Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 15809/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. K. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții . L. SILISTEA, având ca obiect cerere cu valoare redusă.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă reprezentanta reclamantei avocat M. D. M., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
În baza art. 131 Cod.Proc.Civ., raportat la art.94 Cod.Proc.Civ, art. 107 alin. 1 Cod.Proc.Civ., și art. 1027 Cod.Proc.Civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea probei cu înscrisurile de la dosar și arată că nu are alte cereri în probațiune.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul art. 250, art. 254 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei. Declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și respingerea apărărilor formulate de pârâți prin întâmpinare ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru. În ceea ce privește susținerea pârâtei referitoare la faptul că aceasta și-a îndeplinit obligația de achitare a debitului principal, însă plata i-a fost refuzată arată că odată cu comunicarea contractului de vânzare cumpărare fond de comerț pârâta a fost informată ca plățile să fie achitate în contul reclamantei. Pârâta fără a lua în considerare cele învederate de societate a virat suma de bani în contul cedentei, cont care era blocat. Astfel, reclamanta nu are nicio culpă cu privire la imposibilitatea efectuării plății. Cu privire la susținerea pârâtei referitoare la faptul că contractul de cesiune nu este opozabil, arată că aceste susțineri sunt nefondate și lipsite de temei legal întrucât conform art. 1578 alin. 1 lit. b Cod.Civil debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului și se identifică în mod rezonabil creanța cedată. Reclamanta a notificat la data de 03 august 2013 prin scrisoare recomandată contractul de transfer fond de comerț. Referitor la susținerea pârâtei cu privire la notificarea cedentei privind intenția de reziliere a contractului aceasta nu a depus la dosar dovezi cu privire la acest aspect.
Instanța, art. 394 și art. 395 C.pr.civ.,constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 08.07.2013 reclamanta S.C. K. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții . L. SILISTEA a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 638,22 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/04.01.2012,_/15.07.2010 și penalități de întârziere în cuantum procentual de 1% pe fiecare zi de întârziere aferente debitului principal restant, penalități calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la plata efectivă. Totodată a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de creditor cesionar are o creanță împotriva pârâtei – debitor cedat în temeiul contractului încheiat la data de 28.06.2007, datorând și penalități de întârziere, conform art. 6 pct. 6.2 din contract.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1025 – art. 1032 C.pr.civ., art. 1270 C.civ., precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: convenție (f. 11-13), facturi fiscale (f. 7, 9), contract de vânzare-cumpărare fond de comerț (f. 16-19), extras de cont (f. 20), notificare și dovada primirii ei (f. 21, 22).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru (f. 6).
Pârâta a depus întâmpinare la data de 12.08.2013 prin care a arătat că, aceasta recunoaște în parte pretențiile reclamantei, în valoare de 638,22 lei, pe care le-a achitat prin O.P. nr. 239/22.07.2013, antecesoarei reclamantei S.C. KIO INC S.R.L. Totodată, pârâta a menționat că, în data de 07.08.2012 a fost înștiințată de existența contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț, care însă nu îi este opozabil, deoarece nu l-a semnat și nu a luat cunoștință de existența lui decât, după încheierea acestuia.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: O.P. (f. 35, 38), extras de cont (f. 36, 37).
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 16.09.2013, reclamanta a învederat că pârâta nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau, plata fiind efectuată în contul S.C. KIO INC S.R.L., deși contractul de vânzare-cumpărare fond de comerț i-a fost notificat, astfel că îi este opozabil, datorând și penalități de întârziere.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1578 alin. 1 lit. b C.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 28.06.2007 între numita S.C. KIO INC S.R.L., în calitate de prestator și pârâții . L. SILISTEA, în calitate de beneficiari s-a încheiat contractul având ca obiect prestarea unor servicii de cercetare-dezvoltare și implementare a paginii de internet proprie a pârâților la prețul stipulat la cap. 4 din contract.
În temeiul acestui contract au fost emise facturile fiscale nr._/04.01.2012,_/15.07.2010, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în valoare de 638,22 lei.
Analizând conținutul contractului de mai sus, instanța reține că, la art. 6.2 s-a stipulat că neachitarea facturii la scadență atrage perceperea de penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere.
La data de 20.07.2012 între numita S.C. KIO INC S.R.L., în calitate de cedent și reclamanta S.C. K. P. S.R.L., în calitate de cesionar a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare fond de comerț prin care, reclamanta a dobândit toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul încheiat la data de 28.06.2007 cu pârâții, aceștia din urmă fiind notificați în acest sens la data de 27.08.2012 (f. 22), când au primit și o copie a contractului de cesiune.
Conform art. 4.13 din contractul de vânzare-cumpărare fond de comerț, de la data încheierii lui, orice plată efectuată de către clienții cedați către vânzătorul-cedent, reprezintă o plată nedatorată și va fi restituită clientului, orice plată urmând a fi efectuată direct cumpărătorului-cesionar.
Prin O.P. nr. 22.07.2013, pârâții au achitat contravaloarea facturilor fiscale de mai sus către numita S.C. KIO INC S.R.L., vânzătorul-cedent.
Sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil (1864) și Codului Comercial, raportat la data încheierii contractului prin care s-a născut creanța de mai sus, în temeiul art. 117 Legea nr. 71/2011.
Având în vedere însă și data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate.
Astfel, pentru a răspunde apărărilor pârâților, instanța observă că, acesta a achitat contravaloarea facturilor fiscale de mai sus, fără însă ca plata efectuată să fie una valabilă și să producă efectul liberatoriu față de reclamantă, în calitate de creditor cesionar. În mod neîntemeiat, pârâții susțin valabilitatea plății efectuate și invocă inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț, în condițiile în care, după data notificării și comunicării către aceștia a contractului de cesiune, efectul de opozabilitate s-a produs iar plata putea fi efectuată doar către reclamantă. În acest sens sunt atât prevederile Vechiului Cod civil, dar și cele ale Noului Cod civil, care în art. 1578 alin. 1 lit. b stipulează expres că „debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului”, prevedere care dealtfel a fost cuprinsă și în contractul vânzare-cumpărare fond de comerț, comunicat pârâților odată cu notificarea, aspect recunoscut prin întâmpinare.
Ori, de vreme ce, pârâții au fost notificați în privința schimbării persoanei creditorului, aceștia aveau obligația de a plăti acestuia, respectiv reclamantului, nu cedentului, fiindcă plata făcută celui din urmă, reprezintă o plată nedatorată, ce poate fi recuperată, dar care nu constituie o plată valabilă, liberatorie față de reclamantă, fiind făcută după primirea notificării de către debitor.
În continuare, pentru a sublinia temeinicia cererii reclamantei, instanța arată că, în situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C.civ. 1864, iar în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații. Ori, deși reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din contractul asumat valabil prin semnătură și facturile fiscale depuse la dosarul cauzei -, lichide - cuantumul ei este determinat prin facturilor fiscale - și exigibile - fiind împlinit termenul de plată al facturilor fiscale la temenele stabilit în contract - împotriva pârâților, aceasta însă nu a făcut proba plății, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, plata efectuată către cedent nu este una valabilă, atâta timp cât, deși legal notificat, deci înștiințat, debitorul cedat a plătit către cedent și nu către cesionar.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea penalităților de întârziere, instanța apreciază că și acestea sunt fondate. Astfel, penalitățile de întârziere prevăzute în contract au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1069 alin. 1 și 2 C.civ. 1864, clauza penală pe care pârâții și-au însușit-o prin semnarea contractului astfel fiind întrunit acordului de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 969 și art. 970 C.civ. 1864. Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de reclamantă, ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată.
Totodată, trebuie menționat că, vinderea sau cesiunea unei creanțe cuprinde și accesoriile acesteia, iar cesionarul se subrogă în toate drepturile cedentului, urmând a recupera întreaga valoare a creanței. În speță, în contractul de cesiune de creanță părțile au convenit cesionarea creanței împreună cu toate drepturile patrimoniale, și prin urmare, față de faptul că părțile au inserat în contract o clauză penală, este legală includerea în conținutul creanței cesionate, pe lângă valoarea nominală, și a penalităților de întârziere rezultate din activarea clauzei penale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1025 alin. 1, art. 1030 alin. 2 C.pr.civ., instanța va admite cererea cu valoare redusă și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 638,22 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/04.01.2012,_/15.07.2010 și penalități de întârziere în cuantum procentual de 1% pe fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la plata valabilă și efectivă către cesionar-reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei, iar pârâții au căzut în pretenții, instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. K. P. S.R.L. cu sediul procesual ales la S.C.A. B. și Asociații în Cluj-N., .. 5A, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâții . L. SILISTEA cu sediul în com. Silistea, ., jud. Telerorman, și în consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 638,22 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/04.01.2012,_/15.07.2010 și penalități de întârziere în cuantum procentual de 1% pe fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la plata efectivă.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER, ȘOIMIȚA-B. T. C. O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./5 ex/29.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Reziliere contract. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
