Pretenţii. Sentința nr. 367/2013. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 367/2013 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 8110/30/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 367/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – BARA A.
GREFIER – KOȘARKA C.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în constatare formulată de reclamanții P. F. domiciliată în Timișoara . . jud. T. și P. C. domiciliat în Timișoara . ., cu reședința în Timișoara . . jud. T., împotriva pârâtei V. ROMÂNIA SA cu sediul în București sector 2 Șoseaua M. B. nr. 171 – SUCURSALA TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara Piața Craiului nr. 2 jud. T. .
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 23.01.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea ședinței respective, când s-a amânat pronunțarea pentru 05.02.2013, când din nou s-a amânat pronunțarea pentru azi, încheierile ședințelor respective făcând parte din partea introductivă a prezentei sentințe .
În urma deliberării ce a avut loc în cauză s-a pronunțat sentința civilă de față .
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față ;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ în urma strămutării cauzei prin Încheierea nr. 3331/2012 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul nr._ , reclamanții P. F. domiciliată în Timișoara . . jud. T. și P. C. domiciliat în Timișoara . . jud. T., cu reședința în Timișoara . . jud. T. au chemat în judecată pe pârâta V. ROMÂNIA SA cu sediul în București sector 2 Șoseaua M. B. nr. 171 – SUCURSALA TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara Piața Craiului nr. 2 jud. T. și au solicitat ca instanța să constate ca fiind abuzive clauzele prevăzute în Convenția de credit nr._ din 15.04.2008 încheiat între părți, la art. 5 lit-a, art. 3 lit-d din Condiții speciale ; art. 8.1 lit-a liniuța a 2-a și a 3-a ; art. 8.1 lit-c ; art. 8.1 lit-d din Condiții generale și art. 10.1 ; art. 10.2 din Condiții generale ale convenției ; să interpreteze clauza inserată în art. 3 lit-a din Condiții speciale și să constate că dobânda aplicabilă este fixă și nu variabilă ; să dispună restituirea sumei de 15.203 franci elvețieni reprezentând comisionul de risc achitat de reclamanți în perioada mai 2008 – noiembrie 2011 precum și la restituirea comisionului pe care urmează să-l achite reclamanții începând cu luna decembrie 2011 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii .
În motivare se arată că reclamanții au încheiat cu pârâta Convenția de credit din 15.04.2008 .
Comisionul de risc menționat la art. 5 lit-a a fost perceput abuziv având în vedere că este vorba de un contract de credit cu garanție imobiliară, imobil ce este asigurat pentru acoperirea tuturor riscurilor la o societate de asigurări agreată de bancă . Acest comision reprezintă o interpretare unilaterală și abuzivă a condițiilor și clauzelor contractuale și contravine Legii 193/2000 . Această clauză nu a fost negociată cu reclamanții, politica băncii fiind aceea de a atrage clienți prin prezentarea unei dobânzi foarte scăzute respectiv 3,99 % pe an . Suma totală a acestui comision este foarte consistență respectiv 63.737,25 CHF raportat la valoarea totală a împrumutului de 142.000 CHF, reprezintă un dublu beneficiu al băncii fiind practic o dobândă mascată .
Potrivit art. 3 lit-d din convenție banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii .
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica în mod unilateral clauzele contractuale, fără a avea un motiv specificat în contract și acceptat de consumator prin semnarea acestuia . Deși în Condițiile generale banca a definit nu mai puțin de 28 de termeni, nu a indicat ce se înțelege prin „schimbări semnificative pe piața monetară” .
Prevederile art. 8.1 lit-a,c,d denumite „scadența anticipată” sunt abuzive având în vedere că pârâta condiționează scadența anticipată de comportamentul debitorilor în cadrul altor contracte decât prezentul contract, de apariția unor situații neprevăzute și care nu sunt definite, caz în care reclamanții fără culpă deși achită la termen toate ratele ajung în situația în care banca apreciază după bunul său plac că acest credit a ajuns la scadență anticipată .
Clauzele prevăzute în art.10.1 și 10.2 din Condiții generale sunt abuzive deoarece creează în sarcina debitorului suportarea unor costuri imprevizibile pe care nu le-a anticipat la încheierea contractului . Reclamanții mai arată că, cu ocazia concilierii au solicitat înlăturarea acestor clauze întrucât la încheierea convenției nu au avut posibilitatea să negocieze nici una din clauzele contractuale cu atât mai puțin cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului fiindu-le impus de către bancă și având un caracter prestabilit .
Conform art. 6 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianților cu consumatorii clauzele abuzive sunt fără efect pentru consumatori, iar contractul va continua să fie executat de părți doar dacă prin eliminarea acestor clauze contractul nu se impune a fi anulat sau reziliat. Art.4 și 13-14 din aceeași lege permit judecătorului să intervină în contract pentru a revizui sau reconstrui, după ce în prealabil a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului .
Referitor la pct. 2 reclamanții precizează că dobânda este una fixă și nu poate fi modificată de bancă și se impune înlăturarea art. 3 lit-d din convenție .
Cu privire la pct. 3 din cerere se specifică că, ca urmare a admiterii pct. 1 se impune restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc .
În urma intrării în vigoare a OUG.50/2010 banca a comunicat notificarea nr._ prin care reclamanții au fost informați că se impune semnarea actului adițional la contract și propune modificarea comisionului de risc în comision de administrare . Referitor la acest act adițional care la rândul său conține clauze abuzive, reclamanții au trimis răspuns la 08.10.2010 prin care au comunicat că nu înțeleg să semneze actul respectiv . De asemenea banca a mai formulat o ofertă de modificare a contractului la 23.09.2010 conținând se asemenea clauze abuzive, ofertă pentru care s-a trimis răspuns la 08.10.2010 prin care, din nou reclamanții au refuzat oferta băncii .
În drept se invocă prev. art. 14 din Legea 193/2000 .
În dovedire s-au depus la dosar convenția de credit, planul de rambursare, notificările adresate băncii, propunerile pârâtei de modificare a contractului și răspunsurile reclamanților precum și practică judiciară .
Prin întâmpinarea formulată pârâta solicită respingerea acțiunii și suspendarea cauzei până la pronunțarea hotărârii de către C.J.U.E. cu privire la întrebările preliminare trimise de către Tribunalul Comercial Cluj în cadrul dosarului nr. 2979/2010, cerere la care a renunțat reprezentantul pârâtei în ședința publică din 29.01.2013 .
În dovedire pârâta a depus la dosar practică judiciară .
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare (f.53 și urm. din dosar) .
Pârâta a depus la dosar note de ședință (f.123 și urm.) prin care pe cale de excepție invocă prescripția dreptului material al reclamanților la acțiune în ceea ce privește capătul 3 al cererii pentru perioada cuprinsă între 01.05.2008 – 23.11.2009 .
Reclamanții au solicitat respingerea excepției pe motiv că nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege .
În probațiune la cererea pârâtei s-a luat interogatoriul reclamanților .
Din probele administrate în cauză instanța constată că părțile au încheiat Convenția de credit nr._ din 15.04.2008 cu un împrumut de 142.000 CHF .
Acest credit a fost garantat prin constituirea ipotecii asupra unui apartament situat în Timișoara proprietatea garantului ipotecar .
Analizând actele depuse la dosar instanța reține:
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000 se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii .
Art.4 alin. 1 prevede că o clauză contractuală ,care nu a fost negociată direct cu consumatorul ,va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bune credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților .
A.. 2 din același articol arată că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv .
Art. 1 lit-a din Anexa cuprinde clauzele considerate ca fiind abuzive astfel sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract .
Instanța reține că nici una din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu au fost negociate direct cu consumatorii în sensul dispozițiilor legale, fapt ce rezultă și din interogatoriul reclamanților, aceste contracte sunt preformulate, standard, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client în parte .
Art.3 lit-d din Condițiile speciale - cuprinse în convențiile de credit - prevede că banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii .
Această clauză pune probleme sub aspectul echilibrului contractual în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat .
Instanța constată că motivul întemeiat prevăzut în contract este acela al intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară . Prin „ motiv prevăzut în contract „ în sensul legii se înțelege o situație clar descrisă care să ofere clientului posibilitatea să știe de la început că dacă acea situație se va produce dobânda va fi mărită . Totodată motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze instanța să poată verifica dacă acea situație - motiv de mărire a ratei dobânzii - chiar s-a produs în realitate . Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine se va produce o anumită consecință .
Motivul unei „ schimbări semnificative pe piața monetară „ nu îndeplinește această condiție, astfel că în eventualitatea unui litigiu nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili conform unor criterii obiective dacă s-a produs sau nu . O schimbare pe care o persoană sau o instituție bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă .
Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel în mod obiectiv de orice persoană, inclusiv de către instanța investită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei , motiv pentru care instanța consideră că această clauză este abuzivă.
Potrivit Secțiunii 3 pct.5 din Condițiile Generale ale convențiilor de credit, pentru punerea la dispoziție a creditului împrumutatul poate datora băncii un comision de risc aplicat la soldul creditului care se plătește lunar pe toată perioada creditului, modul de clacul și scadența acestuia fiind stabilite în Condițiile Speciale .
Pct. 5 lit-a din Condițiile Speciale ale convențiilor prevede: comision de 0,26 % aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zile de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit . Deși există doar o posibilitate acest comision a fost aplicat fără să se arate în funcție de ce a fost stabilit, de ce s-a impus aplicarea lui din moment ce existau garanțiile imobiliare, cum a fost negociat, de ce acest comision este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului în situația neproducerii riscului, sau dacă se poate restitui în anumite situații .
Această clauză care, datorită modului în care a fost formulată și percepută, fără nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive .
De altfel prin OUG.50/2010 actualizată și modificată prin Legea 288/2010 s-a reglementat această problemă, fiind impuse băncilor condiții noi și conforme cu Directiva nr.2008/48/CE, iar în prezent banca a eliminat acest comision, prin urmare instanța apreciază că și această clauză este abuzivă, nefiind lămurit înțelesul comisionului .
Articolele 8.1. lit-a liniuța a 2-a și a 3-a, lit. c,d din Condițiile Generale prevăd că în cazul apariției unei situații neprevăzute, care în opinia băncii face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate, respectiv în cazul apariției unei situații neprevăzute, conform căreia în opinia băncii creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, sau dacă împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei precizate, a dobânzilor sau oricăror alte costuri datorate conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca, sau conform altor convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare de credit, banca va avea dreptul pe baza unei notificări transmise împrumutatului, codebitorului și garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției.
Aceste clauze, pentru a nu fi abuzive, ar trebui să descrise un motiv întemeiat . Formulările cuprinse în clauzele mai sus arătate respectiv situație neprevăzută ; în opinia băncii ; să devină improbabil ; garantat corespunzător sunt departe de a oferi posibilitatea reală unei persoane să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv . În realitate aceste clauze oferă băncii dreptul exclusiv de a declara soldul creditului scadent anticipat, fără ca instanța învestită cu verificarea legalității unei astfel de măsuri să se poată pronunța într-un sens sau altul .
Prin urmare aceste clauze, întrucât exclud prin modul în care au fost formulate posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprind, în opinia instanței sunt abuzive .
Art.10.1 și 10.2 din Condițiile generale arată că oricare din cazurile în care, din diferite motive arătate în art. 10.1 costurile băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit cresc, împrumutatul va plăti acesteia în termen de 15 zile de la data de la care a fost notificat în scris, sumele suplimentare astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor .
Cu alte cuvinte conform acestei clauze, în situațiile în care din diferite motive arătate în art. 10.1. costurile băncii cresc, această creștere este suportată exclusiv de către client .
O astfel de clauză creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă din perspectiva Legii 193/2000.
În loc ca eventuala creștere a costurilor băncii cu creditul acordat să fie suportată de aceasta sau cel mult riscul să fie împărțit între bancă și client, acesta din urmă este obligat să acopere toată suma .
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a se constata de către instanță caracterul fix al dobânzii pe toată perioada de creditare precum și pentru viitor, instanța reține că din contractele depuse la dosar nu rezultă dacă această dobândă este fixă sau variabilă .
Prin interogatoriul luat în fața instanței reclamanții recunosc că rata lunară nu a fost schimbată de la acordarea creditului . La acea dată dobânda curentă a fost stabilită la 3,99 % pe an, iar dobânda anuală efectivă la 7,43 % .
Din actele adiționale atașate de către bancă rezultă că dobânda efectivă anuală a scăzut la 6,8 % pe an, iar dobânda curentă se calculează după formula procentuală LIBOR CHF la 3 luni + marja de 3,39 puncte procentuale pe an, conform art. 37 din Ordonanța 50/2010 pentru contractele de credit cu dobândă variabilă .
Este adevărat că reclamanții nu au semnat actele adiționale mai sus arătate însă potrivit art. 40 alin. 3 din ordonanța invocată în cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale este considerată acceptare tacită .
Mai mult decât atât, la secțiunea Condiții generale ale convenției din mențiunile de la secțiunea 3.1 „dobânda curentă” nu rezultă nici într-un caz cuantumul fix al dobânzii, astfel art. 3.1.2. lit-c prevede că rata dobânzii curente este fixă sau variabilă exprimată în formă procentuală, valoarea sa fiind menționată în Condiții speciale .
Din analiza prevederilor contractuale nu rezultă în nici un caz că dobânda este fixă pe întreaga durată a creditului – de 300 de luni – ci doar că dobânda curentă în momentul contractării creditului a fost fixă, de 3,99 % pe an .
De altfel, aceste prevederi au și fost respectate de către pârâtă din moment ce rata lunară nu a fost schimbată, fapt recunoscut chiar de către reclamanți prin interogatoriul luat în fața instanței .
Având în vedere cele arătate mai sus instanța în baza textelor de lege mai sus arătate a admis, în parte , acțiunea reclamanților și a constatat ca fiind abuzive clauzele prevăzute în Convenția de credit nr._ din 15.04.2008 încheiat între părți, la art. 5 lit-a, art. 3 lit-d din Condiții speciale ; art. 8.1 lit-a liniuța a 2-a și a 3-a ; art. 8.1 lit-c ; art. 8.1 lit-d din Condiții generale și art. 10.1 ; art. 10.2 din Condiții generale ale convenției .
A obligat pe pârâtă să modifice contractul mai sus arătat în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
A dispus restituirea sumelor plătite nejustificat ca urmare a aplicării clauzelor abuzive .
A respins restul solicitărilor ca neîntemeiate .
În baza art. 274 C.pr.civ. a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 315 lei cheltuieli de judecată .
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material al reclamanților la acțiune în ceea ce privește capătul 3 al cererii de chemare în judecată pentru perioada cuprinsă între 01.05.2008 și 23.11.2009 invocată de pârâtă prin nota de ședință din 07.06.2012, instanța reține că acțiunea reclamanților a fost înregistrată la 23.11.2011 la Tribunalul Timișoara .
Potrivit art. 3 din Legea 71/2011 „ pentru punerea în aplicare a Noului cod civil „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor” .
Întrucât convenția a fost încheiată între părți în 2008 instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile prev.art. 136 C.pr.civ. potrivit căruia „ excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art.115 și art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății afară de cele de ordine publică care pot fi invocate în cursul procesului în cazurile și condițiile legii „.
Având în vedere cele arătate mai sus, faptul că excepția nu a fost invocată nici prin întâmpinare și nici la primul termen de judecată, instanța în baza art. 137 C.pr.civ. a respins excepția invocată de către pârât prin nota de ședință, ca tardiv invocată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 137 C.pr.civ. respinge excepția dreptului la acțiune invocată de către pârât prin nota de ședință, ca tardiv invocată .
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții P. F. domiciliată în Timișoara . . și P. C. domiciliat în Timișoara . . jud. T., cu reședința în Timișoara . . jud. T., împotriva pârâtei V. ROMÂNIA SA cu sediul în București sector 2 Șoseaua M. B. nr. 171 – SUCURSALA TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara Piața Craiului nr. 2 jud. T., drept urmare:
- constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute în Convenția de credit nr._ din 15.04.2008 încheiat între părți, la art. 5 lit-a, art. 3 lit-d din Condiții speciale ; art. 8.1 lit-a liniuța a 2-a și a 3-a ; art. 8.1 lit-c ; art. 8.1 lit-d din Condiții generale și art. 10.1 ; art. 10.2 din Condiții generale ale convenției ;
- obligă pe pârâtă să modifice contractul mai sus arătat în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive ;
Dispune restituirea sumelor plătite nejustificat ca urmare a aplicării clauzelor abuzive .
Respinge restul solicitărilor ca neîntemeiate .
Obligă pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 315 lei cheltuieli de judecată .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2013 .
PREȘEDINTEGREFIER
BARA ANAKOȘARKA C.
C.K. 14 Februarie 2013
Red.BA/Tehnorded.kc
7 ex/21.02.2013
Emis 5 . ex. P. F. domiciliată în Timișoara . . jud. T.
- 2 ex. P. C. domiciliat în Timișoara . . jud. T.,
- reședința în Timișoara . . jud. T.,
- 1 ex. V. ROMÂNIA SA cu sediul în București sector 2 Șoseaua M. B. nr. 171
- 1 ex. SUCURSALA TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara Piața Craiului nr. 2 jud. T.,
Azi 21.02.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2591/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 359/2013.... → |
|---|
