Suspendare provizorie. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-08-2013 în dosarul nr. 9649/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11.657/2013
Ședința publică din 29 August 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: E. P.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. F. PUBLICE CLUJ N. în contradictoriu cu intimata O. S. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură în data de 28.08.2013 de către S.C.P.E.J. A. D. ȘI OSZOCZKI A., copia certificată a dosarului execuțional nr. 23/AO/2013.
Având în vedere prevederile art. 131 C.pr.civ, instanța constată că potrivit art. 94 pct. 4 C.pr.civ este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 255 N.C.pr.civ instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și reține cauza în pronunțare asupra cererii de suspendare a executării silite și pe fond.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 18.04.2013 sub nr.de mai sus, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata O. S. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite, încheierii nr.1 din data de 10.04.2013 emisă de S. A. D. și Oszoczki A. în dosar execuțional nr.23/2013, anularea Somației emisă la data de 10.04.2013, comunicată AFP Cluj la data de 11.04.2013. Solicită ca, până la soluționarea contestației la executare să se dispună suspendarea executării silite în dosar execuțional nr.23/2013.
În motivarea contestației s-a arătat că, prin Somația emisă la data de 10.04.2013 și comunicată contestatoarei la data de 11.04.2013 se dispune plata către creditoare în termen de o zi, a sumei de 3692,37 lei reprezentând debit, dobânda și cheltuieli de executare.
Apreciază că executarea silită și Încheierea emisă la data de 10.04.2103 sunt nelegale, în considerarea faptului că titlul executoriu constând în Sentința civilă nr.749/2013 are o altă cale de executare, respectiv o cale administrativă așa cum rezultă din prevederile Legii nr.9/2012 și ordinul comun nr._ din 19 ianuarie 2012 pentru aprobarea procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art.7,9 și 12 din legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile.
Ignorând prevederile legale, creditorul nu afăcut uz de procedura administrativă și a trecut fără temei la executarea silită creând cheltuieli suplimentare în sarcina bugetului de stat.
Procedura de restituire a sumelor de la bugetul de stat și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor este reglementată astfel cum se prevede la pct.5.2 mai sus redat, prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.1899/2004, pe care creditorul urmăritor avea obligația să o urmeze.
Așadar, creditorul nu a respectat nici pricnipiul executării voluntare prevăzut de art.622 alin.1 C.p.c.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, susține că acesta este nelegal având în vedere dispozițiile articolului unic al OUG nr.144/2007 prin care a fost modificat art.37 alin.(1) lit.a din Legea nr.188/2000 și care arată că plafonul cheltuielilor de executare care este prevăzut în actul normativ invocat, este de maxim 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării.
Asupra acestuia nu se mai poate aplica procentul de TVA întrucât în acest mod se depășește plafonul maximal stabilit prin prevederile legale iar în lipsa unei precizări exprese dispoziția din art.37 alin(1) lit.a din legea nr.188/2000 se interpretează restrictiv după regulile aplicabile în cazul instituirii anumitor limitări și în siensul finalității urmărite prin instituirea acestor limitări.
În susținerea cererii de suspendare a executării silite arată că, potrivit prevederilor OG nr.22/2002, în cazul creanțelor de restituit de la bugetul de stat, prin lege a fost instituit un termen prin care instituțiile să-și poată îndeplini obligațiile de plată, astfel că executarea silită nu poate fi începută înaintea acestui termen.
În drept își întemeiază contestația la executare pe dispozițiile OUG nr.144/2007, art.371 ind.7 C.p.c.
În probațiune au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinare (f.16 -18), intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că, în data de 27.03.2013, intimata a formulat cerere de executare silită a creanței deținută împotriva contestatoarei, conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.749/2013 a Tribunalului Cluj. În baza acesteia, contestatoarea era obligată să restituie intimatei suma de 2279 lei, cu titlu de taxă de poluare cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea efectivă. La această sumă se adaugă și cheltuieli de judecată în valoare de 539,3 lei.
Arată că, în speță contestoarea omite cu bună știință să precizeze faptul că împotriva Sentinței civile nr.749/2013 a Tribunalului cluj a promovat calea de atac a recursului, dosarul aflându-se pe rolul Curții de apel Cluj, cu termen de judecată la data de 26.11.2013. Astfel, în aceste condiții nu îi este aplicabilă procedura de restituire reglementată prin prevederile legale indicate de către contestatoare.
Noul Cod de procedură civilă prevede la art.622 alin.1 faptul că, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe de judecată se aduce la îndeplinire de bună voie, iar conform al.2, în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
În speță, intimata a formulat o cerere de restituire a taxei de poluare înainte de a promova acțiunea civilă, cerere care însă nu a primit un răspuns favorabil, fiind astfel nevoită să se adreseze instanței de judecată și a face cheltuieli în vederea recuperării unei taxe pe care o consideră ilegală.
Mai arată că, potrivit art.632 alin.1 C.p.c., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, titlu care, în conformitate cu alin.2 poate fi reprezentat de hotărâri executorii, hotărâri definitive sau orice alte hotărâri care potrivit legii pot fi puse în executare. Totodată, confor art.637 C.p.c., punerea în executare a unei hotărâri judecătorești se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată cu apel sau recurs.
În concluzie apreciază că nu poate fi vorba de vreo încălcare a normelor legale privitoare la executare, aceasta fiind perfect valabilă.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc apreciază că acesta respectă prevederile art.37 alin.1 lit.a din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat, iar în privința onorariului de avocat apreciază că nu poate fi catalogat drept un onorariu exagerat de mare, având în vedere criteriile de stabilire a onorariului care sunt avute în vedere la momentul stabilirii lui și care nu pot fi limitate doar la munca de redactare.
În drept invocă prevederile art.622,632,637 C.p.c.
Prin răspuns la întâmpinare contestatoarea a arătat că în speță nu este vorba despre litigiul în cadrul căruia intimata a obținut dreptul la restituirea sumei reprezentând taxă de poluare ci despre faptul că în vederea punerii în executare a sentinței, avea obligația potrivit prevederilor legale arătate respectiv principiului executării voluntare prevăzut de art.622 alin.2 C.p.c, de a solicita printr-o cerere adresată organului fiscal punerea în executare, anterior cererii de executare silită.
Astfel, prin intermediul contestației la executare a arătat că intimata nu a făcut uz de procedura administrativă pentru restituirea sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, procedură instituită prin prevederile Legii nr.9/2012 și O rdinul comun nr._ .
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
În temeiul art.716(2) C.p.c. instanța a solicitat S. A. D. și Oszoczki A. copia certificată a dosarului execuțional nr.23/2013.
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.749/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj – Secția Mixtă de C. Administrativ și Fiscal de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosar nr._ (f.7-8) s-a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/05.06.2009 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj N..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei O. S. M. suma de 2279 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei 05.06.2009 și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Hotărârea judecătorescă enunțată nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs de către intimată.
Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul S. A. și Oszoczki sub nr.23/27.03.2013 (f.32) intimata creditoare a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.749/2013 a Tribunalului Cluj.
Prin Încheierea din data de 27.03.2013 (f.35), S. A. și Oszoczki a admis cererea formulată de creditoarea O. S. M. și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr.23/2013 împotriva debitoarei Administrația Finanțelor Publice Cluj N. în baza titlului executoriu constând în Sentința civilă nr.749/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ .
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. sub nr._ (f.40) S. A. și Oszoczki a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.749/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ .
Prin Încheierea civilă nr.3398/2013, în temeiul dispozițiilor art.650 și art.665 N.C.P.C., instanța a admis cererea executorului judecătoresc și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.749/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind obligarea debitoarei la plata sumei de 2279 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda aferentă de la data achitării taxei 05.06.2009 și până la data restituirii efective, suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr.1 din data de 10.04.2013 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare astfel: 9,80 lei timbre poștale, 350 lei onorariu de avocat, 16,00 lei taxă timbru, 12,40 lei emitere somație, 24,80 lei proces verbal de îndeplinre a procedurii, 74,40 lei cheltuieli conform Hotărârii nr.2/2007 a UNEJR, 37,20 lei arhivare dosar, 349,47 lei onorariu executor judecătoresc ( TVA inclus), total cheltuieli 874,07 lei (f.42).
Prin somația mobiliară emisă la data de 10.04.2013 în baza art.731 alin.1 coroborat cu art.667 N.C.P.C., executorul judecătoresc a somat debitoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj N., ca, în termen de o zi de la primirea acesteia să achite creditoarei O. S. M. suma de 3.692,37 lei, sumă compusă din 2.818,30 lei debit și 874,07 lei cheltuieli de executare (f.42).
Împotriva acestei executări silite contestatoarea a formulat contestație la executare, în motivarea căreia a criticat, în esență, nelegalitatea executării silite raportat la dispozițiile Legii nr.9/2012 și ale Ordinului comun nr._ .
Potrivit art.711(1) N.C.P.C., împăotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Verificând motivele invocate în susținerea contestației la executare, instanța constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Din analiza titlului executoriu ce face obiectul executării silite rezultă că suma de 2279 lei repreztintă taxă de poluare achitată de către intimată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său.
Potrivit art. Cap.II, pct.5.1 și 5.2 din Ordinul comun nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art.7,9 și 12 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, contribuabilul, care, în baza unei hotărâri definitive și irevocabile a instanței judecătorești competente, are dreptul la restituirea sumelor reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule/ taxă specială pentru autoturisme și autovehicule/ taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cheltuielile bănești stabilite de aceste instanțe, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită, va depune, în vederea restituirii, la organul fiscal competent, o cerere a cărui model este prevăzut în anexa 1, procedura de restituire fiind cea prevăzută de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1899/2004.
Potrivit art.117 alin.1 lit.f și alin.9 din OG nr.92/2003, se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor, aprobându-se prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Potrivit ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.1899/2004, restituirea se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, cererea de restituire trebuind să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
În raport de aceste dispoziții legale se constată că legiutorul și-a manifestat voința în sensul instituirii unei proceduri obligatorii de urmat în situația în care prin hotărâri judecătorești s-a dispus restituirea unor sume achitate la buget.
D. urmare, beneficiarul unui astfel de titlu executoriu nu are un drept de opțiune între a apela la procedura de restituire mai sus descrisă sau la cea a executării silite, aceasta având obligația de a se conforma acestor dispoziții legale și de a depune o cerere de restituire, obligație pe care contestatoarea nu și-a îndeplinit-o în cauză.
Prin instituirea unei proceduri de restituire, scopul vizat de legiutor a fost tocmai acela al evitării unei executări silite și al punerii în executare de bună voie, cu celeritate și fără costuri suplimentare a hotărârilor judecătorești prin care se stabilesc drepturi de creanță ce trebuie restituite de la bugetul de stat, iar simpla formalitate a depunerii unei astfel de cereri la organul fiscal competent nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât nu presupune nici un cost suplimentar celor efectuate în procedura judiciară din partea contestatoarei.
Motivarea contestatoarei în sensul că a demarat procedura de executare silită datorită faptului că intimata nu a executat de bună voie obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu enunțat nu a putut fi reținută de către instanța de judecată, având în vedere că, din probele de la dosar rezultă că Sentința civilă nr.749/2013 a Tribunalul Cluj nu a rămas irevocabilă, pentru a putea fi urmată procedura prevăzută de Ordinul nr._ și Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.1899/2004.
Totodată instanța nu poate reține în cauză nici incidența prevederilor art.637 NCPC, având în vedere că, așa cum s-a arătat, contestatoarea nu are un drept de opțiune între a apela la procedura de restituire potrivit textelor de lege enunțate sau la cea a execuării silite,pentru recuperarea sumelor obținute prin titlul executoriu enunțat.
În considerarea motivelor de fapt și de drept enunțate, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj N., va anula formele de executare silită din dosar execuțional nr.23/2013 al S. A. și Oszoczki.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța reține că, potrivit art.718 (1) NCPC, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.
Având în vedere că la termenul de azi, contestația la executare a fost soluționată, instanța va respinge cererea de suspendare ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj N.,cu sediul în Cluj N., P-ța A. I. nr.19, jud.Cluj, în contradictoriu cu intimata O. S. M., cu domiciliul în Cluj N., Calea Florești, nr.135,..
Dispune anularea tuturor actelor de executare silită din dosar execuțional nr.23/2013 al S. A. Dargoș și Oszoczki A..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședința publică de azi, 29.08.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
E. P. M. M.
Red./Dact./EP/ 4 ex/02.09.2013.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6867/2013. Judecătoria... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3232/2013. Judecătoria... → |
|---|
