Plângere contravenţională. Sentința nr. 163/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 163/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 163/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 163 /2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de petenta S.C. B. 2002 S.R.L., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că plângerea se află la al doilea termen de judecată, este legal timbrată, după care;
Instanța potrivit art. 104 pct. 13 din R.O.I., lasă la a doua strigare cauza, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte în instanță.
Fiind reluată cauza la a doua strigare instanța constată din nou lipsa părților.
Verificând în mod nemijlocit, instanța constată că petenta a depus prin serviciul de registratură, la data de 02.02.2015, un înscris prin care solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Carei.
Instanța în baza art. 131 alin. 1 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare pe baza excepției de necompetență teritorială invocată de intimată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 14.10.2014, petenta S.C. B. 2002 S.R.L., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., a formulat plângere contravențională solicitând în principal anularea procesului verbal de contravenție . N_ din 30.09.2014 comunicat în data de 08.10.2014, prin care i s-a aplicat o amendă de 30.000 lei, deoarece în cuprinsul procesului verbal nu s-a specificat în conformitate cu condițiile obligatorii de completare a procesului-verbal ale art. 16 din O.G. 2/2001 posibilitatea achitării 1/2 parte din amendă în 48 ore, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul, deoarece amenda este exagerat de mare în raport cu gravitatea contravenției, care prin coroborarea probelor ce se vor administra se va dovedi că această contravenție nici nu a fost săvârșită, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta a arătat că în data de 30.09.2014 vehiculul său condus de P. I. C. încărcat cu floarea soarelui s-a deplasat spre Nădlac pentru ieșirea din țară. Pe sensul de ieșire din vamă, reprezentanții pârâtei au trecut la cântărirea camionului, constatând că încărcătura nu depășește greutatea totală de 40 de tone, ci că pe axele 3-5 a fost depășită greutatea însumată a celor 3 axe având 25,06 tone față de 24 tone maxim.
Pentru această 1 tonă depășire pe 3 axe, dar fără ca încărcătura totală să fie depășită, pârâta a aplicat o amendă de 30.000 lei, cu toate că i s-a explicat că încărcătura cu floarea soarelui se poate mișca în timpul mersului, fie datorită denivelării drumului sau a frânării datorită unui obstacol.
După întocmirea procesului verbal de către pârâtă, camionul, cu aceeași încărcătură, a fost cântărit în Ungaria, stabilindu-se conform notei de cântar atașate, nota de cântar pe care pârâta nu a comunicat-o petentei, că nu este depășită greutatea pe nicio axă, nici pe axele 3-5 pentru care fusese amendată petenta.
Astfel, în interval de câteva ore, există două cântăriri cu valori diferite, ceea ce creează serioase dubii asupra existenței sau nu a contravenției.
Petenta a mai arătat că atâta timp cât capacitatea maximă de 40 tone nu a fost depășită, având 39.860 kg, chiar dacă s-ar admite că pe axele 3-5 ale mașinii ar fi fost 1.000 kg. în plus față de greutatea admisă, aplicarea acestei amenzi este disproporționată față de gravitatea faptei, iar petenta a achitat pe loc contravaloarea tarifului de depășire de 82,50 euro, adică 364,25 lei, conform chitanței atașate. De aceea, raportat și la datele cântarului din Ungaria, la faptul că o asemenea amendă aplicată pentru o faptă care nu este cert dovedită, ar duce la falimentul firmei. De asemenea este posibil ca petenta să nu aibă nicio culpă în deplasarea încărcăturii, pe timpul transportului, raportat și la condițiile drumurilor naționale, de aceea aplicarea unui avertisment ar fi suficient, raportat și la cantitatea mică de 1.000 kg. pe 3 axe.
În drept, petenta a invocat generic disp. art. 16 și art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petenta a depus în copie, respectiv în original după caz, taxă de timbru (f.4); împuternicire avocațială (f.5); procesul verbal contestat și dovada comunicării acestuia (f.6-8); certificat de cântărire (f.9-10); chitanță (f.11-12).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță_/13.10.2014 depusă la fila 4 din dosar.
P. întâmpinare (f.21-27), intimata a solicitat pe cale de excepție admiterea excepției lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Carei, iar pe fond, respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
Referitor la excepția de procedură privind lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Carei, intimata a arătat că potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției este de competența „judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”, în această materie competența teritorială fiind exclusivă.
În speță, contravenția a fost constatată și sancționată în A.C.I. Nădlac, care se află în circumscripția Judecătoriei A., județul A., conform H.G. nr. 337/1993.
Pentru cele indicate și motivate, intimata a solicitat declinarea spre competentă soluționare a prezentei cauze, către Judecătoria A..
Referitor la legalitatea și temeinicia actului constatator, intimata a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de constatare a contravenției întocmit petentei, întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la presupusa încălcare a dispozițiilor art. 16 din O. G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, intimata a arătat că posibilitatea achitării amenzii contravenționale în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal de contravenție nu a fost consemnată în procesul verbal de constatare a contravenției, întrucât actul normativ în baza căruia a fost sancționată petenta, respectiv O.G. nr. 43/ 1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că în data de 30.09.2014, ca urmare a efectuării controlului cu privire la respectarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost depistat în ACI Nădlac, pe sensul de ieșire din țară, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_, deținut de către petentă, cu depășirea masei maxim admise pe axa 3-5, respectiv de 25,06 tone față de 24,00 tone maxim admis, fiind astfel încălcate prevederile art. 41 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 43 /1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Conform mențiunilor din procesul verbal, petenta a fost sancționată contravențional datorită faptului că vehiculul folosit pentru transport a depășit greutatea pe axa 3-5 cu 1,06 tone (1.060 kg.) peste limita maximă admisă legal.
În temeiul art. 41 alin. 1 din ordonanța sus menționată „Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3”.
Întrucât prevederile legale sus-menționate au fost încălcate, s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/30.09.2014, prin care petenta a fost sancționată contravențional în temeiul de drept al art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare cu amendă în sumă de 30.000 lei și obligată la plata tarifului de despăgubire, în temeiul de drept al art. 61 alin. 3 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În temeiul de drept al art. 60 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare „efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei”.
În temeiul de drept al art. 61 alin. 3 din Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare „Pe lângă amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice și juridice de către personalul cu atribuții de inspecție și control împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru nerespectarea prevederilor referitoare la circulația pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele 2 și 3, contravenientul are obligația de a achita, în contul C. SA, cu titlu de tarif de despăgubire, sumele stabilite potrivit anexei nr. 5”.
În temeiul de drept al art. 61 ind. 1 alin. 1 din O.G. 43 / 1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare „Pentru încălcarea prevederilor art. 41, contravenientul va achita, pe lângă amenda contravențională și contravaloarea tarifelor prevăzute la art. 41 alin. 13. În aceste situații, personalul cu atribuții de control consemnează în procesul verbal de constatare a contravenției obligația de plată a acestor tarife, calculate potrivit prevederilor legale”.
Pe cale de consecință suma de 364,25 lei, sumă achitată cu titlu de tarif de despăgubire a fost stabilită de către legiuitor, agentul constatator consemnând în mod temeinic și legal această obligație în sarcina petentei.
Referitor la depășirea masei maxim admisă pe axa 3-5, astfel cum rezultă din tichetul de cântar nr._/30.09.2014, vehiculul petentei a depășit considerabil masa maximă admisă pe axa 3-5 cu 1,06 tone (1.060 kg.) peste limita maximă admisă legal, petenta susținând în mod eronat că această faptă nu poate fi reținută în sarcina sa întrucât marfa transportată s-a deplasat în interiorul semiremorcii din cauza denivelării drumului sau a acționării pedalei de frână.
Referitor la motivele invocate de către petentă cu privire la împrejurările care au condus la depășirea masei maxime admise pe axa 3-5, intimata a arătat că potrivit art. 61 alin. 1 litera p. din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie un caz de răspundere contravențională obiectivă. Astfel că, atâta timp cât textul de lege prevede aplicarea sancțiunii contravenționale pentru contravenția săvârșită, petenta nu poate fi exonerată de răspunderea contravențională.
Faptul că marfa s-a deplasat în interiorul semiremorcii, nu este de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei săvârșite, deoarece, în temeiul de drept al dispozițiilor art. 58 din Ordonanța nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, se dispune următoarele: „În sensul prezentei ordonanțe, persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră sunt: conducătorul auto, persoana desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier a întreprinderii/operatorului de transport/operatorului pentru activități conexe transportului rutier, consilierul de siguranță pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase și instructorul de conducere auto”. Față de cele indicate, petenta avea obligația de a supraveghea dispunerea corectă a mărfii pe platforma autovehiculului astfel încât să nu fie depășită sarcina maxima admisă pe axe, să fixeze și să asigure încărcătura cu chituci, șipci de lemn, centuri de ancorare sau alte materiale, astfel încât transportul acesteia să se efectueze în condiții de maximă siguranță. Petenta neîndeplinind obligația mai sus menționată a încălcat prevederile art. 41 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Dacă toate aceste proceduri nu se respectă, la momentul constatării contravenției, se întocmește procesul verbal de constatare a contravenției prin care contravenientul este sancționat contravențional, ceea ce s-a întâmplat și în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, vinovăția petentei constă în aceea că nu a respectat dispozițiile legale dispuse de către legiuitor în ceea ce privește regimul juridic al drumurilor - O.G. nr. 43/1997 - cât și în ceea ce privește transporturile rutiere - Ordonanța nr. 27/2011.
Faptul că vehiculul petentei nu avea depășită masa totală maximă admisă, nu conduce la concluzia că nu este încriminată de către legiuitor depășirea masei maxime admise pe axe, încălcarea acestor mase fiind prohibită în continuare de către legislația în domeniu.
Conform Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, depășirea maselor maxime admise pe axe are aceeași gravitate cu depășirea masei totale maxime admise, între cele două încălcări nefiind o diferență de esență, ele fiind practic similare.
Încălcarea maselor maxime admise este prohibită și de legislația europeană, astfel cum rezultă din Directiva CE nr. 53 din data de 25 iulie 1996.
Referitor la concluzia petentei cu privire la corectitudinea efectuării cântăririi de către agentul constatator din cadrul AICI Nădlac, astfel cum se poate observa, actul sancționator a fost întocmit ca urmare a constatării depășirii greutății admise pe axa 3-5, ocazie cu care a fost eliberat tichetul de cântar nr._/30.09.2014 - anexa 2, efectuarea cântăririi vehiculului deținut de către petentă făcându-se cu instalația de cântărire verificată și avizată metrologic.
În situația în care vehiculul petentei nu ar fi fost cântărit conform prevederilor legale, nu ar fi putut fi emis tichetul de cântar, deoarece cântărirea se face electronic, iar în momentul în care apar neconcordanțe între modul de cântărire, viteza de rulare, suprafața de rulare etc., mesajul transmis și afișat pe display-ul cântarului ar fi fost „FAST”, și nu ar fi putut fi emis tichetul de cântar.
La momentul cântăririi, conducătorul auto are posibilitatea să vizualizeze greutatea vehiculul per total cât și pe axe, cât și faptul că nu a respectat viteza de rulare în situația în care a depășit cei 5 km/h urmând să reia cântărirea, toate aceste date fiind afișate electronic pe display-ul cântarului care este dispus pe partea laterală a platformei de cântărire.
Cântărirea vehiculului s-a făcut pe platforma de cântărire care este amenajată în punctul de trecere a frontierei de stat, platformă în care sunt montați receptorii de sarcină (doze tensiometrice) care transmit informațiile direct în calculator.
Instalația de cântărire cu care a fost efectuată cântărirea vehiculului petentei, de către agentul constatator, este pusă în funcțiune la data de 25.06.2014, după ce au fost efectuate toate testele metrologice, eliberându-se Buletinul de verificare metrologică nr._/25.06.2014 rezultatul verificării fiind cel de „ADMIS”.
Pe cale de consecință, dubiul exprimat de către petentă cu privire la procedura de cântărire a vehiculului în ACI Nădlac, este complet nefondat.
Referitor la cântărirea efectuată de către autoritățile maghiare și invocată de către petentă, această împrejurare nu conduce însă la concluzia că măsurătorile efectuate pe teritoriul Ungariei corespund realității din momentul efectuării cântăririi, iar pe cale de consecință să ducă la anularea actului sancționator.
Intimata a învederat faptul că petenta nu face dovada faptului că instalația de cântărire din vama maghiară este verificată metrologic, câtă vreme contestă cântărirea efectuată în punctul de trecere al frontierei de stat ACI Nădlac, în timp ce societatea intimată dovedește faptul că instalația de cântărire este verificată metrologic, prin buletinul de verificare metrologică.
Mai mult, în prezenta cauză nu are relevanță cântărirea efectuată de către autoritățile maghiare întrucât aceasta nu se circumscrie procedurii de verificare prevăzută de O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Nu în ultimul rând, faptul că atât valorile masei pe axa 1 cât și valorile masei pe axa 2 a vehiculului petentei rezultate în urma cântăririi efectuate de către autoritățile din Ungaria sunt mai mari decât cele rezultate în urma cântăririi efectuate de către agentul constatator din cadrul ACI Nădlac (masa pe axa 1 a vehiculului rezultată în urma cântăririi efectuate de către autoritățile maghiare este de 7.310 kg. - înainte de corectarea mărfii, iar masa pe axa 1 rezultată în ACI Nădlac este de 7.080 kg; masa pe axa 2 a vehiculului rezultată în urma cântăririi efectuate de către autoritățile maghiare este de 9.540 kg. -înainte de corectarea mărfii, iar masa pe axa 2 rezultată în ACI Nădlac este de 8.800 kg).
Pe cale de consecință, față de aceste aspecte, rezultă în mod evident faptul că în momentul efectuării cântăririi de către agentul constatator din cadrul ACI Nădlac, încărcătura transportată de către vehiculul petentei nu era distribuită pe axe conform prevederilor legale, petenta fiind sancționată contravențional pentru depășirea masei pe axa 3-5 cu 1.060 kg. peste limita maximă admisă legal.
Referitor la reindividualizarea sancțiunii, în cauză nu se impune a fi admisă plângerea formulată de către petentă și nici nu se impune a se proceda la o reindividualizare a sancțiunii amenzii, câtă vreme se dovedește în mod indubitabil faptul că petenta a încălcat prevederile ort. 41 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 43 /1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Fapta descrisă în actul sancționator contestat, în speță procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/30.09.2014, întrunește toate elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 41 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar solicitarea petentei de a fi anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/30.09.2014 sau de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea „Avertisment”, nu poate fi admisă, dată fiind gravitatea faptei săvârșite și impactul major asupra stării drumurilor pe care îl au vehiculele de transport care circulă nerespectând prevederile legale privitoare la regimul drumurilor.
În drept, intimata a invocat în mod generic disp. Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și cele ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus în copie următoarele înscrisuri: buletinul de verificare metrologică nr._ / 25.06.2014 (f.28) și tichetul de cântar nr._/30.09.2014 (f.29).
P. răspunsul la întâmpinare (f.35), petenta a solicitat respingerea excepției lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Carei, invocată de intimată în temeiul art. 32 din O.G. 2/2001, întrucât potrivit art. III din Legea nr. 2/2013 privind modificarea O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifelor de utilizare și trecere pe rețeaua de drumuri naționale, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 modificată prin Legea nr. 180/2002, plângerea contravenționala se introduce la domiciliul contravenientului, astfel ca excepția este neîntemeiata, iar Judecătoria Carei este competentă teritorial să judece această plângere. Petenta a mai arătat că își menține acțiunea în nulitate a procesului verbal și capătul subsidiar de acțiune, în temeiul dispozițiilor art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 conform precizării de acțiune depuse în termenul legal până la primul termen de judecată, și cererile în probațiune formulate.
P. precizarea cererii de chemare în judecată (f.36-37), petenta a solicitat a se constata nulitatea absolută a procesului verbal sub aspectul nerespectării condițiilor obligatorii imperative ale art. 19 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001, adică lipsa semnăturii unui martor pe procesul verbal în condițiile în care reprezentantul contravenientei nu se găsește de față.
Motivarea agentului constatator, că ceilalți participanți la trafic refuză și nu sunt decât agenți constatatori de față, a devenit o formulare cuprinsă în toate procesele verbale de contravenție, ceea ce prejudiciază echitatea procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, în condițiile în care în favoarea oricărui contravenient operează prezumția de nevinovăție (hot. A. c. României, cererea_/2003 din 4.X.2007).
În acest sens petenta a depus cu titlu de practică judiciară: decizia nr. 39/15.03.2012 a Tribunalului B. în dosarul_/200/2010 (f.37).
P. răspunsul la cererea precizătoare (f.43-46) intimata a solicitat admiterea excepției de procedură privind lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Carei, respingerea excepțiilor invocate de către petentă ca nefundat, iar pe fondul cauzei, respingerea plângerii contravenționale formulate de către petentă, ca nefondată și menținerea ca temeinic și legal întocmit a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/30.09.2014.
Referitor la excepția de procedură privind lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Carei, intimata a arătat că se impune admiterea excepției privind lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Carei cu privire la soluționarea prezentei cauze, declinând în favoarea Judecătoriei A. soluționarea plângerii formulate de către petentă, întrucât, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției este de competența „judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenție”, în această materie competența teritorială este exclusivă. În speță, contravenția a fost constatată și sancționată în A.C.I. NADLAC, care se află în circumscripția Judecătoriei A., conform H.G. nr. 337/1993.
Temeiul de drept indicat de către petentă, respectiv art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care dispune „P. derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificările și completările ulterioare, plângerea însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduc la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau are sediul contravenientul.” nu este aplicabil în prezenta cauză întrucât contravenția pentru care a fost sancționată petentă este supusă Ordonanței Guvernului nr. 43 / 1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (depășirea masei maxim admisă) și nu O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (lipsa rovinietei).
Față de cele indicate și motivate, intimata a solicitat admiterea excepției, iar pe cale de consecință declinarea spre competentă soluționare a prezentei cauze, Judecătoriei A.
Referitor la excepțiile invocate de către petentă, intimata a solicitat
respingerea acestora ca nefondate.
Referitor la lipsa martorului, intimata a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de constatare a contravenției întocmit petentei, întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Lipsa martorului la momentul încheierii actului sancționator, nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a contravenției, deoarece potrivit art. 19 alin 3 din O.G. nr.2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, aceste dispoziții permit agentului constatator să întocmească procesul verbal în absența contravenientului cât și în lipsa unui martor. De altfel, semnarea procesului verbal de către un martor este menită de a certifica întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției în absența persoanei sancționate contravențional și nu de a certifica realitatea celor consemnate în acest înscris. Agentul constatator a adus la cunoștința conducătorului auto posibilitatea acestuia de a semna în calitate de martor actul sancționator, dar acesta a refuzat, împrejurare care a fost consemnată în cuprinsul procesului verbal, la rubrica „alte mențiuni agent constatator”.
Pe cale de consecință, intimata a solicitat respingerea excepției invocate ca nefondată.
În ceea ce privește cauza A. contra României invocată de către petentă în apărarea sa, aceasta nu mai este de actualitate în dreptul românesc, fiind pronunțată cu referire la procedura contravențională în perioada în care sancțiunile privative de libertate puteau fi și de natură contravențională, în aceste condiții s-a apreciat că procedura contravențională are natură penală și nu civilă.
P. modificarea Constituției României, art.23, pct. 13 prevede în mod explicit că sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.
Pe cale de consecință, nu mai subzistă condițiile avute în vedere la data pronunțării de către C.E.D.O. a hotărârii în cauza A. contra România.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat să se constate că a dovedit în mod indubitabil
vinovăția petentei, în cuprinsul întâmpinării motivând în fapt și în drept, fapta contravențională săvârșită de petentă prezentând un grad ridicat de pericol social, reflectat și de cuantumul ridicat al limitelor sancțiunii prevăzute de legiuitor, astfel de sancțiuni fiind instituite tocmai pentru a preveni săvârșirea unor fapte mai grave, în contextul în care petenta este o societatea comercială ce ar trebui să își desfășoare activitate în mod profesionist, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează sfera sa de activitate..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri
Asupra excepției necompetenței teritoriale invocate de intimată, instanța reține următoarele:
În materie de plângeri contravenționale, legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă. Astfel, potrivit prevederilor art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare: „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.
În speță, prin Procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.09.2014 de reprezentanții C.N.A.D.N.R. S.A., s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în faptul că la data de 30.09.2014, a fost depistat în A.C.I. Nădlac, pe sensul de ieșire din țară, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_ deținut de către petentă, cu depășirea masei maxim admise pe axa 3-5, respectiv de 25,06 tone față de 24,00 tone maxim admis, fiind astfel încălcate prevederile art. 41 alin. 1 din O.G. nr. 43/ 1997.
P. urmare, contravenția în discuție a fost săvârșită și constatată în A.C.I. NĂDLAC, care se află în circumscripția Judecătoriei A., conform H.G. nr. 337/1993.
Totodată, instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 „P. derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, întrucât contravenția pentru care a fost sancționată petenta este supusă Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare (depășirea masei maxim admise) și nicidecum Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (lipsa rovinietei) astfel cum a susținut petenta prin răspunsul la întâmpinare.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 132 raportat la art. 247 - 248 C.proc.civ., instanța va admite excepția de necompetență teritorială și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială, invocată din intimată.
Declină soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. B. 2002 S.R.L., cu sediul în mun. Carei, .. 45, județ Satu M., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, .. 38, sector 1 – DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, .. 18 și cu sediul procesual ales la SECȚIA DRUMURI NAȚIONALE A., cu sediul în mun. A., . A, județul A., împotriva Procesului verbal . nr._/ 30.09.2014, în favoarea Judecătoriei A..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 04 Februarie 2015
Red.A.C.
Tehnored.Ș.M./A.C.
2 ex./05.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 164/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 161/2015.... → |
|---|
