Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 32/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 32/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 32/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 32/2015
Ședința camerei de consiliu din 12 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: ȚEMTER I. R.
Grefier: M. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. & R. S.A. cu sediul în București, ., nr. 75, Clădirea Forum 2000, Faza I, ..I._, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1994, cu sediul ales în Băile F., Hotel Padiș, Parter, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul S. Z. L.cu domiciliul în H. M., ., județ Satu M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cererea se soluționează în camera de consiliu fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că cererea este la primul termen de judecată, este legal timbrată fiind achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanței aflate la fila nr. 2 din dosar, după care:
Instanța, în baza art. 131 alin. 1 C.proc.civ., din oficiu își verifică competența și stabilește că în baza art. 126 din Constituție, art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., art. 107 C.proc.civ., este competență general, material, teritorial, să soluționeze această cauză.
În baza art. 258 C.proc.civ. raportat la art. 255 C.proc.civ. încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate, nici excepții invocate și nici alte probe de administrat, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._ din 11.11.2014, reclamanta R.&R. S.A. a chemat în judecată pârâtul S. Z. L., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 358 lei reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate emise pentru perioada martie 2012 – mai 2012, cu obligarea acestuia la plata dobânzii contractuale în cuantum de 2% și cu cheltuieli de judecată reprezentate din taxa de timbru în cuantum de 50 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de furnizare servicii nr._ din 10.02.2012 prin care s-a convenit că pârâtul să beneficieze de serviciile specificate în contract, în schimbul plății tarifelor agreate. În temeiul acestui contract, pârâtului i-au fost furnizate serviciile contractate, fără ca acesta să-și respecte obligația corelativă de plată, asumată prin contract, acumulând un debit scadent și neachitat de 358 lei.
Reclamanta a mai arătat că, în conformitate cu disp. art. 3 pct. 3.1 și pct. 3.6 din contract, pentru plata cu întârziere, pârâtul datorează penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1025-1032 din C.pr.civ, art. 969 și urm. C.civ. din 1864, respectiv. art. 1270 C.civ., art. 3 pct. 3.1 și 3.6 din Contractul de furnizare servicii.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanței aflate la fila 2 din dosar.
Conform art. 411 C.pr.civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare până la închiderea dezbaterilor.
Cererea s-a judecat în camera de consiliu, părțile si instanța neconsiderând că pentru soluționarea cauzei sunt necesare dezbateri orale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată și reține următoarele:
În temeiul relațiilor contractuale concretizate prin contractul de furnizare servicii nr._ din 10.02.2012, reclamanta a prestat pârâtului serviciile contractate, drept pentru care a emis facturile fiscale a căror contravaloare se solicită.
În ceea ce privește debitul principal, precizat de reclamantă la valoarea de 358 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, instanța reține dispozițiile art. 1270 Cod civil, potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, precum și cele ale art. 1350 alin. (1) Cod civil, potrivit cărora orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
Având în vedere că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații îi revine sarcina doar de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, debitorului revenindu-i sarcina de a dovedi stingerea raporturilor contractuale prin chitanțe de plată. Constatând că, în cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații pe de-o parte, și că pârâtul nu a făcut dovada stingerii raporturilor contractuale, anterior prin plată, instanța reține că, potrivit art. 1270 cod civil convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora potrivit art. 1350 alin. (1) Cod civil, fapt pentru care, pretențiile reclamantei în ceea ce privește debitul principal sunt întemeiate.
Astfel, având în vedere faptul că pârâtul nu a depus întâmpinare, nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate (plata facturilor emise) și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acestuia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acestuia.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, instanța reține că potrivit art. 3.6 din Contractul de furnizare servicii nr._, neachitarea facturii permite furnizorului să perceapă penalitățile de întârziere de 0,2%/zi de întârziere începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare emiterii facturii.
În conformitate cu prevederile art. 1530 Cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Astfel, daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Potrivit art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu
Având în vedere cele reținute, respectiv faptul neexecutării de către debitor a obligațiilor sale în termenul stabilit și, dispozițiile legale mai sus menționate, precum și prevederile contractuale, instanța consideră pretențiile reclamantei justificate atât în privința debitului principal cât și în privința penalităților de întârziere.
În consecință, reținând dispozițiile art. 1548 Cod civil, potrivit cărora culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, instanța, în temeiul art. 1025 și urm. C.proc.civ., urmează a admite acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 358 lei reprezentând contravaloare facturi scadente și neachitate, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,2%/zi de întârziere calculate în privința fiecărei facturi neachitate în parte, de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului principal, fără ca valoarea totală a penalităților să depășească valoarea debitului.
Față de dispozițiile art. 1031 alin. (1) C.pr.civ., potrivit cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, instanța va admite cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată și precizată de reclamanta R. & R. S.A. cu sediul în București, ., nr. 75, Clădirea Forum 2000, Faza I, ..I._, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1994, cu sediul ales în Băile F., Hotel Padiș, Parter, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtul S. Z. L.cu domiciliul în H. M., ., județ Satu M., ca întemeiată.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 358 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, la care se adaugă penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate în privința fiecărei facturi în parte, de la data scadenței fiecărei facturi neachitate și până la plata efectivă a debitului principal, fără ca valoarea totală a penalităților să depășească valoarea debitului.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică din 12 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Ț. I. R. M. R. A.
MRA 12 Ianuarie 2015
Red. ȚIR
Tehnored. MRA
4 ex/12.01.2015
emis 2 comunicări/12.01.2015
1 . S.A.
1 . L.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria CAREI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1082/2015.... → |
|---|
