cazul de față obligarea la plată) astfel că prevederile contractuale speciale în acest sens sunt oricum redundante.
Un alt aspect care trebuie analizat este că potrivit procesului verbal data săvârșirii faptelor ar fi 14.12.2009, iar petenta a susținut că procesul - verbal de constatare a contravenției este nelegal deoarece sancționează o faptă pentru care aplicarea sancțiunii contravenționale s-a prescris.
Potrivit explicațiilor date de intimată prin întâmpinare este vorba de contravenții continue care durează în timp cât timp durează derularea contractului de la încheierea lui și până la constatare faptelor.
Instanța reține că această explicație nu este decât parțial corectă în sensul că în cazul contravențiilor continue/continuate fapta se consideră consumată (săvârșită) la data încetării activității (respectiv la data săvârșirii ultimului act material în cazul faptelor în formă continuată. Deci reținând ca dată a săvârșirii faptelor 14.12.2009 agenții constatatori puteau face referire numai la fapte sau acte materiale săvârșite la această dată sau anterior acesteia, deci nu și la fapte din perioada 14.12.2009 și până la data constatării (în 20.06.2012).
Potrivit art. 13 din O.G. 2/2001 „(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”.
Deci potrivit textului legal susmenționat nu se prescrie aplicarea oricărei sancțiuni, ci numai a amenzii, deci nu se prescrie aplicarea avertismentului și nici aplicarea unei măsuri complementare. Deși soluția pare surprinzătoare trebuie subliniat că legiuitorul a ales să păstreze această formulare chiar și în prezent, după ce s-a modificat art. 14 din O.G. 2/2001 (care prevede acum ca sancțiune în cazul necomunicării procesului verbal în termen de o lună de la data încheierii, prescripția executării oricăror sancțiuni contravenționale nu numai a amenzii).
Susținerea petentei este astfel neîntemeiată.
Însă în privința sancțiunii complementare dispuse prin procesul verbal, instanța apreciază susținerile petentei privind nelegalitatea acesteia ca fiind întemeiate.
Potrivit art. 15 alin. 1-4 din O.G. 21/1992 „(1) Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziționat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilității folosirii acestuia, dacă această situație nu este imputabilă consumatorului. (2) Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în funcție de indicele de inflație comunicat de Institutul Național de S.. Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mică decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care operatorul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de același fel, în momentul restituirii. (3) Operatorul economic are aceleași obligații pentru produsul sau serviciul înlocuit ca și pentru produsul sau serviciul vândut inițial. (4) Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravenția și să aplice sancțiunea prevăzută de prezenta ordonanță vor stabili pentru produse și servicii, odată cu sancțiunea, și măsuri de remediere, înlocuire, restituirea contravalorii acestora sau restituirea sumelor încasate necuvenit de la consumatori, după caz.”
În aceste condiții, în baza 15 alin. 4 intimata a dispus prin procesul verbal „remedierea deficiențelor provocate consumatorului prin preluarea acestui credit de către BCS –SA București, Agenția Tășnad de la Suport Colect SRL într-o perioadă rezonabilă de timp, dar nu mai mult de 45 de zile de la întocmirea prezentului”.
Acesta presupune fie denunțarea unilaterală a contractului de cesiune de creanțe, fie o altă modalitate de preluare a creditului cu acceptul Suport Colect SRL (adică în termenul „rezonabil” dat petenta să fi convins cesionara să-și dea acordul pentru o rezoluțiunea parțială a contractului sau să cedeze creanța înapoi petentei).
Părțile contractului de cesiune sunt cedentul și cesionarul iar, potrivit art. 969 raportat la art. 1391 cod civil ambele părți sunt ținute întocmai a respecta prevederile acestuia, iar efectele sale se produc între părți de la data încheierii sale. Deci petenta nu are dreptul de a denunța unilateral contractul de cesiune, iar rezoluțiunea parțială sau încheierea unui alt contract presupun acordul cesionarei căreia nu i se poate nici imputa și nici impune vreo conduită. Prin urmare pe de-o parte măsura complementară dispusă de intimată este imposibil de realizat pentru petentă (fără concursul cesionarei), iar pe de altă parte intimata nu este o instanță de judecată pentru a putea dispune desființarea acestuia, deci sancțiunea este nelegală.
Un alt aspect este acela că faptele reținute de agentul constatator vizează lipsa unei exigențe în procedurile de notificare, lipsa unei informări suficiente asupra dreptului de cesiune și asupra dreptului de a declara exigibilitatea anticipată, și nu fac referire și la încheierea contractului de cesiune (nici nu avea cum atâta timp cât cesiunea de creanță a avut loc ulterior datei săvârșirii faptei reținute de agenții constatatori). În acest context, singurele „remedii” pe care le putea dispune intimata trebuiau să fie corespunzătoare faptelor reținute (ca de exemplu refacerea notificărilor conținând greșeli și/sau a celor a căror expediere nu s-a dovedit, punerea la dispoziția debitoarei și semnarea de către aceasta a unui exemplar a condițiilor generale de creditare etc). Este adevărat însă că aceste remedii nu ar fi avut nicio influență asupra executării silite pornite de cesionară deci nu ar fi adus efectul scontat de debitoare („repunerea pe rol a creditului”).
Prin urmare, întrucât nu s-a reținut că încheierea contractului de cesiune întrunește elementele constitutive ale vreunei contravenții, în mod nelegal intimata a aplicat sancțiuni în privința acestuia.
Mai trebuie menționat că debitoarea a menținut o stare de pasivitate până la momentul în care a fost demarată executarea silită, deci după ce a înregistrat restanțe la plăți, nu a răspuns notificărilor, nu a verificat la ce se referă acestea, a depus o cerere de reeșalonare (singura acțiune întreprinsă), dar apoi nu s-a interesat de rezultat, nu a făcut demersuri pentru achitarea creditului, a primit o notificare privind cesiunea, dar nu s-a interesat de efectele pe care aceasta le avea asupra sa și a depus plângerea la intimată de abia la doi ani după notificarea cesiunii. Prin urmare, se poate trage prezuma în mod rezonabil că nemulțumirile debitoarei nu sunt legate de modul de derulare a contractului de creditare, ci strict de faptul că a fost demarată executarea silită și de faptul că în cadrul acesteia se poate trece la executarea silită imobiliară a imobilului adus garanție (casa părintească potrivit reclamației formulate).
Pentru motivele susmenționate instanța va admite cererea principală formulată de petenta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CLUJ-COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SATU M., va anula procesul verbal și va înlătura sancțiunile aplicate.
În privința cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța va admite cererea numai în parte în sensul că obligă intimata să plătească cu acest titlu suma de 634,12 lei din care suma de 180 lei reprezintă diurnă și suma de 454,12 lei reprezintă cheltuieli de deplasare. Deși intimata a depus la dosar înscrisuri prin care a solicitat sume suplimentare, conform acestora instanța constată că reprezentanta intimatei s-a deplasat de la Cluj la Carei nu pe ruta directă ci cu ocolire prin Satu M., efectuând nu 168km ci 218 km la fiecare drum, cu costuri suplimentare ceea ce nu-i poate fi imputat petentei. De asemenea reprezentanta petentei nu s-a deplasat la Carei numai pentru a participa în această cauză ci și pentru studierea altor dosare, respectiv participarea și în alte cauze (deci aceste cheltuieli nu trebuie suportate exclusiv de intimată).
De menționat că acțiunea principală a fost admisă în tot, soluția finală de admitere în parte a acțiunii civile formulate de petentă reclamantă fiind urmarea admiterii numai în parte a cererii accesorii de obligare a intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată pretinse de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de petenta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. cu sediul în București, .. 5, sector 3, în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CLUJ - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SATU M., cu sediul în Satu M., .. 3, jud. Satu M., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, nr. 108 din data de 11.07.2012, prin urmare:
- anulează procesul verbal și înlătură sancțiunile aplicate.
Admite în parte cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă intimata să plătească cu acest titlu suma de 634,12 lei din care suma de 180 lei reprezintă diurnă și suma de 454,12 lei reprezintă cheltuieli de deplasare.
DEFINITIVĂ.
Cu drept de a declara recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
M. POPOVICIMARGARETA ȘORIAN
M.Ș. 21 Februarie 2013
Red.M.P.
Tehnored.M.Ș./M.P.
4 ex./21.03.2013
emis 2 .
1 . C. ROMÂNĂ S.A.
1 . PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CLUJ-COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SATU M.
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 2688/2013. Judecătoria CAREI | Somaţie de plată. Încheierea nr. 457/2013. Judecătoria CAREI → |
|---|
