Plângere contravenţională. Sentința nr. 575/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 575/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 575/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 575/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Pe rol fiind, pronunțarea asupra cererii formulate de petenta S.C. A. A. S.A., în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile de fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 28.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._ la data de 19.12.2014, petenta S.C. A. A. S.A., în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 04.12.2014nr._ încheiat la data de 20.11.2014, solicitând în principal, pe cale de excepție, nulitatea procesului verbal contestat, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că un prim motiv de nulitate al actului sancționator este acela că acesta este întocmit cu nerespectarea întocmai a prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și anume, în conformitate cu art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, agentul constatator din cadrul ISCTR București - I. Teritorial Nr. 4, în momentul aplicării sancțiunii, nu a făcut cunoscut contravenientului că are dreptul de a face obiecțiuni care să fie consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Astfel, la rubrica „Alte mențiuni” (contravenient) sunt consemnate mențiunile agentului constatator și nicidecum obiecțiunile formulate de contravenient – S.C. A. A. S.A.
Agentul constatator avea obligația conform normelor imperativ prevăzute de lege să acorde contravenientului dreptul de a face obiecțiuni. În acest sens, trebuia notificată societatea sancționată pentru a formula eventuale obiecțiuni cu privire la fapta constatată de ISCTR București - I. Teritorial Nr. 4, lucru care nu a fost îndeplinit.
Petenta a solicitat instanței să ia act de faptul că nu vorbește actul normativ, O.G. nr. 2/2001, despre lipsa obligației din partea agentului constatator de a nu insera în conținutul actului de sancționare dreptul de a face obiecțiuni de către cel sancționat.
Prin formularea de obiecțiuni, legiuitorul a urmărit și posibilitatea ca agentul constatator, văzând obiecțiunile, să nu mai încheie actul constatator sau să aprecieze în funcție de elementele invocate (gravitatea faptei), luarea unei alte poziții.
Procesul verbal de contravenție fiind un act administrativ, ar putea fi chiar revocat în situația în care se apreciază justețea obiecțiunilor.
Deci există un raport de cauzalitate între a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, a lua act de ele și aplicarea sau neaplicarea sancțiunii.
Petenta a mai arătat că insistă din nou pe aspectul de formă al actului sancționator, respectiv lipsa mențiunii de a face obiecțiuni esențiale în evoluția situației, mai ales că rezidă pregnant unilateralismul și caracterul abuziv al actului de sancționare.
Al doilea motiv de nulitate constă în faptul că, în conformitate cu art. 19 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție nu este semnat de contravenient și nici de către un martor asistent neutru.
Agentul constatator, era obligat de lege, să facă o mențiune care să fie confirmată prin semnare de cel puțin un martor asistent neutru din trafic, despre motivul nesemnării procesului verbal de către contravenientă.
Petenta se întreabă astfel retoric, pe tronsonul de drum unde a fost oprit autovehiculul societății, nu au mai trecut nici un participant la trafic care să poată avea calitatea de martor neutru.
Petenta a arătat că și această lipsă din partea agentului constatator reprezintă motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție.
Pentru judecarea în fond a cauzei petenta a solicitat a se lua act de următoarele precizări:
La data de 03.12.2014, ora 12:39, autovehiculul aparținând societății petente_, condus de conducătorul auto Rugan I. D., a fost oprit în trafic, în localitatea Moftin, județul Satu M., de către agentul ISCTR București - I. Teritorial Nr. 4, care a solicitat conducătorului auto documentele de însoțire a mărfii transportate, foaia de parcurs, avizul de însoțire a mărfii, certificatul de pregătire profesională a acestuia, CMR-ul și cartela tahograf privind respectarea perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă a acestuia.
După aproximativ cinci minute de la preluarea actelor la control, inspectorul ISCTR București - I. Teritorial Nr. 4, a revenit la autovehiculul societății petente, a returnat actele conducătorului auto și a comunicat acestuia că urmează a fi amendată societatea, deoarece din verificarea Certificatului de desfășurare a activității conducătorului auto Rugan I., CNP_, eliberat pe perioada 03.11.2014, ora 7.00 - 03.12.2014, ora 7.00, vizat la rubrica că pe această perioadă conducătorul auto desfășura o altă activitate decât condusul, cu diagrama tahograf din data de 03.12.2014, cu începerea programului de lucru de la ora 8.00, a rezultat că domnul conducător auto nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică de 9 ore așa cum prevede CE 561/2006.
După informarea conducerii societății cu privire la aplicarea sancțiunii, s-a solicitat explicații atât șefului compartimentului butelii - consilier de siguranță transport mărfuri periculoase d-nul. D. D., cât și conducătorului auto Rugan I., cu privire la cele constatate în actul de sancționare.
Cu privire la deficiența constatată, șeful compartimentului butelii, care are și funcția de consilier de siguranță transport mărfuri periculoase, d-nul. D. D., a prezentat un referat din care reiese următoarele:
- În data de 03.12.2014, datorită faptului că unul dintre conducătorii auto de la Punctul de lucru Baia M., d-nul. A. F., era detașat la A. I., pentru a nu pierde din vânzări, a fost nevoit să trimită în cursă pe postul de conducător auto pe d-nul. Rugan I., angajat la societății ca și agent vânzări, însă care este și conducător auto profesionist - transporturi de mărfuri periculoase.
- În perioada anterioară zilei de 03.12.2014, d-nul. Rugan I., a fost folosit ca și agent vânzări, iar la plecarea în cursă, i-a întocmit Anexa la Certificatul de desfășurare a activității, din care reiese că acesta a desfășurat o altă activitate decât condusul, în susținerea căruia au fost anexate foile de parcurs ale autovehicolului_, pe ultimele 30 de zile anterioare controlului.
Conducătorul auto Rugan I., a prezentat o declarație din cuprinsul căreia reiese că este angajatul petentei pe funcția de agent și menționează pe propria răspundere că în data de 02.12.2014, a lucrat ca și agent împreună cu conducătorul auto B. Dorinei pe ruta S.. A terminat distribuția buteliilor în jurul orei 16.00, după care a plecat spre domiciliul său, unde împreună cu familia s-a odihnit până a doua zi în data de 03.12.2014, unde s-a prezentat la serviciu și a plecat în cursă ca și conducător auto pe ruta Valea Vinului - Moftin. Prin aceeași declarație, conducătorul auto Rugan I., mai menționează că din data de 02.12.2014 și până în data de 03.12.2014, orele 6.00, a fost la domiciliul său împreună cu familia, care sunt și martori că s-a odihnit.
Toate aceste aspecte au fost invocate de către conducătorul auto și probate cu documente în fața agentului ISCTR București - I. Teritorial Nr.4.
Agentul constatator nu a luat în calcul explicațiile conducătorului auto și i-a spus acestuia, că urmează a fi amendată societatea întrucât, conducătorul auto Rugan I. nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică de 9 ore.
În acest sens, petenta a invocat argumentul că, agentul constatator tratează aplicarea unor sancțiuni contravenționale cu valori semnificative (8.000 lei) cu atâta ușurință și fără a lua în calcul prejudiciul suferit pentru o faptă inexistentă, ba mai mult, potrivit documentului - Formular de control în trafic . nr._, întocmit de agentul constatator, la rubrica - contravenții, durata controlului a durat de la 03.12.2014 (12: 46) - 03.12.2014 (12: 46). Concluzia finală poate fi trasă că, controlul nu a existat.
Petenta a mai arătat că documentul - Anexă la Certificatul de desfășurare a activității conducătorului auto Rugan loan, a fost întocmit de către șeful compartimentului butelii, care are și funcția de consilier de siguranță transport mărfuri periculoase, d-nul. D. D., strecurându-se o eroare materială în sensul că, acesta trebuia întocmit pentru perioada 03.11.2014, ora 7.00 până în data de 02.12.2014, ora 18, data până la care d-nul. Rugan loan a desfășurat activitate și apoi s-a deplasat la domiciliul său unde s-a odihnit până a doua zi - 03.12.2014.
Petenta a mai solicitat ca în conformitate cu art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, să ia act în soluționarea prezentei plângeri de faptul că sancțiunea a fost aplicată fără a ține cont de gradul redus de pericol social al faptei, pe de o parte, iar pe de altă parte de împrejurările în care a fost aplicată sancțiunea societății noastre.
Mai mult, petenta a arătat că agentul de control, pentru fapta constatată, era normal și just să aplice sancțiunea avertismentului.
Conducătorul auto, având o vechime de peste 5 ani în conducerea autovehicolelor de transport marfa și distribuție butelii, i-a spus agentului constatator care sunt instrucțiunile primite de la societate cu privire la respectarea legislației rutiere cu privire la transporturile de mărfuri periculoase, însă acesta nu a mai luat în discuție precizările conducătorului auto și a procedat la sancționarea societății.
Petenta a mai arătat că se află la prima abatere de acest gen, toți conducătorii auto angajați ai societății au fost instruiți cu privire obligativitatea respectării perioadelor de conducere, a pauzelor și a perioadelor de odihnă pe timpul transporturilor de mărfuri periculoase, precum și a existenței la bordul autovehiculelor a documentelor de transport conform reglementarilor și normelor din Uniunea Europeană, cu precizarea că astfel de omisiuni nu vor mai exista.
De asemenea, petenta a precizat că pentru efectuarea evaluării anuale a conducătorilor auto, un aspect prioritar de care comisia de evaluare ține cont, este acela cu privire la cunoștințele conducătorilor auto despre legislația în materia transporturilor rutiere de mărfuri periculoase, precum și a documentelor necesare și obligatorii care trebuiesc să existe la bordul autovehicolelor care efectuează transporturi de mărfuri periculoase.
În urma celor prezentate mai sus, petenta a susținut că agentul constatator a fost subiectiv în constatarea faptei, sancțiunea aplicată fiind netemeinică, întrucât fapta pentru care a fost sancționată prezintă un grad de pericol foarte redus, astfel a solicitat admiterea plângerii și constatarea în principal a nulității actului sancționator, iar în subsidiar să se dispună schimbarea sancțiunii aplicate societății din amendă în cuantum de 8.000 lei în avertisment.
În probațiune, petenta a solicitat audierea în calitate de martori a d-nului Rugan loan D. și a d-nului D. D..
În baza art. 411 alin.(1) pct. 2 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În susținerea cererii, petenta a depus în copie următoarele înscrisuri: chitanța nr._/20.10.2014 în original (f.5); proces verbal ..S.C.T.R. nr._/ 04.12.2014 (f.6); dovadă comunicare proces verbal (f.7); referat întocmit de către D. D. (f.8-9); Declarație dată de Rugan loan (f.10); Anexa - Certificat de desfășurare a activității - Rugan loan (f.11); formular de control în trafic (f.12); foile de parcurs pentru auto_ pentru perioada 03.11._14 (f.13-30); fișa de salarizare a d-lui. Rugan I. pe luna Noiembrie 2014 (f.31).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță nr._/20.10.2014 aflată la fila 5 de la dosar.
Prin întâmpinare (f.37-40), intimata a solicitat respingerea plângerii petentei ca neîntemeiată.
Întrucât petenta a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult, intimata a arătat următoarele:
1. Operatorii de transport sunt obligați să respecte prevederile Cap. II din Reg CE 561/06.
2. În trafic, în momentul constatării contravenției, nu se afla nici un reprezentant legal al petentei, ca atare, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, la rubrica „semnătura contravenient”, agentul constatator menționează că acesta „nu este de față”.
Mențiunile prevăzute în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 se fac de către contravenient sau de către reprezentantul legal al acestuia și nu de către prepusul petentei, calitate în care se află conducătorul auto.
3. Art.19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 prevede ca „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod”.
În cazul de față motivele sunt prezentate în procesul verbal de contravenție la pct. 10 lit. b). Existența martorului se raportează la momentul încheierii procesului verbal și nu la momentul constatării faptei, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
4. Conform prevederilor Ord.M.T. 1058/2007 – „Norme metodologice privind activitatea de control a respectării perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă a conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora” art. 9 (1,2,3), agentul constatator a întocmit FORMULARUL DE CONTROL IN TRAFIC . nr._/03.12.2014. Acest act a fost semnat de către conducătorul auto, ceea ce dovedește că acesta se află în acel moment la locul săvârșirii contravenției, și a luat la cunoștință despre încheierea procesului verbal și a formularului de control. Semnătura conducătorului auto pe formularul de control dovedește că cele consemnate în acest act, sunt reale.
Mai mult, conducătorul auto, știind că se va întocmi un proces verbal de constatare și sancționare pentru fapta menționată în formularul de control, avea posibilitatea să manifeste obiecțiunile cu privire la aceasta, ceea ce nu s-a întâmplat.
5. Petenta recunoaște fapta însă minimalizează pericolul social al acesteia.
6. Cu privire la probațiunea propusă de către petentă:
6.1. Declarațiile olografe, cu caracter extrajudiciar, nu pot fi luate în considerare având în vedere că emană de la angajați ai petentei, fiind în contradicție cu prevederile art. 315 alin. 1 pct.3 C.Pr.Civ.
6.2. Cererea privind proba cu martorii propuși (șoferul petentei și coordonatorul de transport), nu se impune a fi admisă având în vedere că martorii au o relație de subordonare față de petentă, fiind angajații acesteia, și orice depoziție împotriva angajatorului le-ar putea aduce prejudicii majore în raporturile de muncă.
Dealtfel, conform dispozițiilor art. 315 alin. 1 pct.3 C.Pr.Civ., angajații nu pot fi ascultați ca martori.
Urmare a celor de mai sus, depozițiile martorilor propuși ar fi pur subiective și ca urmare, proba nu ar fi utilă și pertinentă pentru soluționarea cauzei.
Mai mult, șoferul a semnat actul de mai sus (formularul de control în trafic), ca urmare a achiesat la cele menționate în acesta.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar lua în considerare probele depuse de către petenta nu s-ar dovedi o situație de fapt diferită de cea constatată de către inspectorul de trafic.
7. Aserțiunea petentei conform căreia „menționăm că suntem la prima abatere de acest gen (...)” este neadevărată, încercându-se inducerea în eroare a instanței.
Intimata a depus în probațiune un extras din baza de date a ARR din care rezultă că petenta a fost sancționată ne nenumărate ori cu privire la nerespectarea normelor din domeniul transporturilor rutiere.
Ca o circumstanță agravanta ce se poate reține în sarcina petentei este că aceasta efectuează transporturi de mărfuri periculoase (inclusiv cel efectuat în speța de față), iar nerespectarea timpilor de muncă și de odihnă a șoferilor săi poate avea consecințe extrem de grave cu privire la securitatea și siguranța rutiera precum și a celorlalți participanți la trafic.
8. Motivele menționate de către petentă în plângere nu constituie cazuri de nulitate a procesului verbal și nici cazuri exoneratoare de răspundere contravențională.
9. Cu privire la pericolul social prezentat de fapta reținută în sarcina petentei, intimata a făcut următoarele precizări:
Fapta a fost încadrată la art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 modif. prin O.G. 21/2009 și modificările ulterioare, care prevede că: „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale”.
Ca urmare, însăși legiuitorul prevede că fapta reținută în sarcina petentei este foarte gravă. Dealtfel, faptul că legiuitorul prin însăși actul normativ stabilește gravitatea faptei, duce la concluzia că prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 nu sunt aplicabile în speță. Și asta cu atât mai mult cu cât art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 prevede că „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” - ceea ce nu este cazul în speța de față.
Este de precizat faptul că oboseala la volan este principala cauză a producerii de accidente rutiere (în cazul transporturilor rutiere de mărfuri și persoane) iar nerespectarea timpilor de muncă și de odihnă de către conducătorii auto precum și lipsa de preocupare a petentei în controlarea și coordonarea acestora este o circumstanță agravantă în aprecierea pericolului social prezentat de fapta reținută în sarcina sa.
În concluzie, intimata a apreciat că petenta nu face dovada contrară a celor reținute în procesul verbal, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii și menținerea în vigoare a procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.
În drept, intimata a invocat în mod generic dispozițiile O.G. nr. 37/2007 modif. prin O.G. nr. 21/2009, Reg CEE 3821/85 modif. prin Reg CE 2135/98 modif. prin Reg CE 561/06, Decizia CE 230/2007, Reg CE 561/06, O.G. nr. 2/2001, art. 223 C.Pr.Civ.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus în copie următoarele înscrisuri: împuternicire (f.41); formular de control în trafic (f.42); extras din baza de date a ARR (f.43-46).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Ca o chestiune preliminară, instanța va analiza cazurile de nulitate ale procesului verbal de contravenție contestat, atât din oficiu, cât și în raport cu susținerile petentei, dar nu pe cale de excepție, astfel cum a solicitat petenta, ci pe fondul plângerii contravenționale, întrucât nulitatea absolută a procesului verbal nu mai privește procedura și astfel nu mai interesează dreptul procesual, ci reprezintă un aspect de drept material, substanțial și care atinge chiar fondul plângerii, respectiv fondul judecății.
Cu privire la plângerea contravențională formulată în cauză, instanța constată că prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 04.12.2014 de către reprezentanții I.S.C.T.R., petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei în temeiul art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/2007, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007, reținându-se că în urma controlului efectuat la data de 03.12.2014, ora 12:39, pe DN 19, km 110, loc. Moftin, județ Satu M., a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr. de înmatr._, utilizat de A. A. S.A., condus de conducătorul auto Rugan I. D., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri periculoase în trafic național, ocazie cu care s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult, întrucât din confruntarea certificatului de desfășurare a activității conducătorului auto Rugan I. eliberat pe perioada 03.11.2014 ora 07:00 – 03.12.2014 ora 07:00, vizat la rubrica că pe această perioadă conducătorul auto desfășura o altă activitate decât condusul, cu diagrama tahograf din data de 03.12.2014 cu începere a programului de lucru la ora 08:00, a rezultat că, conducătorul auto nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică de 9 ore așa cum prevede CE 561/2006.
Totodată a fost întocmit și Formularul de control în trafic . nr._ semnat de către conducătorul auto Rugan I..
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la primul motiv de nulitate invocat de petentă și care vizează neconsemnarea de către agentul constatator a obiecțiunilor contravenientei, instanța reține că într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 16 al. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Pe de altă parte, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16 al. 7 din OG 2/2001, astfel cum pretinde petenta, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții numai în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în alt fel. Ori, în speță, petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.
În concret, petenta chiar a formulat astfel de apărări, care vor fi analizate de către instanță în cele ce urmează, în condițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de petentă și care vizează nesemnarea procesului verbal de contravenție de către un martor asistent, instanța reține faptul că, semnarea procesului verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent se poate realiza doar în condițiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Semnătura martorului nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind vorba de o nulitate virtuală, iar anularea intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Conform deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nulitățile absolute sunt cele prevăzute în art. 17 din OG nr.2/2001 arătându-se că: „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță”, astfel că invocarea altor aspecte privind întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției pot fi asimilate unor nulități relative și ca atare petenta avea obligația să invoce și să facă dovada unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor îndeplinite. De asemenea, se reține în considerentele deciziei că: „În acest sens este de observat că și în art.19 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului”.
Atâta timp cât lipsa martorului privind confirmarea întocmirii procesului verbal sau lipsa motivelor care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului nu se regăsesc printre cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se aprecieze că o atare omisiune nu poate să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții. Ca urmare, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției era necesar ca petenta să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a menționa martorul sau motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa martorului, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, aspecte însă nedovedite în cauză.
Analizând în continuare procesul verbal contestat, instanța reține și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 mod. și compl. (varianta nemodificată de Ord. nr. 8/2015) „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (…) nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult (…)” sancțiunea fiind corectîncadrată juridic raportat la dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/ 2007 mod. și compl. „Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: (…) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei – faptele prevăzute (…) la alin. (1) pct. 1–11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier”.
Totodată, instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petentă în termenul legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții, se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 07 Octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vuli vs. Suedia, hotărârea din 23 Iulie 2002, paragraf 113). Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 07 Septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 Octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Față de starea de fapt reținută în procesul verbal contestat, analizând conținutul acestuia sub aspectul temeiniciei sale, instanța reține că fapta pentru care a fost sancționată petenta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 (varianta nemodificată de Ord. nr. 8/2015).
Astfel, raportat la acest text de lege, se poate observa că în mod corect agentul constatator a apreciat că din confruntarea certificatului de desfășurare a activității conducătorului auto Rugan I. eliberat pentru perioada 03.11.2014 ora 07:00 – 03.12.2014 ora 07:00 și vizat la rubrica că pe această perioadă conducătorul auto a desfășurat o altă activitate decât condusul, cu diagrama tahograf din data de 03.12.2014 cu începere a programului de lucru la ora 08:00, a rezultat faptul că, conducătorul auto nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică de 9 ore astfel cum prevede CE 561/2006.
Susținerile petentei potrivit cărora certificatul de desfășurare a activității conducătorului auto Rugan I. conține o eroare materială, în sensul că acesta ar fi trebuit a fi întocmit pentru perioada 03.11.2014 ora 07:00 – 02.12.2014 ora 18:00, nu își găsesc un suport probator în cauză, întrucât pe de-o parte acest document a fost întocmit de către șeful compartimentului butelii, persoană care are și funcția de consilier de siguranță transport mărfuri periculoase în cadrul societății petente, deci de către o persoană despre care se presupune a avea o calificare în domeniu, în sensul cunoașterii legislației specifice, iar pe de altă parte, din analiza fișei de salarizare a conducătorului auto Rugan I. (f. 65 - 68) reiese că acesta a prestat în data de 02.12.2014 o altă activitate decât condusul, dar fără a se indica numărul de ore lucrate și nici măcar intervalul orar în cadrul căruia acesta și-a desfășurat activitatea din data de 02.12.2014.
Totodată, instanța apreciază că administrarea probei testimoniale cu depoziția martorilor indicați de petentă nu este utilă cauzei, întrucât pe de-o parte aceștia sunt angajați ai petentei și astfel nu prezintă suficiente garanții în a răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat, iar pe de altă parte, în privința martorilor indicați de petentă sunt incidente dispozițiile art. 315 alin. 1 pct. 3 teză finală C.proc.civ., aceștia neputând fi audiați în instanță decât cu acordul expres al celeilalte părți, or intimata prin întâmpinare și-a exprimat expres dezacordul cu privire la aceasta.
În concluzie, analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenție.
Prin urmare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului - verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională), articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului chiar și în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentei în cuantum de 8.000 lei, este mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, opinia instanței privind reindividualizarea sancțiunii aplicate petentei are la bază dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului).
Luând în considerare împrejurările săvârșirii faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientei, instanța consideră că se impune reducerea cuantumului amenzii contravenționale stabilită prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.12.2014, de la suma de 8.000 lei (maximul special) la suma de 4.000 lei (minimul special).
Totodată, instanța nu va reține susținerile din plângerea contravențională în sensul că împrejurările comiterii faptei și circumstanțele personale ale petentei ar justifica înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, întrucât conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 avertismentul se aplică doar în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Trebuie reținut că, aprecierea pericolului social al unei fapte contravenționale se realizează inițial de către legiuitor prin stabilirea naturii sancțiunii contravenționale și a limitelor în care urmează a fi aplicată această sancțiune de către organele constatatoare.
Stabilirea unui minim special într-un cuantum ridicat, duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca având un grad ridicat de pericol social, astfel încât înlocuirea amenzii cu avertismentul se poate dispune numai cu neobservarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, cu atât mai mult cu cât potrivit antecedenței contravenționale a petentei (f.43-46), aceasta a mai fi fost sancționată contravențional în repetate rânduri, ori acest aspect este de natură să ducă la concluzia că sancțiunea avertismentului nu ar corespunde gradului de pericol social concret al contravenției
În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, în baza art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale stabilită prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.12.2014, de la suma de 8.000 lei (maximul special) la suma de 4.000 lei (minimul special), menținând restul dispozițiilor Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 04.12.2014.
De asemenea, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel încât petenta urmează a fi atenționată asupra pericolului social al faptelor și i se va atrage atenția asupra respectării dispozițiilor legale în materie.
Instanța constată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. A. S.A., cu sediul în mun. A. I., ., județ A., având cod fiscal_ și J_, în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1, cod fiscal_ și cu sediul procedural ales în mun. Baia M., ., ., împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 04.12.2014.
Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicată contravenientei prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 04.12.2014 de la suma de 8.000 lei la suma de 4.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 29 Aprilie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./29.04.2015
Emis 2 .
1 .. A. A. S.A., cu sediul în mun. A. I., ., județ A.
1 . S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 532/2015. Judecătoria CAREI | Pretenţii. Sentința nr. 545/2015. Judecătoria CAREI → |
|---|
