Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 18822/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Sedința camerei de consiliu din 9.10.2013
Instanța constituită din:
P.: R. D.
GREFIER: C. D.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul M. D. SRL în contradictoriu cu pârâtele GHELGHELAS E.-M. ÎI și debitorul fideiusor G. E. M., având ca obiect cerere cu valoare redusa..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
În temeiul disp. art. 131 alin. 1 C., instanța iși verifică din oficiu competența, iar raportat la art. 1027 C. constată că este competentă general, material în a soluționa prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza disp. art. 258 C., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar în baza disp.art. 394 C. constată că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige în solidar pârâtele GHELGHELAS E.-M. ÎI și debitorul fideiusor G. E. M. SRL la plata sumei 709.78 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate respectiv a produselor livrate precum și la dobânda contractuală aferentă debitului principal.
În motivare, reclamanta a arătat că între aceasta și pârâta s-a încheiat la data de 1.11.2012 un Contract de furnizare produse și servicii-V6 înregistrat sub nr.2941 prin care reclamanta în calitate de furnizor s-a obligat să furnizeze către pârâtă produse respectiv servicii de reîncărcare cu cartele valorice electronice. Reclamanta mai arată că în decursul desfășurării relațiilor comerciale cu pârâta, aceasta a emis o . facturi ca urmare a serviciilor prestate, acestea rămânând neachitate până la acest moment.
În drept își întemeiază acțiunea pe prevederile art.1025 și următoarele din C.p.civilă. Aceasta solicită de asemnea plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune, reclamanta a depus copie contract de furnizare produse și servicii 2941/1-11-2012(f.14-21)., copie process verbal predare terminal (f.27), copie fișa cont (f.29), Copia recipisei de confirmare de primire a somației de plată, C. facturi (f.22-26):
1. ._/24.04.2013, cuantum 216.38 lei, scadența 16.05.2013
2. ._/7.05.2013, cuantum rămas 126.36 lei, scadența 14.05.2013
3. ._/13.05.2013, cuantum 70.21 lei, scadența 20.05.2013
4. ._/20.05.2013, cuantum 473,12 lei, scadența 27.05.2013
Pâratele, legal citate nu au depus întâmpinare respectiv formularul de răspuns specific acestei proceduri.
Analizând cererea de chemare în judecată respectiv înscrisurile depuse în probațiune instanța reține următoarele:
Reclamanta . și pârata G. E.-M. ÎI au încheiat la data de 1.11.2012 un contract de furnizare produse și servicii-V6 prin care reclamanta se obligă să îi furnizeze pârâtei diverse produse precum și servicii de încărcare prin cartele electronice. În acest sens pârâtei i-a fost pus la dispoziție un terminal de reîncărcare de tipul chromos jade light cu licență, . ID_, terminal care îi permitea realizarea tranzacțiilor de încarcare electronică.
Potrivit prevederilor contractuale, respective cap.IV pct.4.11 din contractul mai sus menționat( f.14) “în cazul facturilor de servicii de încărcare electronică sumele datorate de Distribuitor (pârâtă) către Furnizor (reclamantă) se pot dovedi pe baza tranzacțiilor înregistrare în sistemul informatic. Beneficiarul acceptă prin contractul semnat înregistrările din Sistemul informatic precum și facturile emise în baza acestor înregistrări.
Instanța constată că în ceea ce privește aceste prevederi contractuale acestea au fost asumate de către pârâte prin semnarea fără rezerve a contractului mai sus menționat, prin urmare facturile emise sunt considerate acceptate de către pârâtă chiar dacă nu conțin semnătura sau ștampila pârâtei.
În ceea ce privește raportul obligațional de garanție, potrivit pct.7.3 din contractul mai sus menționat, obligațiile fidejusorului sunt de a executa întocmai obligația asumată de debitorul principal, în cazul în care acesta nu îsi execută obligația asumată, fără posibilitatea de a invoca beneficiul de discuțiune si fără posibilitatea de a invoca beneficiul de diviziune, iar conform art.7.5 în cazul în care fidejusorul nu îsi execută obligația asumată până la data scadentă menționată pe factură, datorează cu titlu de penalități de întârziere 0,5% pe zi de întârziere din suma datorată.
Fideiusorul obligației principale este în persoana pârâtei G. E. M..
Instanța constată că trei dintre facturile depuse la dosarul cauzei au fost emise, așa cum prevăd dispozițiile contractuale în baza rapoartelor emise de sistemul informatic “Transction Tracking” raportându-se exclusiv la cardul de membru aparținând pârâtei.
A patra factura a fost emisă la livrarea mărfurilor cerute de către pârâtă, acesta purtând semnătura și stampila societății fiind asumata la plata.
Potrivit art.1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.46 Cod comercial, în vigoare la data perfectării relațiilor contractuale dintre părți, obligațiile comerciale se probează, printre altele si cu facturile acceptate de debitor.
În ceea ce privește raportul obligațional de garanție existent în prezenta cauză, potrivit art.2300 Cod civil, fidejusorul atunci când se obligă împreună cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau codebitor solidar, nu mai poate invoca beneficiile de discuțiune si de diviziune, aspect pe care îl regăsim și în prevederile contractuale amintite mai sus.
Analizând condițiile răspunderii civile contractuale instanța a concluzionat că, în speță, creanța pretinsă constând în contravaloarea serviciilor prestate în favoarea pârâtei îndeplineste condițiile art. 662 din Codul de procedură civilă: este certă, existența ei rezultând din contractul de furnizare încheiat între părți si din facturile fiscale emise de reclamantă, este exigibilă la termenul de plată înscris în cuprinsul fiecărei facturi în parte, este lichidă constând în plata unei sume de bani determinate.
Din analiza contractului de furnizare respectiv cap VII pct. 7.3, instanța mai reține că, reprezentantul societății în persoana pârâtei G. M. E. a consimțit să garanteze achitarea tuturor debitelor si a penalităților față de furnizor, obligându-se în acest sens în solidar cu societatea beneficiară în a achita întreaga sumă datorată.
În ceea ce priveste pretențiile reclamantei privind acordarea penalităților de întârziere, instanța apreciază că si acestea sunt fondate.
Instanța reține că, penalitățile de întârziere prevăzute în contract la art. 4.7 au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1539 C.civ., clauză penală pe care pârâta și-a însușit-o prin contract astfel fiind întrunit acordul de voință al părților și în ceea ce privește acest aspect. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată iar penalitățile sunt în cuantum procentual de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate, acestea putând fi cumulate cu executarea în natură a obligației principale.
Ca atare, față de cele reținute în fapt și în temeiul art. 1270 C.civ. coroborat cu art. 1025-1032 NCPC instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 709.78 lei reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturilor următoare:
1. ._/24.04.2013, cuantum 216.38 lei, scadența 16.05.2013
2. ._/7.05.2013, cuantum rămas 126.36 lei, scadența 14.05.2013
3. ._/13.05.2013, cuantum 70.21 lei, scadența 20.05.2013
4. ._/20.05.2013, cuantum 473,12 lei, scadența 27.05.2013
precum si penalități de întârziere de 0,5% pe zi aferente debitului principal începând cu data scadenței fiecărei facturi fiscale în parte și până la achitarea integrală a debitului.
În ceea ce priveste cheltuielile de judecată, constatând culpa procesuală a pârâtelor, în temeiul art.453 C.pr.civ le va obliga, la plata sumei de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite actiunea formulată de reclamanta S.C. M. D. S.R.L. cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj, având CUI RO_, J_, cont bancar RO60 RZBR_ 3341 deschis la Raiffeisen Bank Cluj-N., prin reprezentant legal administrator F. Z. în contradictoriu cu pârâtele G. E.-M. Întrepridere Individuala, în calitate de debitor principal cu sediul Piatra N., ..1 Hala Orion, jud. N. RO_, F_ și G. E. M., în calitate de fideiusor, cu domiciliul în Piatra N. .. 9 . jud. N., CNP_.
Obligă în solidar pârâtele să plătească reclamantei suma de 709,78 lei, reprezentând contravaloare produse conform facturilor fiscale și penalități de întârziere de 0,5% pe zi aferente debitului principal începând cu data scadenței fiecarei facturi fiscale în parte și până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecatoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.10.2013.
PRESEDINTEGREFIER
Jud. R. D. C. D.
Red./Dact./RD/5 ex/11.10.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7055/2013.... → |
|---|
