Plângere contravenţională. Sentința nr. 1374/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1374/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1374/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1374/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol fiind, judecarea cererii formulate de petentul N. P.-M., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea este la al doilea termen de judecată, este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, după care:
Instanța potrivit art. 104 pct. 13 din R.O.I., lasă la a doua strigare cauza, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte în instanță.
Fiind reluată cauza la a doua strigare instanța constată din nou lipsa părților.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) C.proc.civ., constată că în baza art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial să soluționeze această cauză.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 223 C.proc.civ., instanța, în baza art. 258 C.pr.civ., raportat la art. 255 C.pr.civ. încuviințează părților proba cu înscrisurile ce au fost depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate, nici excepții invocate și nici alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile în baza art. 394 C.pr.civ. și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6217 din data de 24.06.2015, Judecătoria Oradea a declinat în favoarea Judecătoriei Carei competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta N. P.-M. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei, la data de 14.07.2015, sub nr._ .
Prin plângerea contravențională (f.5-8), petenta N. P.-M., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUNICIPIULUI CAREI, a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din 15.04.2015 și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată că a fost sancționată cu amendă de 877,5 lei, reținându-se că în data de 15.04.2015, ar fi condus autoturismul Citroen cu nr. de înmatriculare_ între localitățile Carei-P. cu o viteză de 130 km/h în condițiile în care pe sectorul de drum respectiv viteza era limitată la 70 km/h. I s-a aplicat și măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Petenta invocă excepția de nulitate a procesului-verbal, susținând că nu se precizează locul unde a fost încheiat, menționându-se doar DN19, care are 243 km.
Mai consideră că în mod abuziv i s-a reținut permisul de conducere, fără ca această măsură să fie dispusă în procesul-verbal împreună cu măsura suspendării dreptului de a conduce.
Pe fond, consideră că nu se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa, solicitând ca intimata să depună la dosar înregistrările video și dovada că pe acel sector de drum era o limită de viteză de 70 km/h.
Mai arată că se bucură de prezumția de nevinovăție, intimata trebuind să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În drept, petenta a invocat în mod generic disp. O.G. nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petenta a depus în original chitanța nr._BH din 21.04.2015 (f.9) și copia procesului-verbal contestat (f.10).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță nr._BH/21.04.2015 (f.9).
Prin întâmpinare (f.13), intimata a solicitat în esență respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, anexând în copie conform cu originalul înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv: clișeele foto (f.14-16); raport din 29.04.2015 (f.17); atestat operator nr. 6901/2 din 16.04.2010 (f.18); CD (f.19).
În cadrul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Ca o chestiune preliminară, instanța va analiza cazurile de nulitate ale procesului verbal de contravenție contestat, atât din oficiu, cât și în raport cu susținerile petentei, dar nu pe cale de excepție, astfel cum a solicitat petenta, ci pe fondul plângerii contravenționale, întrucât nulitatea absolută a procesului verbal nu mai privește procedura și astfel nu mai interesează dreptul procesual, ci reprezintă un aspect de drept material, substanțial și care atinge chiar fondul plângerii, respectiv fondul judecății.
În continuare, instanța reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.04.2015 de către reprezentanții Poliției mun. Carei din cadrul I.P.J. Satu M., s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. și sancționată de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., constând în faptul că, în data de 15.04.2015, ora 19:05, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 19 între loc. Carei - P. din județul Satu M., cu viteza de 130 km/h, pe un sector de drum cu viteza limitată la 70 km/h., fapt pentru care i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii în sumă de 877,5 lei, iar ca sancțiune complementară, suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, fiindu-i reținut permisul de conducere.
Instanța reține și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei, respectiv conducerea autoturismului cu o viteză de 130 km/oră pe un sector de drum cu o viteză maximă admisă de 70 km/oră, i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”, sancțiunile fiind corect încadrate juridic rap. la disp. art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul (…) a următoarelor fapte: (…) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petentă în termenul legal.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește apărarea petentei, în sensul că procesul-verbal de contravenție este nul atâta timp cât din mențiunile procesului-verbal nu rezultă în mod clar locul săvârșirii contravenției, instanța o va înlătura ca nefondată, fapta fiind descrisă sub aspectul locului săvârșirii acesteia, acesta fiind: DN19 între Carei și P. la intersecția cu .> Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții, se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
Față de situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, instanța observă că fapta contravențională reținută în sarcina petentului nu a fost constatată personal de către agentul constatator.
În cuprinsul art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori, iar potrivit art. 121 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Procesul verbal de contravenție beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat. Cât privește mențiunile referitoare la aspectele ce nu au fost constatate personal de către agentul constatator, procesul verbal se bucură de forță probantă numai dacă a fost întocmit cu respectarea cerințelor legale referitoare la formă și, dacă este susținut de probe din care să rezulte săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina petentului. Și în această situație, petentului i se recunoaște dreptul de a dovedi, prin probe administrate în fața instanței, o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator pe baza probelor administrate de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ozturk contra Germaniei, prin hotărârea din 21.02.1984 ca: „distincția dintre contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție, a acuzațiilor în materie penală”, iar în cauza A. contra României s-a reținut că: „acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului”.
Totuși, în aceeași cauză (A. contra României) s-a recunoscut dreptul oricărui sistem juridic de a cunoaște prezumții de fapt și de drept, însă în materie penală, acestea nu pot să depășească limite rezonabile.
În mod constant, jurisprudența națională a creat o prezumție relativă de veridicitate a mențiunilor cuprinse în procesul verbal de contravenție întocmit cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și alte acte normative speciale (în speță art. 109 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002).
În speță, este vorba despre o faptă (depășirea vitezei legale) a cărei săvârșire trebuie dovedită prin înregistrările făcute cu un mijloc tehnic (aparatul cinemometru radar), înregistrări ce se materializează în clișee foto ce trebuie să surprindă săvârșirea faptei (viteza cu care circula autovehiculul), iar conform textului legal susmenționat probațiunea (dovedirea vinovăției) cade în sarcina intimatei.
În cauză dedusă judecății, intimata I.P.J. Satu M. a depus la dosar clișee foto (f.14-16), înregistrarea video imprimată pe suport CD (f.19) din care rezultă în mod indubitabil înregistrarea vitezei indicate în procesul-verbal și atestat operator „Autovision” nr. 6901/2 din 16.04.2010 (f.18), toate aceste probe coroborându-se întocmai cu cele înscrise în procesul verbal contestat.
În consecință, instanța conchide că organul constatator a probat în conformitate cu dispozițiile legale săvârșirea de către petent a contravenției prev. de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate petentei, instanța, având în vedere criteriile instituite de dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001 apreciază că nu se impune o reindividualizare a acestora, întrucât ținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de împrejurările săvârșirii faptei (s-a rulat cu viteza de 130 km/h pe un tronson de drum cu viteza limitată la 70 km/h), circumstanțele petentei, sancțiunile se impun a fi menținute în vederea realizării scopului educativ și preventiv al actelor normative privind circulația pe drumurile publice, încălcate de petent.
În consecință, în baza art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține în totalitate Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 15.04.2015 ca legal și temeinic.
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta N. P. M., având C.N.P._, domiciliată în Oradea, ., nr. 13, ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în mun. Satu M., ., nr. 5A, jud. Satu M., împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 15.04.2015, ca neîntemeiată.
Menține Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 15.04.2015, ca legal și temeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 28 Octombrie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./28.10.2015
Emis 2 .
1 . M.
1 . POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1298/2015. Judecătoria CAREI | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1357/2015.... → |
|---|
