Plângere contravenţională. Sentința nr. 161/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 161/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 161/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 161/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol fiind, soluționarea cererii formulate de petenta C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea este la primul termen de judecată, este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit Ordinului de plată nr. 18 din 11.08.2014, emis de Trezoreria Tășnad (fila 18 dosar), petenta a depus la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 30.01.2015, o cerere de amânare, administratorul fiind plecat în vacanță, după care:
Instanța potrivit art. 104 pct. 13 din R.O.I., lasă la a doua strigare cauza, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte în instanță.
Fiind reluată cauza la a doua strigare instanța constată din nou lipsa părților.
În temeiul art. 43 C.pr.civ., în urma verificărilor făcute de grefier pe baza dosarului cauzei, se constată că judecătorul nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 C.pr.civ..
Conform art. 103 alin.1^1 din Hotărârea nr. 829 din 15.11.2011 pentru completarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor s-a verificat în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, dovada fiind atașată dosarului cauzei.
Verificând în mod nemijlocit, instanța constată că reprezentantul petentei a depus prin serviciul de registratură al instanței, la data de 30.01.2015, cerere de amânare a cauzei pe motiv că se află în vacanță.
Analizând cererea de amânare formulată în cauză, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, sens în care o va respinge ca atare, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 223 C.proc.civ.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, în baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ., stabilește că în baza art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial să soluționeze această cauză.
În baza art. 258 C.pr.civ., raportat la art. 255 C.pr.civ. instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate, nici excepții invocate și nici alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare potrivit art. 395 C.proc.civ.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._ la data de 28.07.2014, petenta C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul executării de activități miniere nr. 606 încheiat în data de 14 iulie 2014, solicitând instanței anularea acestuia.
În motivare, petenta a arătat că în data de 14 iulie 2014, a fost controlată de către reprezentantul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale București, CITRM Baia M., care i-a solicitat documentele justificative de întrerupere a activității miniere desfășurate pe amplasamentul societății, în Tășnad, ., iar petenta a prezentat acestuia adresa nr._/10.01.2012 emisă de ANRM prin care i s-a aprobat întreruperea activității de exploatare a argilei, pe care o folosea în procesul tehnologic propriu de fabricare a cărămizilor.
Petenta a mai arătat că a efectuat lucrări de excavare a argilei din 2000 când a obținut licența de exploatare și până în anul 2011, când, din lipsa comenzilor pentru cărămizi, datorată crizei economice, a oprit fabrica de cărămizi din Tășnad, sperând că în scurt timp va reporni procesul de producție, dar din păcate nu a făcut-o nici până în prezent, fiind chiar în situația de a vinde din utilaje pentru a putea achita impozitele locale (cu care este la zi) și paza fabricii.
Petenta a menționat că nu a făcut diligențe pentru obținerea altui acord de întrerupere a activității, având acceptul ANRM și, în plus, Autorizația de mediu expirând în data de 29.02.2013, fără această autorizație neputându-se desfășura nicio activitate minieră. În plus, datorită faptului că în adresa ANRM se stipula că trebuia să informeze agenția asupra datei reluării activității, în termen de cinci zile de la data obținerii acordului de folosință a terenurilor, acord pe care nu îl avea deoarece activitatea societății era întreruptă, a considerat că acordul respectiv de încetarea al activității era suficient. D. urmare, nu a mai solicitat obținerea unui alt acord de întrerupere a activității, mai ales că acest acord se taxează cu suma de 1.300 lei.
Ca urmare a acestor argumente de fapt și de drept, petenta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal contestat.
În drept, petenta nu a invocat un temei legal.
Petenta a solicitat judecarea în lipsă.
În susținerea plângerii contravenționale, petenta a depus în copie următoarele înscrisuri: adresa nr._/10.01.2012 emisă de ANRM (f.4); adresa nr._/10.02.2012 (f.5); ordin plată nr. 102 (f.6); adresa nr. 304/08.12.2011 (f.7); autorizația de mediu nr. 35/29.02.2008 (f.8-10); proces-verbal nr. 606/14.07.2014 (f.11).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform ordin de plată nr. 18/11.08.2014 aflat la fila 18 de la dosar.
Prin întâmpinare (f.37-42), intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că funcționează în conformitate cu dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 1419/18.11.2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, atribuțiile sale fiind cele enumerate la art. 2 din același act normativ. În continuare, intimata a mai arătat că a încheiat cu .., Licența de exploatare nr. 2141/2000 pentru perimetrul Tășnad 1, care a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 288 din data 03.04.2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 03.04.2002. Perioada de valabilitate a licenței este de 20 ani (03.04._22), iar în conformitate cu art. 39 alin.(1) lit. g) și t) din Legea minelor nr. 85/2003 cu modificările și completările ulterioare „Titularul licenței/permisului are următoarele obligații: (…) să actualizeze periodic planul de încetare a activității și să îl supună aprobării autorității competente; (…) să achite taxele privind activitatea minieră si redevența minieră în termenele stabilite de prezenta lege”.
În fapt, petenta se face vinovată de încălcarea prevederilor art.38 lit.g) faptă incriminată de art.39 alin.(1) lit.a) și lit.g) și sancționată de art.57 alin.(1) lit.b) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare. În conformitate cu art. 38 lit.g) din Legea minelor nr. 85/2003 cu modificările și completările ulterioare, titularul licenței/permisului are dreptul să întrerupă activitatea pe o perioada ce depășește 60 de zile, cu acordul prealabil al autorității competente și cu achitarea taxelor și a tarifelor cuprinse în Ordinul ANRM nr. 138/2010.
Prin continuarea întreruperii activității pe o perioada ce depășește 60 de zile fără aprobarea autorității competente (ANRM), titularul licenței/permisului de exploatare încalcă prevederile art.39 alin.(1) lit.a) și lit.g) din Legea minelor nr. 85/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Aceste obligații sunt cuprinse în Legea minelor nr. 85/2003 cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, Ordinul nr._ al ANRM, MMSC și ME, publicat în M.Of. nr. 1 din 06.01.2014, Ordinul ANRM nr. 138/15.09.2010 publicat în M.Of. nr. 677/06.10.2010, Prevederile licențelor/permiselor de exploatare, instrucțiunile tehnice și normele privind aplicarea măsurilor stabilite pentru refacerea mediului afectat de activitățile miniere etc.
În drept, intimata a invocat disp. art. 205 C.proc.civ.
Intimata a solicitat judecarea în lipsă.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus în copie act control nr. 301/15.07.2014 (f.43-44).
Prin răspunsul la întâmpinare (f.50-51) petenta a arătat că raportat la art.39 lit.g) din Legea minelor nr.85/2003 a solicitat și obținut acest acord, conform adresei nr._/ 10.01.2012 al ANRM, depusă la dosar. Datorită acestei aprobări, precum și faptului că societatea și-a întrerupt în fapt activitatea economică din anul 2011 și nici nu mai deține autorizație de mediu fără de care nu se mai poate efectua nicio activitate economică în carieră, nu a mai făcut nicio diligență pentru obținerea altor aprobări. Un motiv în plus a fost că alte aprobări nu își mai aveau rostul, din moment ce exista deja un acord pe o perioada ce depășește 60 zile. Modificările legislative ulterioare acordului nostru presupuneau eliberarea contra cost a altor prelungiri, ceea ce este o inepție în situația în care societatea nu mai desfășoară de loc activități economice legate de exploatarea carierei. Celelalte argumente aduse de intimată nu au niciun fel de relevanță în speță, fiind în fapt o înșiruire de paragrafe din Legea minelor.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul executării de activități miniere nr. 606 încheiat la data de 14.07.2014 de către reprezentanții Agenției Naționale pentru Resurse Minerale – C.I.T.R.M. Baia M., s-a reținut în sarcina petentei nerespectarea dispozițiilor art. 38 lit. g) și 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2003, aplicându-se sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 6.000 lei potrivit art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2003.
În privința descrierii faptei, instanța reține că reprezentanții intimatei au consemnat următoarele: „.. este titulara licenței de exploatare a argilei nr. 2141/2000 și continuă suspendarea activităților miniere pe o perioadă mai mare de 60 de zile fără a obține aprobarea ANRM (…)”.
De asemenea, instanța reține și împrejurarea că fapta reținută în sarcina petentei a fost corect încadrată juridică raportat la dispozițiile art. 38 lit. g) din Legea nr. 85/2003„Titularul licenței/permisului are următoarele drepturi: (…) să actualizeze periodic planul de încetare a activității și să îl supună aprobării autorității competente” și art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2003 „Titularul licenței/permisului are următoarele obligații: a) să respecte prevederile prezentei legi, ale normelor și instrucțiunilor emise în aplicarea acesteia și prevederile licenței/permisului, sancțiunea aplicată fiind corect încadrată juridic conform cu art. 57 alin. (1) lit. b din Legea nr. 85/2003 „Nerespectarea de către titularii permiselor și licențelor a obligațiilor prevăzute în prezenta lege constituie contravenție dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiune și se sancționează cu amendă contravențională după cum urmează: (…) de la 60.000.000 lei la_ lei, pentru încălcarea obligațiilor stabilite la art. 39 alin. (1) lit. a), c), g), j), l), n), o) și s)”.
Totodată, instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petent în termenul legal.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții, se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 07 Octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vuli vs. Suedia, hotărârea din 23 Iulie 2002, paragraf 113). Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 07 Septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 Octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
În speță, din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese că petenta, în calitate de titulară a Licenței de concesiune pentru exploatare nr. 2141/2000 aprobată prin H.G. nr. 288/2002 a solicitat prin adresa nr. 304/08.12.2011 (f.7) întreruperea activității pentru anul 2012 în conformitate cu art. 38 lit. g din Legea nr. 85/2003, solicitare ce a fost aprobată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale prin adresa nr._/10.01.2012 (f.4), acordul privind încetarea activității de exploatare fiind dat până la data de 31.12.2012.
Totodată, la data de 14.07.2014 (data efectuării controlului și întocmirii procesului-verbal de contravenție), s-a constatat că și ulterior datei de 31.12.2012 la care expira acordul privind încetarea activității, petenta a continuat suspendarea activităților miniere pe o perioadă mai mare de 60 de zile, dar fără a mai deține în acest sens aprobarea A.N.R.M.
În ceea ce privește susținerile petentei potrivit cărora, atâta timp cât obținuse avizul întreruperii activității pentru anul 2012 conform adresei nr._/ 10.01.2012, nu ar mai fi fost necesare și alte aprobări întrucât îi expirase și autorizația de mediu fără de care oricum nu putea să mai efectueze orice alte activități miniere, iar solicitarea unor noi aprobări privind întreruperea activității ar fi necesitat achitarea unor tarife ridicate și inutile în opinia petentei, instanța le va înlătura ca neîntemeiate, întrucât pe de-o parte, acordul privind încetarea activității de exploatare exprimat de A.N.R.M. prin adresa nr._/10.01.2012 a fost dat până la data de 31.12.2012, iar ulterior acestei date, titularul licenței (petenta) avea obligația de a actualiza periodic planul de încetare a activității și de a-l supune aprobării autorității competente (intimata) potrivit art. 39 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 85/2003, obligație legală neîndeplinită de către petentă, iar pe de altă parte, dacă petentei i-a expirat și autorizația de mediu fără de care nu putea să mai efectueze orice alte activități miniere, iar tarifele necesare obținerii unor noi aprobări privind întreruperea activității erau împovărătoare financiar, aceasta ar fi putut recurge la închiderea minei dacă exploatarea a devenit nerentabilă economic (art. 51 din Legea nr. 85/2003), lucru care însă nu s-a întâmplat în speță.
Prin urmare, atâta timp cât petenta nu a închis mina, aceasta avea obligația legală de a obține toate aprobările necesare întreruperii activității și de a achita toate taxele aferente.
Coroborând aceste mijloace de probă, față de starea de fapt reținută în procesul verbal contestat, instanța reține ca dovedită fapta petentei constând în sistarea activității pe o perioada mai mare de 60 zile fără aprobarea autorității competente (A.N.R.M.), neachitarea taxei pe activitatea de exploatare, lipsa acordului autorității competente (A.N.R.M.) privind întreruperea activității ulterior datei de 31.12.2012 și neachitarea tarifului aferent obținerii aprobării.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să rețină că fapta există, se încadrează în conținutul constitutiv al faptei prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. a din Legea nr. 85/2003, constituie contravenție și este săvârșită de petentă.
Prin urmare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională), articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului chiar și în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei în cuantum de 6.000 lei este mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, opinia instanței privind reindividualizarea sancțiunii aplicate petentei are la bază dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), precum și art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Luând în considerare împrejurările săvârșirii faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientei, instanța apreciază că pericolul social concret al faptei contravenționale reținute în sarcina petentei nu este unul grav, sancțiunea avertismentului fiind suficientă în acest caz spre a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor privind exploatările miniere, cu atât mai mult cu cât în privința circumstanțelor personale ale petentei, nu au fost dovedite antecedente contravenționale în același domeniu.
În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, în baza art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 6.000 lei aplicate contravenientei prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul executării de activități miniere nr. 606 din data de 14.07.2014, cu sancțiunea avertismentului, menținând restul dispozițiilor procesului verbal contestat.
De asemenea, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel încât petenta urmează a fi atenționată asupra pericolului social al faptelor și i se va atrage atenția asupra respectării dispozițiilor legale în materie.
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. S.R.L. cu sediul în Tășnad, ., județ Satu M., având Cod fiscal RO_, înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE (A.N.R.M.), cu sediul în București, ., sector 1, având cod fiscal R_, împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul executării de activități miniere nr. 606 din data de 14.07.2014.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 6.000 lei aplicată contravenientei prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul executării de activități miniere nr. 606 din data de 14.07.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 04 Februarie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./05.02.2015
Emis 2 .
1 ..R.L.
1 cm. Intimata: AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE (A.N.R.M.)
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 163/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 188/2015.... → |
|---|
