Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 358/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal - 3185
SENTINTA CIVILA NR._/2013
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I.-M. R.
Grefier: M. P.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamantul J. I.-Z., in contradictoriu cu parata MAROSAN E., avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care arata ca dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.11.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta, cand, pentru a acorda paratei posibilitatea de a depune concluzii scrise, in temeiul dispozitiilor art. 146 Cod pr. civila, a amânat pronunțarea hotararii in cauza pentru data de 29.11.2013, iar ulterior avand nevoie de timp pentru a delibera, in temeiul dispozitiilor art. 260, alin. 1 Cod pr. civila, a amânat pronunțarea hotararii in cauza pentru data de 02.12.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 09.01.2013 sub dosarul nr._ reclamantul J. I.-Z. în contradictoriu cu parata MAROSAN E. a solicitat prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună instituirea exercitarii in comun a autoritatii parintesti de catre parti cu privire la minorul J. R.-I., nascut la data de 01.06.2006.
In motivare, reclamantul a aratat ca casatoria partilor a fost desfacuta prin divort din vina ambilor soti, minorul fiind incredintat spre crestere si educare paratei. Noul cod civil recunoaste in mod explicit dreptul copiilor de a fi crescuti si ingrijiti de catre ambii parinti, indiferent de raporturile existente intre acestia. Exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre un parinte contravine interesului superior al minorului. Masura incredintarii minorului spre crestere si educare mamei echivaleaza in contextul Noului Cod Civil cu exercitarea autoritatii parintesti in mod exclusiv de catre mama, fapt care se poate repercuta negativ asupra dezvoltarii psihice si sociale a minorului, reprezentand totodata o diferenta grava de tratament intre reclamant si ceilalti parinti care divorteaza ulterior datei de 01.10.2011, beneficiind „ope legis” de prevederile art. 397 C.Civ. Mai mult este incidenta prevederea art. 403 C.Civ., respectiv prevederile art. 5, alin. 2, art. 46 din Legea nr. 71/2011. S-a implicat in viata minorului, iar acesta este atasat in mod cu totul deosebit de reclamant. Apreciaza ca minorul este indreptatit si este in interesul acestuia sa aiba parte in viata acestuia de prezenta activa a ambilor parinti.
In drept, a invocat prevederile art. 396, art. 397-402 C.Civ., art. 403 C.Civ., art. 499C.Civ., art. 274 C.pr.civ.
In probatiune, reclamantul a depus inscrisuri.
Reprezentantii Serviciului Autoritate Tutelara din cadrul Consiliului Local al Mun. Cluj-N. au efectuat ancheta sociala la domiciliul reclamantului, raportul de ancheta sociala aflandu-se la fila 17 din dosar.
Parata Marosan E. in data de 15.03.2013 a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata (fl. 20-21).
In motivarea intampinarii parata a aratat ca reclamantul nu a actionat intodeauna in favoarea minorului. Reclamanta apreciaza ca termenul „exercitiul autoritatii parintesti de catre ambii parinti” da posibilitatea unei largi interpretari si avand in vedere comportamentul reclamantului fata de minor se gandeste la posibilitatea unui abuz de drept din partea acestuia. Avand la dispozitie sintagma exercitarii autoritatii parintesti in comun reclamantul poate invoca orice chestiune, oricat de mica sau fara impact major asupra cresterii, educarii si dezvoltarii minorului, pentru a sicana, fapt ce este total in dezavantajului minorului.
In drept, a invocat prevederile art. 115 si urm. C.pr.civ.
In probatiune, parata a depus inscrisuri.
Sub aspectul probatoriului instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul paratei (fl. 34-35), proba cu interogatoriul reclamantului (fl. 36-40), proba testimoniala cu martorii P. I. C. (fl. 41), L. A. (fl. 42), J. A. (fl. 81), Palaceanu A. (fl. 82), A. P. (fl. 96) si C. Z. (fl. 134).
S-a efectuat ancheta sociala la domiciliul minorului din Ungaria, Budapesta si ancheta psihosociala, traducerea acestora in limba romana, aflandu-se la filele 111-115 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentinta civila nr. 9394/01.06.2011 pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosarul nr._/211/2010 s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre parti si incredintarea paratei Marosan E. spre crestere si educare a minorului J. R. I., nascut in data de 01.06.2006 (fl. 8-9). Sentinta civila a devenit irevocabila in data de 15.02.2012, prin neexercitarea recursului (fl. 24).
La data pronuntarii sentintei civile de catre instanta de fond erau in vigoare prevederile Codului Familiei potrivit carora regula era cea a exercitarii drepturilor parintesti de catre un singur parinte caruia i se incredinta copilul.
La data de 01.10.2011 aceste prevederi legale au fost abrogate prin . Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, ale carei prevederi au inlocuit masura incredintarii copilului minor spre crestere si educare unuia dintre parinti cu exercitarea in comun a autoritatii parintesti, legiuitorul apreciind ca interesul copilului este acela de a fi crescut de ambii parinti si dupa divortul acestora. Astfel noua reglementare prevede regula exercitarii in comun a autoritatii parintesti si, doar prin exceptie, pentru motive temeinice care tin de interesul superior al copilului, instanta de tutela poate sa dispuna exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte se dispune când: unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința. Totodata, instanta de tutela poate pronunta decaderea din exercitiul drepturilor parintesti daca parintele pune in pericol viata, sanatatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtare abuziva, prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor parintesti ori prin atingerea grava al interesului superior al copilului. In acest sens sunt prevederile art. 397, art. 398, alin. 1, art. 507 si art. 508, alin. 1 din Legea nr. 287/2009, act normativ aplicabil prezentului litigiu raportat la prevederile art. 6 din cuprinsul acestuia. Totodata, conform art. 46 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil.
Potrivit art. 403 din Codul Civil in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau procurorului.
Confom art. 483, alin. 1 C.civ. autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, iar conform art. 488, alin. 1 C.civ. părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios. Astfel, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decat pentru motive justificate de interesul sau superior. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie, conform art. 2, alin. 2 din Legea nr. 272/2004.
Minorul J. R.-I. locuieste din decembrie 2010 in Ungaria, Budapesta, impreuna cu parata, concubinul acesteia si copilul acestuia din urma, unde este inscris la scoala si este integrat in societate, conform raportului de ancheta sociala efectuat la domiciliul acestuia si raportul de ancheta psihosociala efectuat cu privire la minor (fl. 111-124). Stabilirea domiciliului minorului in Budapesta a avut loc fara consultarea reclamantului, asa cum au aratat martorii Palaceanu A. (fl. 82) si A. P. (fl. 96).
Din probele administrate în cauză nu s-au evidențiat elemente care să conducă instanța la concluzia că reclamantul nu ar avea căderea morală să se ocupe de creșterea și educarea minorului sau s-ar fi făcut vinovat de fapte de natură să pericliteze siguranța fizică și psihică a acestuia, care ar atrage incidenta situatiilor prevazute de art. 508, alin. 1 C.Civ. sau necesitatea decaderii paratului din exercitiul drepturilor parintesti fata de minor.
Din contra martora P. I. C. a aratat ca in timpul in care minorul s-a aflat in Romania relatia acestuia cu tatal sau a fost buna, se intelegeau bine, reclamantul vorbea frumos cu copilul, reclamantul il suna des, iar cu ocazia unei vizite in Budapesta a constatat ca minorul vorbea cu tatal sau la telefon si i-a spus ca ii este dor de acesta (fl. 41). La fel si martora L. A. a aratat ca, in perioada in care minorul s-a aflat in Romania, reclamantul avea o relatie buna cu minorul, vorbea frumos cu acesta, se intelegeau foarte bine, mergeau la meciuri de fotbal, la expozitie de pasari, minorul plangea la momentul plecarii acasa la mama sa, iar reclamantul il mangaia si ii explica ca trebuie sa plece la mama sa (fl. 42). In aceeasi perioada, martorul J. A. a aratat ca reclamantul s-a ocupat de educatia acestuia, il implica pe minor in diferite activitati, il ducea la piata de animale, la meciuri de fotbal, in parc, relatia acestora era buna, minorul era atasat de tata, il iubea foarte mult (fl. 81). La fel si martora Palaceanu A. a aratat ca relatia minorului cu tatal era buna, fiecare bucurandu-se de compania celuilalt, la fel cum este si in prezent (fl. 82). Martorul A. P. a aratat ca si in prezent minorul are o relatie buna cu tatal sau in masura in care ii este permis sa il vada, iar in data de 05.10.2013 reclamantul impreuna cu parintii sau, au vizitat minorul la domiciliul acestuia din Budapesta, iar acesta a spus ca i-a fost dor de tatal sau, ca nu ii place in Budapesta si ca doreste sa se intoarca in Cluj (fl. 96).
Martorii P. I. C. (fl. 41) si A. P. (fl. 96) au aratat ca in prezent relatia reclamantului cu minorul este buna, iar implicarea reclamantului in viata si educatia minorului este influentata de distanta dintre acestia, dar si de vointa paratei. Astfel, in data de 17.08.2013 martorul A. P. s-a deplasat impreuna cu reclamantul si parintii acestuia in Budapesta, dupa instiintarea paratei in prealabil, insa concubinul paratei a refuzat orice contact al minorului cu tatal si parintii acestuia, copilul a fost vazut cateva minute prin gard, la vederea reclamantului copilul s-a bucurat, insa concubinul paratei a urlat la minor sa se urce in masina, acesta a plans si au plecat. Reclamantul a solicitat implicarea politiei, fara vreun rezultat, potrivit raportului de la filele 119-120 din dosar.
Separarea parintilor, dar si stabilirea domiciliului minorului la Budapesta in mod evident ca a afectat decisiv relația stransa a minorului cu tatal acestuia, context in care menținerea relațiilor cu ambii părinți este esențială pentru dezvoltarea intelectuală și moral afectivă a copilului, parata si concubinul acesteia neputand suplini in integralitate rolul reclamantului in viata minorului.
Este evident ca intre părti există neîntelegeri, însă acestea nu pot determina exercitarea exclusivă a autoritătii părintesti de către mama pentru simplul motiv de a evita un eventual abuz de drept din partea reclamantului, asa cum aceasta a aratat in cuprinsul intampinarii, în conditiile în care consultarea tatalui minorului cu privire la ceea ce este important pentru acesta, este posibilă, nefiind împiedicat de nimic să-si exprime vointa în acest sens si chiar este interesat de minor, astfel cum au aratat martorii audiati in cauza.
Sigur că ori de câte ori se vor ivi divergențe majore între părinti în legătură cu exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, fie datorită exercițiului abuziv, fie din cauza “rezistenței” părintelui în a cărui grijă efectivă se află copilul, care împiedică exercitarea drepturilor în discuție, soluționarea lor va cădea în sarcina instanței. Exercitarea abuzivă de către oricare dintre părinți a drepturilor ce i-au fost conferite față de persoana copilului, de natură a stânjeni sau a periclita procesul de creștere, educare, formare și instruire a acestuia, îndreptățește instanța sesizată de celălalt părinte să dispună limitarea sau chiar suprimarea acestor drepturi, în funcție de natura abaterilor constatate.
Instanta nu poate să dea satisfactie dorintei, uneori egoiste, a unuia dintre părinti, ci este obligată să constate suferinta copilului aflat sub autoritatea ambilor părinti, să stabilească o legătură de cauzalitate între suferinta copilului si exercitarea în comun a autoritătii părintesti precum si să constate că solutia o reprezintă exercitarea autoritătii părintesti exclusiv de către părintele solicitant, ceea ce în spetă nu s-a demonstrat.
Autoritatea părintească presupune o . drepturi și obligatii părintesti privitoare la persoana și bunurile copilului (de a ține, întreține, îndruma, supraveghea copilul, precum și de a administra bunurile acestuia și de a-l reprezenta ori după caz de a-i încuviința actele juridice civile), precum si nevoia copilului de a fi crescut de ambii părinti, iar părintele nu trebuie încurajat să abandoneze aceste obligatii pe care le are referitor la deciziile care îl privesc pe copil.
Instanța atrage atenția părților că trebuie să manifeste bună-credință în derularea relațiilor cu minorul, că interesul superior al copilului este de a crește într-un mediu echilibrat din toate punctele de vedere, acest interes primează față de orice alt interes al părinților săisi ca minorul trebuie să rămână prioritatea părinților și în niciun caz nu trebuie transformat într-un mijloc de șicanare al acestora.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept expuse, instanța apreciază că cererea reclamantului privind exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorul J. R.-I. este întemeiată, minorul nefiind într-o situație care să reclame acordarea custodiei exclusive pârâtei și urmează să dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minorul J. I. Z., născut în data de 01.06.2006 de către ambii părinți.
In ceea ce priveste cheltuielile efectuate de parti, reclamantul a achitat taxa judiciara de timbru si a depus timbre judiciare in valoare de 6, 3 lei (fl. 2, 3 verso), a achitat onorariu de avocat in cuantum de 1400 lei (fl. 141), iar parata a achitat onorariu de avocat in valoare de 1500 lei (fl. 142-144).
Raportat la prevederile art. 274 C.pr.civ., avand in vedere ca parata este in culpa procesuala, instanta o va obliga la plata in favoarea reclamantului a sumei de 1406,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata si va respinge, ca neintemeiata, cererea paratei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulata de reclamantul J. I.-Z., cu domiciliul in Mun. Cluj-N., .. 32, jud. Cluj, in contradictoriu cu parata MAROSAN E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. U. situat in Mun. Cluj-N., ., ..
Dispune ca autoritatea parinteasca cu privire la minorul J. R.-I., nascut la data de 01.06.2006, sa fie exercitata in comun de catre parintii sai.
Obliga parata la plata sumei de 1406,3 lei in favoarea reclamantului, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat.
Respinge, ca neintemeiata, cererea paratei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de apel în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 decembrie 2013
JUDECATOR,GREFIER,
I.-M. R. M. P.
Red. Dact. / I.M.R. / 4ex.
| ← Încredinţare minor. Sentința nr. 6891/2013. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4532/2013. Judecătoria... → |
|---|
