Plângere contravenţională. Sentința nr. 41/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 41/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 41/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 41/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol fiind, soluționarea cererii formulate de petenta C. M.-F., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., având ca obiect plângere contravențională – anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 19.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat petenta, asistată de av. G. G., lipsind reprezentantul legal în proces a intimatei. Făcându-se apelul martorilor se constată că sunt prezenți martorii propuși de petentă K. I. –A. și LAKATOȘ R., precum și martorul asistent O. F. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea este la patrulea termen de judecată, este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței cu nr._ din 26.06.2014, emisă de Primăria comunei Andrid, după care:
Instanța, în temeiul art. 311 C.proc.civ. trece la audierea martorilor propuși de petentă K. I. –A. și LAKATOȘ R., precum și a martorul asistent O. F. M., declarații luate sub prestare de jurământ după ce în prealabil sau verificat datele acestora potrivit cărții de identitate și li s-au pus în vedere consecințele mărturiei mincinoase. Depozițiile martorilor au fost consemnate în procese verbale separate atașate la dosar.
În temeiul art. 323 C.proc.civ. martorii își semnează declarațiile după ce au luat cunoștință despre conținut.
Nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate și nici alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 C.pr.civ. instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._ din 02 Iulie 2014, petenta C. M.-F., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 19.06.2014, ora 12:10, prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 1.105 lei, respectiv 13 puncte amendă de către agentul constatator P. C., în calitate de agent în cadrul Poliției Secției 5 P., pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 44/2, art. 147/1, art. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 99/2, art. 101/1/18 și art.100/1/13 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, respectiv pentru faptul că a condus autoturismul fără a avea luminile de pornire aprinse, fără a avea asupra sa cartea de identitate și fără a avea în dotarea auto al doilea triunghi omologat RAR, solicitând admiterea plângerii și, fie anularea procesului verbal ca nelegal și netemeinic, fie înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta a arătat că la ora și data indicată în procesul verbal, circula cu acel autoturism, împreună cu două persoane și a fost oprită de agentul de poliție, care i-a comunicat că circula fără a avea luminile de pornire, i-a cerut cartea de identitate, pe care nu a putut-o prezenta întrucât pleca în străinătate, având asupra sa doar pașaportul, pe care agentul constatator a refuzat să-l ia în considerare.
Agentul a procedat la controlul integral al autoturismului, constatând și faptul că din dotarea acestuia lipsește al doilea triunghi reflectorizant.
Întrucât petenta și-a exprimat rugămintea ca pentru neregulile constate să i se aplice sancțiunea avertismentului, fiind susținută și de persoanele din mașină, agentul s-a enervat, făcând referire la cuantumurile maxime ale amenzii. În aceste condiții, petenta a replicat că, dacă îi aplică maximumul amenzilor va refuza să semnez procesul verbal, acesta fiind de altfel, un drept al său.
Prin urmare, procesul verbal a fost întocmit pentru amenda totală de 1.105 lei, fără a fi semnat de petentă, ci de un martor asistent.
Petenta a mai arătat că cel puțin una din contravențiile reținute în sarcina sa nu subzistă, întrucât deși nu avea cartea de identitate asupra sa, se putea legitima cu pașaportul, iar în ceea ce privește celelalte două contravenții, consideră că a fost sancționată mult prea aspru, cu atât mai mult cu cât nu a mai avut astfel de abateri și sancțiunea alternativă permisă de lege în astfel de situație este cea a avertismentului.
În drept, petenta a invocat în mod generic dispozițiile Ord. 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu depoziția martorilor K. I., domiciliat în Carei, .. 2, jud. Satu M. și LAKATOȘ R., domiciliat în Carei, ., jud. Satu M.
În susținerea plângerii, petenta a depus în copie conform cu originalul procesul verbal . nr._ (f.4); copie C.I. (f.5).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță aflată la fila 3 din dosar.
Prin întâmpinare (f.13), intimata a solicitat în esență respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivare, intimata a arătat în esență că, până la proba contrarie, procesul verbal de contravenție face dovada deplină a celor înscrise în acesta, fiind vorba despre o constatare personală a agentului constatator.
În susținerea întâmpinării, petenta a depus în copie raport din 21.07.2014 (f.14,15) și procesul verbal de contravenție (f.16).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii K. I. –A. și LAKATOȘ R., propuși de petentă precum și proba testimonială cu martorul asistent O. F. M., a căror declarații se află consemnate la filele 47-49 din dosar.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.06.2014 de către reprezentanții I.P.J. Satu M., s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravențiilor prev. de art. 44/2, art. 147/1, art. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 99/2, art. 101/1/18 și art.100/1/13 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constând în faptul că a condus autoturismul fără a avea luminile de pornire aprinse, fără a avea asupra sa cartea de identitate și fără a avea în dotarea auto al doilea triunghi omologat R.A.R.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petentă în termenul legal.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, instanța reține și împrejurarea că faptelor reținute în sarcina petentului, li s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 44 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. „În circulația pe autostrăzi, pe drumurile expres și pe cele naționale europene (E) conducătorii de autovehicule sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire”, art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 „Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat: să aibă asupra sa actul de identitate …”, respectiv art. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. „Pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul și tramvai trebuie sa fie dotat cu trusă medicală de prim ajutor, două triunghiuri reflectorizante și un stingător de incendiu, omologate”, sancțiunile fiind corect încadrate juridic rap. la disp. art. 99 alin. 2, art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 100 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Totodată, instanța reține că, întrucât procesul verbal contestat nu a fost semnat de petentă, acesta a fost încheiat în prezența martorului asistent O. F.-M..
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții, se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 07 Octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vuli vs. Suedia, hotărârea din 23 Iulie 2002, paragraf 113). Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 07 Septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 Octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
În speță, dat fiind faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau a unui proces verbal de cercetare la fața locului, având în vedere aplicarea garanțiilor procesuale penale aplicabile răspunderii contravenționale. În acest caz, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, fără să administreze probe contrarii în acest sens, nu este suficientă și nu poate fi asimilat principiului in dubio pro reo.
Constatările personale ale agentului constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel că acest proces verbal reprezintă și un mijloc de probă.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat.
Față de starea de fapt reținută în procesul verbal contestat, instanța constată că petenta contestă în concret doar două contravenții dintre cele trei reținute în sarcina sa, respectiv se contestă doar contravenția constând în lipsa actului de identitate și cea referitoare la lipsa celui de-al doilea triunghi reflectorizant, petenta nefăcând nicio referire și cu privire la contravenția constând în faptul că a condus autoturismul fără a avea luminile de pornire aprinse.
Din analiza probatoriului administrat în cauza dedusă judecății, instanța reține că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenție, martorii audiați de instanță la solicitarea petentei și a căror de depoziții se află la filele 48-49 din dosar, neprezentând suficiente garanții pentru a răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat, atâta timp cât aceștia se află în relații de amiciție cu petenta.
Prin urmare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională), articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului chiar și în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei în sumă de 510 lei (șase puncte amendă) pentru lipsa cărții de identitate și 340 lei (patru puncte amendă) pentru lipsa celui de-al doilea triunghi reflectorizant sunt sancțiuni mult prea aspre în raport de criteriile prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, opinia instanței privind reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului are la bază dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), precum și art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, în baza art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 21 alin. 3 și art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 510 lei (șase puncte amendă) și 340 lei (patru puncte amendă) stabilită prin Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.06.2014, cu sancțiunea avertismentului.
De asemenea, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel încât petenta urmează a fi atenționată asupra pericolului social al faptei și i se va atrage atenția asupra respectării dispozițiilor legale în materie.
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. M.-F., cu domiciliul în com. Andrid, ., județ Satu M., având C.N.P._, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat G. G., cu sediul în Carei, ., nr. 25, . M., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în Satu M., ., nr. 5A, jud. Satu M., împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._/ 19.06.2014.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 510 lei (șase puncte amendă) aplicată contravenientei prin Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 19.06.2014 în baza art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 rep., cu sancțiunea avertismentului.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 340 lei (patru puncte amendă) aplicată contravenientei prin Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 19.06.2014 în baza art. 100 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002 rep., cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 14 Ianuarie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./15.01.2015
Emis 2 .
1 . F.
1 . POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1357/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1286/2015.... → |
|---|
