Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 9582/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.- N.
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SENTINTA CIVILA Nr._/2013
Ședința publică din 09 Octombrie 2013
Instanta constituita din:
JUDECATOR: F. M.
GREFIER:M. M.
Pe rol fiind solutionarea plangerii contraventionale formulate de petenta P. E. impotriva procesului verbal . nr._/18.01.2013 emis de intimatul M. C. N.- DIRECTIA POLITIA LOCALA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reprezentantul petentei av. T. C., lipsa fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta dupa care:
Instanta retine ca este competenta general, material si teritorial sa solutioneze prezenta cauza potrivit prev. art. 118 din OUG nr. 195/2002.
Reprezentantul petentei invedereaza instantei ca raportat la calitatea agentului constatator si la temeiul de drept desi intimata a efectuat un desfasurator din care reiese calitatea de politist a agentului constatator P. apreciaza ca fiind pertinenta si concludenta solutionarii cauzei emiterea unei adrese la intimat in vederea depunerii dovezii care atesta calitatea de politist a agentului P. sau un extras din regulamentul de aplicare al Legii nr. 155/2010 avand in vedere temeiul de drept indicat pe intimata prin care agentul constatator avea calitatea si atributia de a constata si sanctiona contraventional respectiv de a aplica puncte de penalizare nu doar puncte de amenda. Cu atat mai mult cu cat potrivit art. 254 intimata este decazuta din dreptul de a propune probe astfel ca singura modalitate de a afla acest aspect este emiterea unei adrese. De asemenea solicita ca intimatul sa comunice instantei ce calitate are numitul Tosa D. deoarece este martorul asistent care a semnat procesul verbal de comunicare a procesului verbal de constatare al contraventiei la domiciliul petentului. In urma analizarii datelor mentionate in procesul verbal a observat faptul ca numitul Tosa D. in loc de a fi identificat cu o Carte de identitate a fost identificat cu o legitimatie purtand numarul 109- 1210 astfel ca exista o incertitudine in privinta calitatii acestei persoane avand in vedere ca este binecunoscut faptul ca un alt angajat al intimatei respectiv un coleg al agentului constatator nu poate avea calitatea de martor asistent. Chiar daca se discuta despre un proces verbal de comunicare a procesului verbal de contraventie apreciaza ca aceste temeiuri de drept sunt aceleasi si pentru aceasta situatie. Mai mult exista si un recurs formulat in interesul legii prin care se indicata modalitatea de comunicare a unui proces verbal de constatare a contraventiei astfel ca in prezenta cauza s- a facut acest demers insa exista suspiciuni in privinta persoanelor care au efectuat acest demers. Al treilea aspect vizeaza temeiul de drept care permit celor din cadrul Politiei Locala care pot verifica cine a condus autoturismul si daca a fost parcat sau nu regulamentar. De asemenea mai adauga ca potrivit HCL nr. 149/2009, art. 5 permite Politiei Locale de a formula o cerere adresata proprietarului din documentele masinii sa comunice in termen scurt sa indice cine a condus autoturismul si daca a fost parcat neregulamentar sau nu acel autoturism. Daca exista o astfel de solicitare a Politie Locale deoarece din inscrisurile comunicate petentei nu s- a primit un astfel de inscris si din cele care exista la dosar nu exista o astfel de adresa in eventualitatea in care exista unui act.
Instanta apreciaza ca proba cu inscrisuri este pertinenta si utila solutionarii cauzei motiv pentru care o incuviinteaza si apreciaza ca inscrisurile existente la dosar sunt lamuritoare pentru solutionarea cauzei motiv pentru care respinge cererea petentei privind comunicarea unor inscrisuri suplimentare. De asemenea respinge ca inutila solutionarii cauzei audierea agentului constatator.
Reprezentantul petentei mai invedereaza instantei ca la dosarul cauzei exista 2 file care nu indeplinesc conditiile de admisibilitate a probei cu inscrisuri, respectiv la fila 12 din dosar se afla procesul verbal de constatare al contraventiei care poarta mentiunea afisat azi la data de 02.04.2013, ora 12.00 iar la fila 32 aceasta mentiune nu se mai regaseste. De asemenea, fotografiile depuse la dosar nu pot fi admisibile asa cum prevede noul cod de procedura civila intrucat nu indeplinesc cerinta de a purta mentiunea de conformitate cu originalul, asa incat solicita a nu se tine seama de ele.
Instanta declara incheiata faza probatorie si acorda cuvantul reprezentantului petentei asupra fondului cauzei.
Reprezentantul petentei solicita in temeiul prev. art. 34 din Oug 2/2001 admiterea plangerii contraventionale respectiv a se constata nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie contestat ca fiind incheiata de o persoana care nu are calitatea de agent constatator, fara cheltuieli de judecata. Singurele persoane care pot sa constatate si sa aplice sanctiuni la contraventiile constatate in circulatia rutiera sunt politistii din cadrul Politiei Rutiere. In acest sens Inspectoratul General de Politie prin Ordonanta nr. 50/2008 a reglementat aceasta situatie prin intocmirea unei liste anuale in care sunt cuprinsi politistii rutieri din cadrul fiecarui inspectorat de politie. Potrivit apararii formulate de intimata raportat la acest temei de drept Legea 155/2002 care chiar daca are un regulament de aplicare respectiv HG 1332/2010 la art. 23 nu este regasita atributia si nici nu este impus in sarcina agentilor de politie locala de a constata si sanctiona contraventii la regimul rutier. In subsidiar solicita anularea procesului verbal, pentru motivele aratate. In ceea ce priveste cheltuielile de judecata arata ca isi rezerva dreptul de a le solicita pe cale separata.
Instanta retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Deliberand, constata ca prin plangerea contraventionala inregistrata sub nr. de mai sus, precizata si completata, petenta P. E. in contradictoriu cu intimatul M. C.-N. a solicitat instantei, ca prin hotararea ce va pronunta, in principal, sa se constata nulitatea absoluta a Procesului verbal de constatare a contraventiei . nr._ din data de 12.03.2013, raportat la prevederile art. 16 coroborat cu art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv agentul constatator avea obligația de a încadra in textul de lege contravenția reținuta, de a face o descriere in concret a contravenției, cu specificarea actiunii sau inacțiunii autorului si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei acest caracter; in subsidiar sa se constate nulitatea absoluta a procesului verbal ca fiind incheiat de un agent constatator care nu are atribuțiile stabilite de dispozitiile prevăzute la art. 177 din HG 1391/2006 coroborat cu dispoziția nr. 50/2008 a IGPR, iar in măsura in care nu se vor admite motivele de nulitate absoluta, sa se dispună anularea procesului verbal ca netemeinic si nelegal, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea plangerii petenta arata ca este proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ . Referitor la petitul principal, procesul verbal de contravenție este incheiat cu nerespectarea prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001, care dispune ce trebuie sa cuprindă obligatoriu actul atacat, respectiv sintagma descrierea situatiei de fapt precum si a locului in concert unde a fost savarsita contravenția trebuie interpretata in sensul ca se refera la articolul de lege si la actul normativ care impune in sarcina cetățeanului o anumita conduita, or simpla indicare a străzii S. Brassai, fara a se indica si sensul sau partea carosabila nu îndeplinește aceste cerințe. Relativ la petitul subsidiar, petenta arata ca după anularea art. 4 din HCL nr. 149/2009 prin Decizia nr. 4829/2011 pronunțata in dos. nr._ al Curții de Apel C., intimatul a apreciat ca Legea nr. 155/2010 constituie un temei legal nou care sa permită ridicarea autovehiculelor, datorita faptului ca art. 7 lit. h enumera ca atribuție a politiei locale constatarea si sancționarea incalcarii normelor legale privind oprirea, staționarea si parcarea autovehiculelor staționate neregulamentar, or nu este așa deoarece nu exista un act normativ care sa reglementeze o procedura de ridicare a autovehiculelor oprite/staționate neregulamentar, iar in lipsa acesteia măsura nu se poate dispune. In egala măsura, potrivit art. 64 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, competenta de a adopta un act normativ prin care sa se reglementeze procedura de ridicare a autovehiculelor aparatine Guvernului Romaniei, prin intermediul regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002. Relativ la cererea de anulare a procesului verbal, petenta arata ca starea de fapt reținuta prin procesul verbal nu corespunde realității întrucât contravenientul poate fi doar o persoana fizica si nu poate fi confundat cu proprietarul autovehiculului întrucât răspunderea contravenționala isi are temeiul in savarsirea cu vinovatie a unei fapte contravenționale, potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001. In cauza de fata, ca proprietar, nu se circumscrie acestor condiții, caz in care agentul constatator trebuia sa facă investigații pentru a depista persoana fizica ce a condus autoturismul si sa procedeze la sancționarea acesteia, iar nu a proprietarului, ceea ce nu s-a intamplat in pofida faptului ca identitatea utilizatorului autovehiculului la data si ora savarsirii contravenției puteau fi determinate conform art. 5 din HCL nr. 149/2009. Mai mult, in contextul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritatea din care face parte agentul constatator are obligația de a proba existenta faptei, identitatea persoanei care a savarsit-o si vinovatia acesteia, astfel incat atunci când nu se poate stabili cu certitudine vinovatia unei persoane nu este posibila tragerea ei la răspundere, îndoiala profitând celui învinuit de savarsirea faptei – in dubio pro reo. Mai arata petenta, in ce privește nelegalitatea procesului verbal, ca in pofida prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001, in cuprinsul sau nu sunt menționate ocupația si locul de munca ale contravenientului, nu este indicat locul exact unde este savarsita contravenția si nu este indicat cu precizie nici actul normativ prin care se stabilește si se sanctioneaza contravenția, ceea ce imprima un caracter nul actului administrativ.
In drept au fost invocate si OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001.
In probațiune au fost anexate înscrisuri.
Prin intampinare, intimatul solicita respingerea plângerii contravenționale formulata de petenta, învederând ca motivele invocate de aceasta nu sunt de natura a inlatura răspunderea contravenționala pentru fapta reținuta in sarcina sa. Astfel, fapta imputata este suficient descrisa in actul sancționator, dovada fiind in acest sens si fotografiile efectuate la fata locului de către agentul constatator. De asemenea, procesul verbal se bucura de forța probanta proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, care se prezuma a fi reale cata vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la forma (art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea reținuta de agentul constatator. Referitor la faptul ca HCL nr. 149/2009 a fost anulata, intimatul arata ca motivele relevate nu au nici o relevanta întrucât petenta a fost sancționata in baza OUG nr. 195/2002, iar agentul constatator a acționat in temeiul art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 si Dispoziției aprobata la data de 09.02.2011, prin care funcționarii publici si personalul contractual din cadrul Politiei locale sunt împuterniciți pentru constatarea si sancționarea contravențiilor savarsite pe raza municipiului C.-N., iar agentul constatator este abilitat sa sancționeze si in baza OUG nr. 195/2002.
In drept a fost invocat si art. 411 C. proc. civ.
In probațiune au fost anexate înscrisuri.
In temeiul art. 250 si urm. C. proc. civ., instanta a incuviintat dovada cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului, instanta retine următoarele:
Prin Procesul verbal de constatare a contraventiei . nr._ din data de 18.03.2013 incheiat de intimat, s-a aplicat petentei amenda contravenționala de 280 lei, respectiv 4 puncte-amenda, si 3 puncte de penalizare, pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002 si sancționata de art. 100 alin. 2 din acelasi act normativ, cu amenda de la 280 la 350 lei.
S-a retinut ca la data de 18.01.2013, ora 13:08, petenta a staționat voluntar neregulamentar pe partea carosabila cu auto marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, pe . dreptul imobilului cu nr. 13, in zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisa” cu adiționalul „atenție se ridica autoturismul, stânjenind traficul rutier.
S-a mai consemnat in actul atacat ca a fost întocmit in lipsa, la sediul politiei locale, neputând identifica martori asistenți.
Analizând din oficiu plangerea contraventionala si procesul verbal atacat, fata de lipsa dovezii data comunicării mentionata pe procesul verbal de la fila 33, in condițiile in care petenta nu si-a ridicat corespondenta – f. 34-35 dos., instanța constata ca plangerea a fost introdusa in termenul legal prevazut de art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si nu exista nici un motiv de nulitate absoluta a procesului verbal atacata, dintre cele prevăzute la art. 17 din acelasi act normativ.
Cat privește criticile petentei relative la lipsa din procesul verbal a tuturor mențiunilor prevăzute la art. 16 din OG nr. 2/2001, respectiv ocupația si locul de munca ale contravenientului, instanța retine ca acestea sunt reale insa nu atrag sancțiunea nulitatii absolute a actului sancționator, ci nulitatea relativa, ceea ce presupune dovedirea unei vatamari prin întocmirea procesului verbal in acest mod, ceea ce in speța de fata nu s-a intamplat.
Apoi, contrar susținerilor petentei, din procesul verbal de contravenție rezulta ca locul savarsirii contravenției este suficient determinat, ca si actul normativ prin acre se stabilește si se sanctioneaza contravenția, drept care aceste aparari ale petentei sunt si neîntemeiate.
Relativ la competenta agentului constatator de a constata si sancționa contravenții de natura celei in cauza, fata de dispozitiile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, art. 14 din acelasi act normativ si Dispoziția Primarului municipiului C.-N. din data de 09.02.2011 – f. 27, 28 dos., instanța constata ca agentul constatator are calitatea necesara de a constata si sancționa contravenția imputata petentei, prevăzuta si sancționata de dispozitiile legale consemnate in procesul verbal atacat.
Cu toate acestea, apararile petentei relative la lipsa dovezilor pe baza carora s-a stabilit identitatea contravenientului si a vinovatiei sale pentru savarsirea faptei descrisa in procesul verbal se dovedesc a fi întemeiate.
Astfel, petenta nu contesta ca are calitatea de proprietar al autoturismului menționat in procesul verbal de contravenție, insa invedereaza ca nu se face vinovata de savarsirea faptei in discuție.
In acest sens, intimatul arata ca procesul verbal de contravenție se bucura de prezumția de legalitate atunci când fapta menționat in cuprinsul sau este constatata personal de agentul constatator, ceea ce înseamnă insa ca acesta a stabilit atât fapta cat si pe autorul sau si vinovatia acestuia.
Or, in speța de fata, agentul constatator a perceput personal doar faptul ca autoturismul in cauza staționa in locul consemnat in procesul verbal, cata vreme a întocmit procesul verbal in lipsa petentei si doar la o data ulterioara, in virtutea calității acesteia de proprietar al autoturismului si fara a face vreun demers pentru a stabili identitatea persoanei vinovate de savarsirea contravenției, ceea ce conduce la existenta unui dubiu cu privire la răspunderea contravenționala a petentei, care profita acesteia si inlatura prezumția de legalitate si temeinicie relevata de intimat deoarece in materie contravenționala, răspunderea este personala, conform art. 1 din OG nr. 2/2001, si ca atare nu este instituita in sarcina proprietarilor de autovehicule.
Prin urmare, raspunderea contraventionala in cazul de fata nu incumba petentei, in calitate de proprietar, ci persoanei care a parcat efectiv autovehiculul in locul respectiv, fata de care agentul constatator nu a facut nici un demers pentru a-l identifica, cata vreme in acest sens nu au fost administrate dovezi.
Așadar, cum starea de fapt consemnata in procesul verbal nu poate fi imputata petentei, instanța constata ca prin încheierea procesului verbal s-a produs acesteia o vatamare ce nu poate fi inlaturata decât prin anularea actului.
Pentru considerentele mai sus retinute, instanța apreciază ca plangerea contraventionala formulata de petenta este in parte întemeiata si trebuie admisa, solutie ce urmeaza a fi pronuntata in cele ce urmeaza, in temeiul dispozitiilor art. 34 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001.
Pentru aceste motive
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite in parte plangerea contravenționala formulata de petenta P. E., CNP_, domiciliata in C.-N., ., jud. C., cu domiciliul procesual ales in C.-N., .. 14, etaj 1, jud. C. in contradictoriu cu intimatul M. C.-N., cu sediul in C.-N., .-3, jud. C. si in consecința:
Anulează Procesul verbal . nr._/18.01.2013.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, la tribunal.
Pronunțata in ședința publica din data de 9 octombrie 2013.
JUDECATOR GREFIER
F. M. M. M.
Red. FM – 4 ex.
28.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 784/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
