Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 9062/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul M. M. C. contradictoriu cu pârâta S.C. A. ROMÂNEASCĂ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., intervenientul forțat D. O., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 15.10.2013, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 22.10.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 21.10.2013, respectiv la data de 22.10.2013, părțile au depus concluzii scrise, după care:
În temeiul art. 395, art. 396 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12.04.2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul M. M. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. ROMÂNEASCĂ ASIROM V. S.S. și intervenientul forțat D. O. a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale și penalități de întârziere de 0,1% pe zi întârziere, începând cu data înregistrării prezentei cereri și până la data plății efective a despăgubirii. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, reclamantul a fost victima accidentului produs în data de 12.04.2010, din culpa intervenienului forțat, eveniment ce a făcut obiectul unui dosar de cercetare penală, finalizat cu o soluție de neîncepere a urmării penale, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a reclamantului.
Reclamantul a precizat că, autovehiculul condus de intervenientul forțat și implicat în accident era asigurat la aceea dată la pârâtă, însă deși i-a solicitat acesteia din urmă despăgubiri pentru daunele materiale și morale suferite, aceasta a dat curs doar solicitărilor privind daunele materiale, refuzând să îi plătească și daune morale.
S-a arătat de către reclamant că, în urma acestui accident a suferit traume fizice și psihice, respectiv acesta a suferit fracturi la degetele mâinii stângi. Acesta a menționat că, viața sa s-a schimbat, ca urmare a acestui incident, deoarece câteva luni de zile acesta nu a putut să își găsească un loc de muncă, iar veniturile soției nu reușeau să acopere ratele creditului (credit contractat pentru cumpărarea autotractorului implicat în accident și cu care asigura venitul familiei sale) și suma necesară pentru întreținerea lor. Totodată, acesta a susținut că situația disperată în care s-a aflat, durerile fizice datorate fracturilor suferite, tergiversarea pârâtei de a soluționa cererea sa de despăgubire, i-au provocat acestuia o serioasă depresie, întrucât se vedea neputincios și se afla în imposibilitatea găsirii unei soluții pentru redresarea situației familiei sale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 998 -999 C.civ., prevederile Legii nr. 136/1995, Ordinul 5/2010 emis de CSA.
În dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză medico-legală.
Cererea a fost legal timbrată cu 1311 lei (f. 5) taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar (f. 3).
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.06.2013 (f. 25-29), pârâta a solicitat, raportat la dispozițiile art. 413 C.pr.civ., suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. 3777/p/2010, înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria B. având în vedere că soluționarea cauzei civile se suspendă până la soluționarea cauzei penale în situația în care persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și a introdus acțiune la instanța civilă.
Pe cale de excepție a invocat nelegala timbrare a acțiunii, arătând că petitul privind acordarea daunelor morale nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru, dat fiind faptul că nu s-a depus plângere penală și că nu suntem în fața unui litigiu care și-ar avea izvorul într-o faptă penală.
Pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondate, iar în subsidiar diminuarea sumelor cerute pentru daunele morale. Astfel, pârâta a susținut că despăgubirile acordate reclamantului vor putea fi efectuate numai în limitele și condițiile stabilite de art. 24 din norma RCA, și nu în conformitate cu principiul reparației integrale prevăzut de art. 999 C.civ., că penalitățile de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere pot fi datorate doar de la data la care asiguratorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, conform art. 36 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 21/2009 și că sumele cerute cu titlu de daune morale trebuie să nu fie exagerate și să reprezinte o justă compensare a răului suferit.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., Legea nr. 136/1995, Ordinul C.S.A. nr. 21/2009.
În probațiune a solicitat interogatoriul reclamantului și efectuarea unei expertize medico-legale.
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 37) reclamantul a solicitat respingerea excepției nelegalei timbrări având în vedere că s-a achitat taxa judiciară de timbru în conformitate cu dispozițiile legale, respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 413 C.pr.civ., în dosarul penal deschis împotriva intervenientului forțat, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, iar pe fond arătând că asigurătorul, în cazul unei polițe de asigurare de tip RCA, acoperă toate prejudiciile pentru care asiguratul răspunde delictual față de terțe persoane, în limita sumei de 1.500.000 euro, stabilită prin art. 24 lit. b din Ordinul 21/2009.
Intervenientul forțat a depus întâmpinare (f. 43) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că raportul juridic este între reclamant și asigurător, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a îl despăgubi pe reclamant, inclusiv pentru prejudiciile cu caracter nepatrimonial.
Prin încheierea din data de 03.09.2013 instanța a luat act că nu se mai susține nelegala timbrare a cererii de chemare în judecată și cererea de suspendare.
În baza art. 255 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriul reclamantului, considerându-le legale, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Au fost depuse înscrisurile: notificare către . Vienna Insurance Group SA din data de 28.03.2013(f. 8); notificare din data de 19.07.2010 (f. 9), convocare la conciliere (f. 10-11); notă medicală nr._/12.04.2010 a Spitalului Clinic Județean URG. B.-Serviul U.P.U. (f. 10-16); rezoluție de neîncepere a urmăririi penale (f. 52-54); raport de expertiză medico-legală (f. 64); chitanță onorariu avocat (f. 76).
A fost luat interogatoriul reclamantului (f. 69-71).
A fost audiat martorul B. S. C. (f. 75).
Instanța, în baza art. 248 C.pr.civ., a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientului forțat, prin încheierea interlocutorie din data de 03.09.2013, pentru motivele acolo expuse.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, din Referatul cu propunere de neîncepere a urmării penale din data de 16.06.2010 emis de organele de cercetare penală din cadrul Poliției Mun. B. în dosar nr. 3777/P/2010 reiese că, la data de 12.04.2010, a avut loc un accident produs din culpa intervenientului forțat, care conducea autotractorul marca „Iveco” cu nr. de înmatriculare_, asigurat la societatea pârâtă (f. 55), ca urmarea a neadaptării vitezei de deplasare la ieșirea dintr-o curbă periculoasă, unde a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune frontală cu autotractorul cu nr. de înmatriculare_, condus de reclamant.
În urma accidentului, reclamantul, a suferit vătămări corporale, însă și-a retras plângerea penală împotriva celui vinovat, astfel că, prin Rezoluția Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria B., din data de 25.11.2010, s-a dispus neînceperea urmării penale a intervenintului forțat pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă (f. 53).
Conform notei medicale (f. 10-16) reclamantul a fost diagnosticat cu fractură bază metacarpian III-IV-V mâna stângă. Din raportul de expertiză medico-legală (f.64), rezultă că aceste leziuni traumatice au putut necesita între 40-45 zile îngrijiri medicale, fără să existe posibilitatea ca persoana în cauză să rămână cu infirmități. Totodată, reclamantul a avut o perioadă de recuperare de aproximativ șase luni, timp în care nu și-a putut folosi mâna, aspect ce reiese atât din susținerile reclamantului cât și din declarațiile martorului (f. 75).
În drept, instanța reține că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 998 – 999 ale Codului civil 1864 și dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cele din urmă, astfel cum erau în vigoare la data producerii accidentului, raportat la art. 3 din Legea nr. 71/2011. Totodată, instanța arată că, față de momentul producerii accidentului, în cauză sunt incidente prevederile Ordinului C.S.A. nr. 21/2009.
Astfel, instanța apreciază că sunt întrunite în persoana intervenientului forțat D. O. condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, constând în vătămarea corporală a reclamantului M. M. C., în urma accidentului rutier produs în data de 12.04.2010 prin conducerea necorespunzătoare a autotractorului marca „Iveco” cu nr. de înmatriculare_, respectiv prin neadaptarea vitezei de deplasare la ieșirea dintr-o curbă periculoasă, unde a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune frontală cu autotractorul cu nr. de înmatriculare_, condus de reclamant, putând fi angajată răspunderea acestuia în temeiul art. 998 - art. 999 C.civ. În acest sens, instanța are în vedere, actele organelor de urmărire penală, expuse anterior.
Instanța reține însă că, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. ROMÂNEASCĂ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. la plata despăgubirilor, intervenientul fiind citat în dosar pentru respectarea prevederilor art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.
Potrivit art. 49, art. 50 și art. 51 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afară vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv, cu mențiunea că, aceste despăgubiri se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoana decât asiguratul.
În temeiul art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
În speță, prin coroborarea stării de fapt cu cea de drept, instanța consideră întemeiată în parte acțiunea reclamantului, potrivit celor ce urmează.
Potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a victimei, respectiv necesitatea ca aceasta să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate
Luând în considerare suferința fizică a reclamantului, resimțită în urma accidentului și provocarea leziunilor traumatice descrise în nota medicală, disconfortul produs de imposibilitatea de a-și folosi mâna pe o perioadă de aproximativ șase luni, trauma psihică suferită, respectiv starea de depresie a acestuia, astfel cum reiese din declarațiile martorului (f.75), dată de faptul că acesta și-a încetat activitatea în cadrul propriei firme de transport, pierzând contracte, ajungând astfel în situația de a nu-și putea ajuta familia, instanța apreciază că suma de 16.000 de lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele reclamantului.
Instanța consideră că suma de 20.000 lei solicitată prin cererea introductivă nu este justificată în raport cu suferințele reclamantului. Astfel, instanța consideră că, viața reclamantului nu s-a schimbat în mod dramatic, așa cum susține acesta, dovada revenirii sale la o viață normală și recuperarea funcționalității integrale fiind aceea că, acesta după o perioadă de aproximativ cinci-șase luni s-a recuperat astfel încât, și-a găsit un loc de muncă pe același post de conducător auto (f. 75 verso). Prin urmare, viața acestuia nu a suferit modificări esențiale care să-i schimbe radical viața, ci dimpotrivă, după o perioada de șase luni, acesta și-a reluat activitatea, iar viața sa și-a reluat cursul normal.
Instanța apreciază că indemnizația de 16.000 lei acordată reclamantului este în acord și cu „Ghidul pentru soluționarea daunelor morale: studiu privind practica națională și europeană în materie, sinteză și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente de vehicule”, accesibil pe pagina de internet, http://www.fpvs.ro, ghid care realizează un studiu al practicii instanțelor judecătorești din România și al legislațiilor statelor europene, media generală a despăgubirilor acordate de instanțelor judecătorești române pentru daune morale pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesară vindecării este de 344 lei, instanța a acordat însă suma de 400 lei pe zi de îngrijire medicală.
Pentru aceste motive, instanța revine și arată că suma de 16.000 lei apare suficientă pentru a compensa trauma prin care a trecut ca urmare a accidentului, astfel că, considerând pretențiile reclamantului privind acordarea daunelor morale, întemeiate în parte, va obliga pârâta la plata acestei sume.
Sub aspectul penalităților de întârziere, instanța apreciază fondată cererea reclamantului, având în vedere dispozițiile art. 37 din Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, conform căruia, „dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%”, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
În acest sens, instanța consideră că, deși reclamantul i-a solicitat pârâtei plata despăgubirilor cuvenite, potrivit cererii de despăgubire și convocare la conciliere de la fila 11 din dosar, aceasta nu a răspuns solicitărilor acestuia. Astfel, instanța apreciază că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile sale, prin prisma faptului că aceasta nu a răspuns în niciun fel pretențiilor reclamantului, nu a făcut dovada că i-ar fi analizat cererea și i-ar fi aprobat acordarea unei anumite sume. Totodată pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a-i comunica în scris reclamantului să depună certificatul medico-legal privind numărul de zile de îngrijiri medicale, necesar pentru constituirea rezervei de daună.
Întrucât, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile sale, în temeiul art. 36 alin. 1 din Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, în baza căruia, „despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească”, instanța va obliga pârâta că plătească reclamantului penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi calculate asupra acestor sume de la data de 12.04.2013 și până la data plății integrale, aferente sumelor acordate mai sus.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată iar potrivit alin. 2, când cererea a fost admisă numai în parte, instanța va stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamantul pentru a promova prezenta cerere și pentru a-și dovedi pretențiile sale a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 1311 lei (f. 5), timbru judiciar în valoare de 5 lei (f. 3), onorariu avocațial în valoare de 1.000 lei (f. 76), dar ținând seama și de faptul că solicitarea sa a fost admisă în parte, doar pentru suma de 16.000 lei ( 1071 lei – taxă judiciară de timbru) și nu pentru suma de 20.000 lei, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 2.076 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M. C. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat H. D. N. în Cluj-N., .. 14, parter, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta S.C. A. ROMÂNEASCĂ ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în București, Bld. C., nr. 31-33, Sector 2, cu citarea intervenientului forțat D. O. cu domiciliul în .. Bacău, și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 16.000 lei cu titlu de daune morale precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere calculate asupra acestei sume de la data introducerii acțiunii, respectiv 12.04.2013 și până la plata efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2.076 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul Specializat Cluj.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./5 ex/20.11.2013
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 15-03-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5650/2013.... → |
|---|
