Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 11695/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 03 septembrie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta R. S. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr. 9064 încheiat la data de 14.05.2013 de intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită raportat la dispozițiile art. 98 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul disp. art. 167 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și în temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 20.05.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petenta R. S. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 9064 încheiat la data de 14.05.2013.
În motivarea plângerii, petenta a invocat faptul că nu este vinovată de săvârșirea contravenției întrucât aceasta vindea flori de câmp pentru a-și câștiga existența.
În drept s-au invocat dispozițiile H.C.L. nr. 150/2009.
În probațiune petenta a anexat în copie: procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 2).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 06.06.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal, având în vedere că procesul verbal a fost încheiat în baza constatărilor personale ale agentului și se bucură de prezumția de temeinicie. Totodată a menționat că sancțiunea a fost corect aplicată și individualizată spre minimul prevăzut de lege.
În drept s-au invocat dispozițiile H.C.L. nr. 150/2009, O.G. nr. 2/2001.
În probațiune a depus copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal (f. 12), fotografii (f. 13).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr. 9064 încheiat la data de 14.05.2013, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 3 pct. 6 H.C.L. nr. 150/2009, reținându-se în sarcina acesteia că a fost depistată în data de 14.05.2013, ora 11:45, pe .-N., desfășurând activități de comerț stradal (flori de câmp în buchete și ținute în patru găleți cu apă), fără a deține autorizația prevăzută de lege.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, petenta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În raport de cele expuse, având în vedere că, petenta nu a făcut dovada contrară stării de fapt consemnate în procesul verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat.
Instanța va avea în vedere, însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Față de aceste criterii instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză. În acest sens, instanța observă că, petenta a avut o atitudine sinceră atât în fața instanței cât și în fața agentului constatator, recunoscându-și fapta, iar în concret fapta acesteia s-a rezumat doar la vânzarea unei cantități reduse de bunuri a căror valoare totală este inferioară amenzii minime aplicate.
Pe baza criteriilor menționate anterior instanța apreciază că sancțiunea avertismentului prevăzută de art. 5, 6, 7 din OG nr. 2/2001 este suficientă pentru a atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte de același gen.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge cererea petentei privind anularea procesului verbal și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța va atrage atenția petentei că în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale de același gen i se va aplica o sancțiune mai aspră, recomandându-i ca pentru viitor să aibă un comportament ireproșabil în societate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta R. S. cu domiciliul în C.-N., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în loc. C.-N., .-3, jud. C., și în consecință:
Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 500 lei, aplicată petentei prin procesul verbal . nr. 9064 încheiat la data de 14.05.2013, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 septembrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact./S.B.T./4 ex/14.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8329/2013.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
