Contestaţie la executare. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 1491/235/2013
Operator de Date cu Caracter Personal - 3185
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ-NAPOPCA
Dosar nr._
Sentinta civila nr._
Sedinta publica din 25.10.2013
Instanta constituită din:
P.: D. G. R.
Grefier: F. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul C. L. AL COMUNEI B., prin primar, în contradictoriu cu intimata S.C. V. C. INSTAL S.R.L., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.10.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.10.2013 și ulterior pentru data de azi, 25.10.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ /24.04.2013, contestatorul C. L. AL COMUNEI B., prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. V. C. INSTAL S.R.L., în principal, anularea tuturor formelor de executare, precum și a executării silite înseși efectuate în dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R., precum și întoarcerea executării silite prin stabilirea situației anterioare; în subsidiar, contestatorul a solicitat următoarele: 1) eșalonarea la plată a sumei de_,20 lei pe termen de 3 ani, în rate anuale egale, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii ce va fi pronunțată în prezenta cauză; 2) suspendarea provizorie a executării, în conformitate cu disp. art.6 alin.5 din O.G. nr.22/2002, până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit alin.4; 3) suspendarea începerii sau continuării procedurii de executare silită, în conformitate cu disp. art.6 alin.4 din O.G. nr.22/2002; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că procedura de executare silită demarată împotriva sa în dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R. este nelegală, dat fiind că nu are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu, conform art.21 și 23 din Legea nr.215/2001. Capacitatea procesuală este legată de lipsa personalității juridice, în timp ce calitatea procesuală se întemeiază pe noțiunea de patrimoniu, respectiv pe acea universalitate juridică ce se urmărește a fi întregită. C. local este autoritatea publică învestită cu atribuții de exercitarea a puterii publice ce se realizează pe calea actelor administrative de autoritate, în ceea ce privește actele de administrare referitoare la bunurile aflate în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
Hotărârile judecătorești produc efecte între părțile care au luat parte la judecarea pricinii, astfel că, din punct de vedere al părților cadrul procesual stabilit la judecata în primă instanță este același și la judecata în cadrul contestației la executare. Dreptul părții care a fost pârât la judecata în fond de a promova calea de atac stabilită de către legiuitor împotriva executării silite nu poate fi îngrădit chiar și în ipoteza în care analizând elementele necesare pentru justificarea calității procesuale, respectiv a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească o persoană, fie ea juridică sau fizică, pentru a sta în judecată, se reține că persoana chemată în judecată nu se bucură de deplinătatea elementelor stabilite în acest scop. Ca atare, rezultă că are calitate procesuală activă în promovarea prezentei contestații, strict pentru invocarea acestor nereguli, respectiv lipsa personalității sale juridice, ca entitate care este lipsită de patrimoniu și buget propriu, această împrejurare constituind un impediment de neînlăturat în calea executării silite.
Cum în litigiile în urma cărora au fost obținute titlurile executorii unitatea administrativ-teritorială . fost împrocesuată, iar hotărârile pronunțate nu îi sunt opozabile, aceasta nu poate în mod legal să execute obligațiile stabilite în contradictoriu doar cu C. L. al Comunei B..
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, contestatorul a arătat că în speță dreptul de a cere executarea silită s-a născut în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, moment determinat potrivit art.634 N.C.P.C., și anume la data pronunțării, fiind vorba despre o hotărâre care nu este supusă apelului și nici recursului; pe cale de consecință, prescripția dreptului de a cere executarea silită a început să curgă din momentul rămânerii definitive a sentinței civile nr.94/2009 pronunțată de Judecătoria G. în ședința publică din 21.01.2013; prin urmare, întrucât sentința civilă anterior menționată a rămas definitivă la data pronunțării, rezultă că la data formulării cererii de executare silită de către creditoarea intimată, respectiv 15.03.2013, dreptul acesteia era prescris.
În ceea ce privește anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită în dosarul de executare nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R., contestatorul a arătat că doar după trecerea termenului de 6 luni, în cazul în care instituția publică nu își îndeplinește obligația de plată, creditorul poate solicita conform art.3 din O.G. nr.22/2002, modificată, efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau altor dispoziții legale aplicabile în materie. În lumina acestor reglementări legale, procedura executării silite de drept comun are caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta doar în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației în termenul de 6 luni de la primirea somației de plată.
Executorul judecătoresc nu are competența materială pentru executarea sa, acesta putând doar să trimită o notificare conținând somația de plată în afara unui dosar de executare și nu să calculeze onorariul de executare procentual la suma datorată debitorului.
Creditoarea trebuia să îl notifice despre faptul că dorește punerea în executare a sentințelor, pentru ca, la rândul său, să încerce obținerea fondurilor necesare acoperirii acestor sume, mai ales în condițiile în care debitorul nu dispune de fonduri sau de cont bancar.
Notificarea, chiar trimisă prin executor, este un act procedural care este supus onorariului situat între minimul și maximul stabilit prin Anexa 1 la Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/2006 și nu justifică perceperea unui onorariu de executare calculat procentual la suma de executat.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale mai sus menționate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.06.2013 (filele 6 - 8, dos. Judec. Cluj-N.) intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat, referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a contestatorului, faptul că acesta din urmă a invocat excepția în discuție în cursul procesului civil, fiind respinsă de către instanță ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, intimata a precizat că sentința civilă nr.29/2009 a devenit definitivă și irevocabilă prin respingerea cererii de anulare prin sentința comercială nr.599/24.03.2011, moment la care s-a născut dreptul său de a cere executarea silită și raportat la care rezultă că acest drept nu este prescris.
Referitor la solicitarea de anulare a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită în dosarul de executare nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R., intimata a arătat că debitorul este de rea credință raportat la data asumării obligației de plată și data la care solicită să îi fie eșalonată datoria. În speță, este vorba despre un contract de prestări servicii din data de 25.03.2008, iar obligația asumată de către ea în baza acestui contract a fost executată, potrivit proceselor-verbale din 26.05.2008, în totalitate, astfel că a emis facturile fiscale . nr._ și . nr._, care au fost semnate de către reprezentantul instituției debitoare. În cursul procesului debitorul a beneficiat de apărare calificată și a invocat toate excepțiile permise de procedură, astfel că deși ea a promovat acțiunea de recuperare a debitului în 2008, a obținut titlul executoriu abia în anul 2011, situație în care rezultă că debitorul a beneficiat de toate amânările posibile și că nu se mai impune o amânare indiferent de motivele invocate.
În drept, au fost invocate disp. art.205 și 206 N.C.P.C.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 09.07.2013 (filele 29, 30, dos. Judec. G.) contestatorul a arătat că în cursul procesului având ca obiect cererea în anulare a fost invocată excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar nu excepția lipsei capacității procesuale de folosință.
În continuare, a reiterat considerațiile privind lipsa capacității sale procesuale de folosință expuse în cuprinsul motivării în fapt a contestației la executare.
Prin sentința civilă nr.797/15.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria G. a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N., raportat la disp. art.650 alin.1 N.C.P.C. și la împrejurarea că în speță instanța de executare este Judecătoria Cluj-N..
Ca urmare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 25.07.2013, sub nr._ și formează obiectul prezentei judecăți.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depusă în acest sens copia dosarului de executare nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.94/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea de emitere a somației de plată formulată de către creditoarea intimată în contradictoriu cu debitorul contestator, dispunându-se somarea debitorului să-i plătească creditoarei suma de_ lei reprezentând debit principal, precum și respingerea cererii creditoarei privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere (filele 13 - 16).
Prin sentința comercială nr.599/24.03.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului C. L. al Comunei B., invocată de către reprezentanta acestuia, precum și cererea în anulare formulată de către acesta din urmă împotriva sentinței civile nr.94/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ ; totodată, s-a dispus obligarea debitorului la plata în favoarea creditoarei a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (filele 17, 18).
La data de 15.03.2013 a fost înregistrată la B.E.J. C. M. R., sub nr.328/2013, cererea de executare silită prin care creditoarea intimată a solicitat executarea silită împotriva contestatorului debitor în vederea recuperării creanțelor în cuantum de_ lei reprezentând contravaloare facturi fiscale și 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul titlurilor executorii constând în cele două hotărâri judecătorești mai sus menționate (fila 34).
Prin încheierea civilă nr.3023/CC/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii în discuție (fila 49).
Prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă la data de 09.04.2013 în dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R. s-a stabilit că debitorul contestator datorează cu titlu de cheltuieli de executare suma totală de 7134,20 lei, din care suma de 6965 lei (T.V.A. inclus) reprezentând onorariu executor judecătoresc (fila 50).
De asemenea, la aceeași dată, a fost emisă și o somație execuțională prin care contestatorului i s-a pus în vedere să achite, în termen de o zi de la primirea/afișarea acesteia, suma totală de_,20 lei - din care 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată,_ lei reprezentând contravaloare facturi fiscale, iar 7134,20 lei reprezentând cheltuieli de executare silită (fila 51).
Examinând în acest context motivele de nelegalitate a procedurii de executare silită în litigiu, invocate în cuprinsul contestației la executare, instanța reține următoarele:
Astfel, referitor la lipsa capacității procesuale de folosință și de exercițiu a contestatorului în procedura executării silite raportat la disp. art.21 și 23 din Legea nr.215/2001, precum și la faptul că acesta este o entitate fără personalitate juridică și fără patrimoniu, instanța apreciază că în condițiile în care titlurile executorii în baza cărora debitorul contestator este ținut la plata creanțelor mai sus menționate în favoarea creditoarei intimate constau în două hotărâri judecătorești pronunțate în contradictoriu cu acesta, problema lipsei capacității sale de folosință și de exercițiu ca efect al lipsei personalității juridice astfel cum rezultă din prevederile Legii nr.215/2001 nu mai poate fi repusă în discuție în faza de executare silită, întrucât constituie un aspect ce a făcut obiectul controlului judecătoresc, iar ca efect al rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.94/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a intrat în puterea lucrului judecat.
De altfel, inadmisibilitatea acestui motiv al contestației la executare invocat de către debitor se desprinde și din disp. art.712 alin.1 N.C.P.C., potrivit cărora în cazul în care executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Or, în speță, debitorul contestator a avut în mod evident posibilitatea de a invoca lipsa capacității sale de folosință și de exercițiu în cadrul procedurilor judiciare în urma cărora au fost pronunțate cele două titluri executorii în litigiu. Mai mult, instanța reține că prin sentința comercială nr.599/24.03.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului contestator, excepție invocată de către acesta, cu motivarea că Primăria Comunei B. cu care a fost încheiat contractul nu are personalitate juridică, ci doar C. L. al Comunei B., care este beneficiarul serviciilor prestate de către creditoare, are personalitate juridică iar actul a fost semnat și parafat de către primar, care reprezintă C. L. al Municipiului Cluj-N..
Ca atare, în condițiile în care prin hotărârea judecătorească mai sus menționată s-a statuat în sensul că debitorul contestator are calitate procesuală pasivă tocmai întrucât s-a apreciat că acesta are personalitate juridică, rezultă că problema lipsei capacității de folosință și de exercițiu a contestatorului nu mai pot fi repuse în discuție în faza executării silite, deoarece în caz contrar s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească respectivă.
Referitor la prescripția executării silite în litigiu cât privește creanța stabilită prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr.94/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța reține că potrivit disp. art.705 alin.1 N.C.P.C., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”, iar potrivit disp. alin.2 al aceluiași articol „Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită; în cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
În speță, titlul executoriu constând în sentința civilă nr.94/21.01.2009 a Judecătoriei G. - pronunțată sub imperiul vechiului Cod de Procedură Civilă - reprezintă o hotărâre emisă în cadrul procedurii speciale reglementată de O.G. nr.5/2001; prin urmare, acesteia îi sunt aplicabile disp. art.9 din O.G. nr.5/2001, în vigoare la data pronunțării sale, prevederi legale conform cărora în materia somației de plată constituie titlu executoriu doar ordonanța de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare sau, după caz, ordonanța împotriva căreia a fost introdusă cerere în anulare, care însă a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă și care a fost învestită în prealabil cu formulă executorie.
Rezultă, așadar, că până la data soluționării cererii în anulare ordonanța de plată pronunțată în O.G. nr.5/2001 nu putea fi pusă în executare silită, neavând valoare de titlu executoriu, ceea ce înseamnă că în speță dreptul creditoarei intimate de a obține executarea silită în temeiul hotărârii judecătorești în discuție s-a născut abia la data soluționării cererii în anulare formulate împotriva acesteia, și anume la data de 24.03.2011 - data pronunțării sentinței comerciale nr.599/2011 a Judecătoriei G..
Pe cale de consecință, raportat la momentul de început al termenului de prescripție extinctivă și la data formulării de către creditoare a cererii de executare silită (respectiv 15.03.2013) rezultă că în cauză nu a operat sancțiunea prescripției executării silite.
Referitor la solicitarea de anulare a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă în dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R., instanța reține că potrivit disp. art.2 și 3 din O.G. nr.22/2002, în cazul creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice acestea au la dispoziție un termen de 6 luni de la data primirii somației de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, pentru a face demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată și doar în cazul în care acestea nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite.
În speță, este real că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R. a fost emisă în aceeași zi cu somația de plată (respectiv 09.04.2013), însă această împrejurare nu poate fi de natură să atragă anularea încheierii respective, pe de o parte, întrucât aceasta nu reprezintă un act propriu-zis de executare silită, iar, pe de altă parte, ținând cont de faptul că de la data comunicării somației de plată către contestator și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, interval de timp în care debitorul contestator avea obligația să achite sumele datorate creditoarei în temeiul celor două titluri executorii în litigiu și cu privire la care nu a făcut dovada îndeplinirii.
Sub aspectul cuantumului onorariului executorului judecătoresc stabilit prin încheierea mai sus menționată, instanța reține că în speță singurele acte întocmite de către B.E.J. C. M. R. în dosarul execuțional nr.328/2013 au constat în formularea cererii de încuviințare a executării silite și înaintarea acesteia către instanță, întocmirea încheierii privind cheltuielile de executare silită și a somației execuționale, precum și în comunicarea acestora către debitor.
Potrivit pct.1 din anexa la Ordinul nr.2.550/14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, onorariile minimal și maximal pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură sunt de 20 și respectiv 400 lei, iar potrivit pct.3 al aceleiași anexe, în cazul executării indirecte (urmărirea mobiliară și imobiliară a creanțelor) pentru creanțele în valoare de peste_ lei dar până la_ lei inclusiv, onorariul maxim este de 5000 lei plus un procent de până la 3% din suma ce depășește_ lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite
Ca atare, raportat la activitatea prestată în speță de către executorul judecătoresc, precum și la prevederile legale mai sus menționate, instanța apreciază că onorariul în cuantum de 6965 lei stabilit de către acesta pentru serviciile prestate în dosarul execuțional în litigiu apare ca fiind excesiv și, totodată, nelegal, impunându-se, prin urmare, diminuarea cuantumului acestuia până la suma de 5619,2 lei (T.V.A. inclus), sumă care se încadrează în limitele impuse de prevederile legale mai sus menționate și, totodată, este de natură să acopere munca prestată de executorul judecătoresc în dosarul execuțional în litigiu.
Pe cale de consecință, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art.719 alin.1 N.C.P.C., instanța va admite în parte contestația la executare dedusă judecății și va dispune modificarea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 09.04.2013, precum și a celelorlalte acte de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R. în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 6965 lei (T.V.A. inclus) la suma de 5619,2 lei (T.V.A. inclus).
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către contestator, având în vedere că în speță contestația la executare formulată de către debitor urmează a fi admisă doar într-o mică măsură și ținând cont de disp. art.453 alin.2 N.C.P.C., precum și de faptul că în speță ambele părți au beneficiat de asistență juridică prin avocat, instanța apreciază că nu se justifică obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate contestatorului de prezentul litigiu, motive pentru care va respinge cererea analizată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatorul C. L. AL COMUNEI B., prin primar, cu sediul în com. B., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata S.C. V. C. INSTAL S.R.L., cu sediul în ., ., jud. Cluj.
Modifică încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 09.04.2013, precum și celelalte acte de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr.328/2013 al B.E.J. C. M. R. în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc de la suma de 6965 lei (T.V.A. inclus) la suma de 5619,2 lei (T.V.A. inclus).
Respinge cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 25.10.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8282/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5986/2013.... → |
|---|
