Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 20-06-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 6319/180/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
DOSAR CIVIL NR._
ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ nr. 9798/2013
Ședința Publică din 20 iunie 2013
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: S. F. C.
GREFIER: O. C. E.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul B. V. D. în contradictoriu cu pârâta A. I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor a avut loc la data de 19 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată că prin cererea formulată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 22.04.2013 înregistrată sub nr. de dosar_ reclamantul B. V. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. I. ca pe calea ordonanței președințiale, instanța să dispună stabilirea reședinței minorului B. V. la domiciliul reclamantului, respectiv Bacău, ..33, ., jud.Bacău; obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul minim pe economia națională în favoarea minorului, până la soluționarea dosarului civil nr._ având ca obiect modificarea domiciliului minorului B. V.; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâta este fosta soție, căsătoria fiind desfăcută prin acordul părților prin Sentința civilă nr.8647/2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._/180/2012. În acest dosar, instanța a hotărât în baza acordului părților cu privire la cererile accesorii cu privire la minorul B. V., în vârstă de 3 ani și 4 luni. S-a stabilit reședința acestuia la domiciliul mamei în Bacău, ., .-a stabilit un program de vizită a minorului cu luarea la domiciliul reclamantului și contribuirea la cheltuielile de întreținere a acestuia, respectiv 25 % din veniturile pe care le realizează. De la pronunțarea hotărârii și până la momentul răpirii minorului de către mamă, 01.04.2013, reclamantul s-a ocupat de minor fără a se limita numai la dispozițiile sentinței cu privire la pensia de întreținere și programul de vizită. La nenumăratele solicitări ale pârâtei, a luat copilul de la grădiniță, a rămas acesta la domiciliul său mai multe zile, uneori chiar săptămâni, în afara programului de vizită, întrucât fosta soție, potrivit susținerilor sale, avea un serviciu solicitant, care necesita deplasări în afara localității, uneori delegații care durau chiar mai mult de o săptămână. Reclamantul a contribuit la întreținerea minorului nu doar cu suma de 25 % din veniturile sale, ci și cu alte sume necesare pentru grădiniță, hăinuțe, jucării și medicamente pentru buna creștere și îngrijire a fiului său. La momentul pronunțării hotărârii de divorț, instanța a avut în vedere acordul părților și faptul că reședința mamei se afla la acea dată într-un apartament închiriat în Bacău. Întrucât nu și-a mai permis apartamentul pârâta a fost nevoită să se mute cu minorul la apartamentul mamei sale, locuință în care copilul nu a beneficiat de cele mai bune condiții, nu se simțea bine, iar de fiecare dată când trebuia să îl ducă pe copil înapoi, acesta refuza să meargă să intre în casă, să meargă la mama sa, susținând că își dorește să meargă la „casa veche”. De la pronunțarea hotărârii de divorț, deși copilul avea reședința stabilită la mamă, acesta a locuit preponderent la domiciliul reclamantului, fiind adus intempestiv de propria mamă sub diferite pretexte, precum deces în familie, delegație sau pur și simplu fără nicio explicație. De fiecare dată când lăsa copilul în grija sa, deși susținea că are diferite probleme, în fapt de nenumărate ori pârâta a fost văzută de cunoștințe comune în cluburi sau în compania unor diferite persoane din lumea interlopă. Mai mult, copilul era predat de multe ori răcit, îmbrăcat sumar, fără hăinuțe de schimb, medicamente și jucării. Din punct de vedere material refacerea sau completarea garderobei copilului, a colecției de jucării sau asigurarea condițiilor de trai nu constituiau o problemă pentru reclamant, dar atitudinea pârâtei era deranjantă, motiv pentru care la începutul lunii martie părțile au convenit că minorului i-ar fi mai bine să locuiască la domiciliul reclamantului, unde beneficiază de un mediu de creștere stabil, continuu și armonios. În cadrul acestei discuții pârâta a recunoscut că nu se poate ocupa de copil așa cum acesta are nevoie, motivând pe de o parte dificultățile financiare și pe de altă parte lipsa de timp. A realizat pârâta că mutarea copilului de la un domiciliu la altul produce copilului dezechilibrări și că minorul are atașament față de tatăl său și se simte extraordinar la domiciliul acestuia, casa în care s-a născut și a crescut, motiv pentru care pârâta i-a și solicitat reclamantului să depună o acțiune de modificare a domiciliului minorului, urmând să achieseze la aceasta. Din păcate pârâta nu a pus mai presus binele copilului, după de altfel a procedat și anterior desfacerii căsătoriei, în perioada în care aproximativ 3 luni a interzis copilului să aibă legături firești cu propriul tată, fiind necesară intervenția instanței de tutelă prin două ordonanțe președințiale și o sentință pe fond. În concret, pârâta, fără acordul reclamantului și fără respectarea dispozițiilor sentinței de divorț a răpit efectiv copilul și a plecat cu acesta în altă localitate. La data de 01.04.2013 pârâta l-a mințit că pleacă la București cu minorul două zile în vizită la sora sa, urmând ca la data de 05.04.2013 să înapoieze minorul în orașul de domiciliu și să respecte programul de vizită. În fapt, pârâta a retras minorul de la grădiniță fără acordul reclamantului și s-a deplasat într-o altă localitate, la un alt domiciliu numai de ea cunoscut. Fără să îi pese, pârâta a supus copilul la noi traume, similare celei ce a precedat divorțul, interzicând copilului în prima săptămână după răpire și convorbirile telefonice cu tatăl său. A încercat fără succes însă să sensibilizeze pe pârâtă cu privire la comportamentul pârâtei față de propriul copil. Timp de 15 zile reclamantului nu i s-a comunicat unde se află copilul, respectiv orașul, adresa și de fiecare dată, în urma insistențelor telefonice i-a spus sec că a schimbat pur și simplu reședința copilului și că actualul program de vizită nu se mai poate pune în practică. Această nouă situație reprezintă o gravă infracțiune pe care pârâta o săvârșește și un nepermis abuz față de propriul copil care are dreptul la viață armonioasă, la reședință decentă și mai ales să crească alături de ambii părinți și să aibă legături cu aceștia. De la data încălcării hotărârii judecătorești, pârâta a interzis copilului până și legăturile telefonice cu tatăl său. În câteva rânduri în urma insistențelor sale a reușit să își audă propriul copil, care spunea că vrea să vină la tatăl său. În data de 14.04.2013 în urma unei discuții telefonice a aflat că minorul este supus și unor rele tratamente de către mama sa care l-a bruscat pe copil, la tras de ureche și păr, iar aceasta fără scrupule susținea că minorul nu plânge, și nu are nicio problemă, ci doar mănâncă jeleuri. Pentru salvarea copilului său, reclamantul a întreprins și alte demersuri: a formulat plângerea penală care face obiectul dosarului penal 3062/P/2013, a pus în executare sentința civilă nr.8647/2012 care face obiectul dosarului de executare pe rolul B. M. I., a sesizat Serviciul de Autoritate Tutelară și Asistență Socială din cadrul Primăriei Bacău, a sesizat Direcția Generală de Protecția Copilului Bacău. A arătat că datorită acestei stări de fapt, buna dezvoltare a copilului este posibil să fie grav afectată. Consideră că este traumatic pentru un copil de 3 ani și 4 luni care intrase într-un ritm benefic pentru vârsta sa, ritm asigurat de tatăl său, dintr-o dată, contrar voinței sale, să nu își mai vadă tatăl, prietenii de familie de aceeași vârstă, bunicii, mătușa, verișoara, prietenii de grădiniță, educatoarele., într-un cuvânt să fie smuls intempestiv din mediul său. Ca atare, a considerat a fi întrunite condițiile prevăzute de art.996 N.C.pr.civ.
În drept au fost invocate prevederile art.996-1001 N.C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.05.2013, pârâta A. I. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău, iar cu privire la cererea de emitere a ordonanței președințiale a solicitat respingerea acesteia având în vedere că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate.
În motivare, cu privire la excepția necompetenței teritoriale a arătat pârâta că în prezent domiciliul său se află în Cluj-N., iar minorul își are stabilit domiciliul la domiciliul său, motiv pentru care potrivit art.114 C.pr.civ și art. 997 C.pr.civ competența revine instanței de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite. Cu privire la starea de fapt, a arătat pârâta că prin sentința civilă nr.8647/05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._/180/2012 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți. Prin aceeași sentință minorului i s-a stabilit domiciliul la domiciliul reclamantei, respectiv la locuința închiriată din Bacău, iar în favoarea reclamantului s-a stabilit un program de vizită urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți. Pe perioada de la pronunțarea hotărârii de divorț și până în prezent pârâta a avut grijă de copil, încercând să asigure un climat cât mai echilibrat și propice dezvoltării copilului pentru a putea trece peste aceasta perioadă de instabilitate. Reclamantul a avut mereu posibilitatea de a păstra relațiile cu minorul, iar în contextul în care în familia pârâtei a intervenit un eveniment tragic (decesul bunicii pârâtei) l-a rugat pe reclamant să îl găzduiască pe copil pentru a evita aspectele neplăcute ale acestui eveniment. De asemenea, a mai participat la un curs de pregătire profesională de 3 zile în perioada 8-11 ianuarie 2013, motiv pentru care l-a rugat pe reclamant să aibă grijă de minor. Cu toate că ar fi trebuit să fie conștient de echilibrul emoțional fragil al copilului în vârstă de 3 ani, reclamantul a avut un comportament inadecvat în preajma copilului. Trecând peste diversele injurii și amenințări pe care obișnuia să i le profereze în prezența copilului, reclamantul a trecut și la forme de agresiune și violență fizică asupra sa în prezența copilului, inclusiv în spațiul public, cu ocazia unei plimbări în parc. În timpul în care copilul se afla la reclamant, și chiar din relatările copilului, reclamantul a consumat băuturi alcoolice în exces cu prietenii săi, ignorând copilul și preocuparea educativă. De asemenea, după divorț, în urma convorbirilor telefonice ale reclamantului cu minorul, a constatat că pornind de la diverse promisiuni personale, fără acoperire în fapte, formulate cu scopul de capta atenția și bunăvoința copilului, reclamantul încerca să smulgă de la minor o solicitare pentru a pune în valoare afecțiunea copilului față de acesta, dar și pretinsa adversitate a copilului față de mamă. În această perioadă a avut șansa de a primi o ofertă de muncă în Cluj-N., unde condițiile salariale, dar și perspectivele de creștere și educare ale minorului erau superioare condițiilor din Bacău. A încercat să creeze premisele pentru o discuție rațională și logică cu reclamantul pe marginea acestei schimbări în viața minorului. A discutat cu familia sa, dar și specialiști de la autoritatea tutelată și psihologi specializați în astfel de cazuri, și i s-a confirmat că o astfel de schimbare în viața copilului este de bun augur, încurajând-o într-o astfel de decizie. Singurul care s-a opus a fost reclamantul care și-a manifestat dezinteresul pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale minorului. Mai mult, reclamantul a formulat o . plângeri penale împotriva sa la autoritatea părintească, poliție etc, încercând să o intimideze. Și această cerere reprezintă un astfel de demers pornit împotriva sa, cu repercusiuni și implicații directe asupra copilului. Subliniază pe această cale că minorul s-a adaptat și s-a integrat extrem de bine în noul său mediu, iar grădinița cu regim privat îi poate asigura o dezvoltare armonioasă pe deplin. Pe lângă activitățile curriculare oferite în mod normal de grădiniță, echipa de educatori oferă și o . activități complementare menite să dezvolte personalitatea copilului. Echipa de psihologi ai grădiniței este implicată în diverse demersuri educaționale în vederea creării unei bune relații cu familia sau anturajul etc. Personalul grădiniței a confirmat că minorul interacționează benevol și plăcut cu ceilalți copii, dar totuși acesta are un grad semnificativ de stres legat de relația familială, în special când i se reamintește de tatăl său. Este evident că relațiile cu tatăl său nu au decurs în mod firesc, ci au creat un dezechilibru emoțional semnificativ minorului aflat la o vârstă fragedă. Copilul este evident traumatizat ca urmare a comportamentului ambivalent al tatălui său, iar personalul de specialitate recomandă colaborarea cu psihologi pentru ameliorarea stării sale. La acestea se adaugă iresponsabilitatea și imaturitatea reclamantului care nu creează o atmosferă constructivă și de încredere în viața copilului. I-a explicat de nenumărate ori că nu este bine ca minorul să asiste la violență verbală sau fizică, la petreceri bahice sau să fie supus la șantaj emoțional. Odată cu stabilirea domiciliului său în Cluj-N., reclamantul a fost anunțat, dar întrucât reclamantul nu dorea să recunoască acest lucru, a făcut anunțul prin executorul judecătoresc, dându-i toate datele de contact ale sale. În timpul cât copilul s-a aflat la pârâtă, s-a ocupat singură de copil, iar acesta a fost extrem de afectuos și fericit și nu a întrebat de tatăl său. În această perioadă și-a dat seama că băiatului îi este mult mai bine și este mai liniștit, departe de scandaluri și agresivitate verbală și fizică, departe de vizitele inopinate ale reclamantului și departe de amicii de pahar ai acestuia. Trebuie să se țină seama că relațiile dintre părinți sunt atât de distruse încât pentru luarea unei decizii în comun se generează certuri și tensiuni, iar exercitarea în comun a autorității părintești fără limite nu este în interesul superior al copilului. Dreptul unui părinte de a-și exercita autoritatea părintească în comun nu poate deveni un drept absolut și nelimitat, ci trebuie să se oprească acolo unde încep drepturile copilului. Or, comportamentul și atitudinea reclamantul în ansamblu sunt nocive pentru copil, iar în schimb există o puternică legătură afectivă între mamă și copil. Consideră că cererea de ordonanță președințială nu îndeplinește condițiile de admisibilitate impuse de art.996 C.pr.civ. Reclamantul nu dovedește caracterul urgent al cererii și tinde la soluționarea pe fond a cauzei. Sub acest aspect, este de observat că minorul B. V. locuiește în mod statornic la domiciliul mamei sale din Cluj-N., Piața A. Inacu nr.4, . toate condițiile de igienă, siguranță, calm și afecțiune și unde s-a obișnuit să locuiască, participând la activități alături de alți copii, fiind locul pe care îl simte ca „acasă”. Odată cu pronunțarea hotărârii de divorț, reclamantul a fost de acord ca stabilirea locuinței să fie la pârâtă, astfel încât nu observă caracterul excepțional și urgent ca la foarte scurt timp domiciliul copilului să fie schimbat. Menținerea domiciliului copilului la pârâtă este în interesul superior al copilului, domiciliul reclamantului fiind impropriu creșterii unui copil în condițiile în care apartamentul său este frecvent locul de întâlnire a unor adulți care obișnuiesc să consume în exces alcool, iar comportamentul reclamantului este instabil și violent față de copil. Reclamantul are un comportament iresponsabil și neglijent chiar în momentele în care se află cu copilul preferând să fie înconjurat de diverse persoane și să consume alcool, în loc să se preocupe de copil. Ca atare, reclamantul preferă propriul divertisment în defavoarea binelui copilului. În momentele petrecute cu propriul copil, reclamantul nu reușește să își mențină propriul calm, violența fizică și verbală repetată ducând la înspăimântarea copilului. De la nașterea copilului pârâta s-a preocupat de creșterea și îngrijirea acestuia în permanență, acordându-i atenție specială, între mamă și copil creându-se o legătură afectivă puternică. În consecință, întrucât minorul locuiește la domiciliul său, s-a obișnuit cu acest domiciliu și se simte în siguranță, a permis reclamantului să viziteze copilul și să îl ia la dânsul de fiecare dată când a venit după el, nu se justifică urgența mutării copilului la domiciliul reclamantului până la soluționarea pe fond a cauzei. De remarcat că după ce a schimbat domiciliul, reclamantul nu a dat semne că într-adevăr i-ar păsa de copil și nu a venit să îl viziteze deși putea face acest lucru. Din contră reclamantul a manifestat dezinteres față de condițiile de trai ale minorului și a trecut la o atitudine răzbunătoare, încercând să o intimideze prin formularea diferitelor plângeri, motiv pentru care a promovat la rândul său o cerere de ordonanță președințială la Judecătoria Cluj-N. pentru stabilirea unui program adecvat de vizitare a minorului și de a pune capăt acestui război continuu care afectează stabilitatea și siguranța fizică și mentală a copilului. Reclamantul a formulat aceleași solicitări și în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Bacău, iar potrivit art.996 alin.5 C.pr.civ nu pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale măsuri care să rezolve litigiul pe fond și nici măsuri care nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. Practic, reclamantul urmărește obținerea unei măsuri cu caracter definitiv și nu cu caracter provizoriu. Reclamantului deși nu îi este restricționat accesul sau dreptul de vizitare al minorului, de fapt tinde la modificarea sentinței de divorț referitoare la domiciliul minorului și provocarea unei noi schimbări în viața acestuia. Stabilirea domiciliului copilului la reclamant ar fi contrară interesului copilului care ar fi expus unui mediu nesigur și nociv, dar mai ales alcoolismului, violenței și neglijenței, cu potențiale efecte iremediabile asupra sănătății fizice și mentale ale copilului.
În drept nu au fost indicate dispoziții legale exprese.
Prin Sentința civilă nr.4050/16.05.2013 Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 31.05.2013.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială cu martorii O. O. A., C. C. R. și S. I. R. A.. Au fost efectuate anchete sociale la domiciliile părților de către Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriei Bacău și Primăriei Cluj-N..
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8647/05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul civil nr._/180/2012 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre B. V. D. și B. I., revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei, acela de „A.”, stabilirea exercitării autorității părintești în comun de către ambii părinți cu privire la minorul din căsătorie, B. V., născut la data de 30.12.2009, stabilirea locuinței minorului la mamă în Bacău, ., ., jud.Bacău, obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete lunare, în favoarea minorului; stabilirea unui program de legături personale între tată și copil (f. 87-90 dosar Jud. Bacău).
Măsurile cu privire la minorul B. V. au fost luate de instanță în baza acordului părților apreciat în concordanță cu interesul superior al copilului.
Stabilirea locuinței minorului B. V. la adresa explicit indicată în dispozitiv s-a făcut la un imobil pentru care pârâta avea un contract de închiriere, locuirea împreună cu minorul făcându-se până la sfârșitul anului 2012 în acea locație, iar din ianuarie 2013 până la sfârșitul lunii martie 2013, pârâta și minorul s-au mutat în Bacău la adresa mamei sale, bunica maternă a copilului raportat la împrejurarea că aceasta din urmă avea nevoie de suport moral în urma decesului propriei mame, bunica pârâtei. Aceste fapte reies atât din declarațiile și recunoașterile părților, cât și din declarația martorei O. O. A. și raportul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Bacău.
De remarcat este faptul că ambele părți au recunoscut că în perioada ianuarie-martie 2013 a existat o solicitare din partea pârâtei către reclamant cu privire la îngrijirea minorului pe perioada în care aceasta se afla plecată din localitate în interes de serviciu, reclamantul exercitând în fapt o găzduire a minorului la domiciliul său pentru un anumit timp. Aceste aspecte reies din corespondența electronică a părților. Totodată, reclamantul s-a îngrijit de minor, plătindu-i pensia de întreținere în bani, dar și prestând întreținere în natură. Aceste aspecte reies din înscrisurile depuse la dosar.
Începând cu data de 01.04.2013 pârâta s-a mutat împreună cu minorul în Cluj-N., minorul fiind înscris la o grădiniță din localitate, schimbarea domiciliului datorându-se schimbării locului de muncă al pârâtei și angajarea acesteia pe perioadă nedeterminată în Cluj-N..
Reclamantul a solicitat pe calea ordonanței președințiale schimbarea domiciliului minorului la domiciliul său din Bacău, acuzând pârâta că prin schimbarea intempestivă a locuinței copilului, acestuia i s-a produs un traumatism afectiv din care copilul greu își va reveni, că pârâta frecventează un anturaj dubios, nociv copilului, că exercită violență asupra acestuia și că minorul a fost practic smuls din mediul său în care s-a născut, cu care a fost obișnuit, de lângă tată, de lângă bunici, familie în general, de lângă prietenii săi. Reclamantul a solicitat această schimbare în mod vremelnic până la soluționarea pe fond a dosarului nr._ al Judecătoriei Bacău având ca obiect modificarea măsurilor privind minorul.
Pârâta a susținut că a adus reclamantului la cunoștință că intenționează schimbarea domiciliului încă din 18.03.2013, că dimpotrivă reclamantul are un comportament nociv asupra copilului, consumând în prezența acestuia în mod excesiv alcool sau exercitând de față cu copilul violență verbală și fizică asupra mamei, arătând că exercitarea autorității părintești în comun nu poate funcționa fără limite, aceasta oprindu-se acolo unde încep drepturile copilului. A arătat pârâta că în prezent are domiciliul stabil în Cluj-N., că își desfășoară activitatea în această localitate pe perioadă nedeterminată, că minorul este înscris la o grădiniță din localitate în care minorul s-a integrat și pe care o frecventează până la terminarea programului său de muncă, existând o înțelegere cu educatoarele să prelungească programul în caz de întârziere, că practic copilul este mai liniștit de când nu mai asistă la divergențele dintre părinți. A opinat că în prezent nu există urgența pentru a se lua o măsură de schimbare a domiciliului minorului, iar mai mult s-ar ajunge pe calea ordonanței președințiale a se lua o măsură cu caracter definitiv.
Potrivit art. 996 alin.1, 2 și 5 C.pr.civ instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse cor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (…) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța reține că cererea de ordonanță președințială este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe: aparența dreptului; caracterul provizoriu al măsurilor; existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
După cum rezultă din hotărârea judecătorească prin s-a pronunțat divorțul părților, exercitarea autorității părintești asupra minorului s-a dispus a se face în comun.
Potrivit art.483 alin. 1 și 2 C.civ autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Cu alte cuvinte, ariile principale de exercitare a autorității părintești sunt obligația de a oferi copilului un cămin, responsabilitatea de a proteja și îngriji copilul, responsabilitatea de a disciplina copilul, responsabilitatea față de bunurile și proprietățile copilului, dreptul de a alege educația pe care o va urma copilul, dreptul de a alege religia copilului, dreptul de a decide cu privire la internarea copilului într-o unitate spitalicească, dreptul de a lua decizii cu privire la tratamentul pe care urmează a-l lua copilul, dreptul de a încheia acte legale în numele copilului, dreptul de a aproba transmiterea informațiilor personale sau confidențiale despre copil. Autoritatea părintească nu este un drept absolut și nelimitat, ea se termină acolo unde încep drepturile copilului.
Cu toate că locuința copilului s-a stabilit la mamă, în speță, autoritatea părintească asupra minorului B. V. se efectuează în comun de ambele părți, iar reclamantul este tatăl minorului, motiv pentru care acesta este îndreptățit a solicita schimbarea măsurilor privindu-l pe fiul său, fiind îndeplinită cerința aparenței dreptului.
În ceea ce privește vremelnicia măsurii de schimbare, instanța constată că și aceasta este îndeplinită, hotărârea urmând a produce efecte până la soluționarea pe fond privind cererea de schimbare a măsurilor privind minorul, obiect al dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Bacău. Din această cerință decurge și cea a neprejudecării fondului, câtă vreme instanța nu urmează a lua decât o măsură cu caracter provizoriu până la stabilirea pe fond a măsurilor definitive privind minorul. Pe de altă parte, se poate considera că s-ar putea lua măsuri pe calea ordonanței președințiale chiar cu caracter definitiv, în măsura în care se solicită înlăturarea unei situații abuzive. Or, în cauză, reclamantul a susținut că prin comportamentul său agresiv pârâta exercită un abuz fizic și emoțional cu privire la minor, ceea ce ar implica luarea măsurii pentru a curma abuzul.
Cu toate acestea, raportat la condiția existenței unui caz grabnic, instanța reține că acesta nu se întrunește în cauză, pentru argumentele care urmează.
Potrivit mențiunilor din rapoartele de anchetă sociale efectuate la domiciliile părinților, a rezultat că în locuința reclamantului se află în Bacău, la ultimul domiciliu conjugal al părților, că aceasta este racordată la utilități, mobilată corespunzător necesităților familiei, dotată și utilată cu aparatură electrocasnică de strictă necesitate, ferestre termopan cu tâmplărie PVC, gresie și faianță, întreținută igienico-sanitar, iar locuința pârâtei se află în Cluj-N., în centrul orașului, este constituită din 2 camere și dependințe, utilată în totalitate, cu centrală termică, geamuri cu structură din lemn bine întreținute, parchet în camere, gresie, faianță în bucătărie și baie, fiind amenajată în totalitate, copilul având în folosința sa exclusivă o cameră separată, cu toate cele necesare traiului optim, preocuparea din partea locatarei în asigurarea celor mai bune condiții locative și sub aspectul păstrării condițiilor igienico-sanitare fiind evidentă (f.103-107 dosar Jud.Bacău). Totodată, din înscrisuri a rezultat că ambele părți au venituri asemănătoare ca valoare (în jur de 1200 lei lunar), iar acestea se preocupă și s-au preocupat de minor. Ca atare din perspectiva condițiilor materiale ambele părți oferă sau pot oferi condiții optime de trai minorului.
Din adeverința comunicată instanței la data de 19.06.2013 de către grădinița pe care minorul o frecventează în Cluj-N. din 01.04.2013, a rezultat că acesta s-a adaptat la condițiile programului instituției, este activ la toate activitățile grădiniței atât în interiorul acesteia, cât și în afara grădiniței, este comunicativ cu colegii de grupă și răspunde cerințelor programei școlare în conformitate cu vârsta lui.
De asemenea, din declarația martorei C. C.-R., educatoarea minorului de la grădinița din Cluj-N., instanța a reținut că minorul s-a adaptat bine la programul de grădiniță, interacționează cu ceilalți copii, participă la activitățile grădiniței, nu este agresiv cu ceilalți copii, și nu a observat agresivitate a mamei sau tatălui asupra copilului. A mai arătat martora că nu a observat un comportament care să îi atragă suspiciunea privind-o pe pârâtă, iar în acele dăți în care după copil a venit o altă persoană, la cererea mamei copilului, copilul a avut o reacție firească și nu s-a opus să plece cu acea persoană.
Cu toate că martora O. O. A. a declarat că mama copilului are un comportament mai dur, mai violent, mai rece față de minor, decât tatăl care s-a implicat afectiv mai mult în relația cu copilul, instanța nu a constatat din declarația acesteia ca pârâta să apără ca o persoană care își abuzează copilul fizic și emoțional, de natură a conduce la concluzia că integritatea fizică și psihică sunt grav afectate sau puse în pericol. Episoadele de violență dintre părți s-au exacerbat mai ales în cursul procesului de divorț, ceea ce nu presupune nimic nefiresc, părțile ajungând tocmai din cauza neînțelegerilor la divorț.
Modalitatea de abordare a exercitării autorității părintești asupra copilului de fiecare părinte în vederea educării și creșterii acestuia nu poate fi cenzurată de instanță decât atunci când denaturează în abuz, iar interesul copilului impune înlăturarea acestuia.
Din întregul probatoriu depus la dosar, instanța a reținut că părțile nu pot ajunge la înțelegere cu privire la modalitatea de creștere și educare a copilului și ambele părți au recunoscut că acestea au afectat minorul. Totodată, instanța a constatat că ambele părți sunt părinți grijulii și atenți cu privire la copilul lor, iar acuzele reciproce privind comportamentul nepotrivit se rezumă la raporturile lor personale, fără a putea să se rupă de frustrările personale pentru a putea avea un comportament adecvat de față cu copilul și în prezența celuilalt părinte (a se vedea inclusiv înregistrările convorbirilor telefonice din care reiese neputința de a comunica și lipsa de toleranță reciprocă).
Potrivit art. 263 alin.1 cod civil orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Acest principiu este consacrat și de art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr.272/2004 privind protecția copilului. Astfel, toate măsurile privitoare la un copil trebuie luate pentru bunăstarea sa materială și psihică, în vederea asigurării sănătății și dezvoltării sale fizice, psihice și intelectuale.
Raportat la situația concretă a minorului B. V., instanța apreciază că nu este în interesul său superior de a-i fi schimbată locuința de la mama sa, mai ales cu titlu vremelnic, câtă vreme acesta se află în Cluj-N. de aproape 3 luni, frecventează o colectivitate în care s-a integrat, are o locuință decentă care îi conferă un trai optim, iar copilul este alături de mama sa de care este atașat afectiv în mod firesc. Mai este de reținut că acesta se află la vârsta fragedă de 3 ani fiind ușor influențabil de reacțiile negative ale părinților, iar neînțelegerile părinților care s-au exacerbat în această perioadă, constând inclusiv în plângeri penale, sunt de natură a tulbura minimul echilibru afectiv pe care copilul îl are în prezent. Or, după cum a indicat raportul de evaluare psihologică depus la dosar de către reclamant, minorul are nevoie de „păstrarea unui climat emoțional, social și relațional bun, deoarece dezvoltarea emoțională este influențată de reacțiile părinților la manifestarea emoțiilor negative, a disensiunilor dintre adulții care îngrijesc copilul”- f.82-84, dosar Jud.Bacău.
În consecință, luarea unei măsuri de schimbare a locuinței minorului pe calea ordonanței președințiale nu justifică caracterul grabnic, interesul superior al copilului constând în păstrarea situației de fapt din prezent, motiv pentru care în temeiul art.996 C.pr.civ instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulate de reclamantul B. V. D. în contradictoriu cu pârâta A. I..
În ceea ce privește cererea de obligare a reclamantului la cheltuielile de judecată, constatând că pârâta nu a depus înscrisuri justificative, în temeiul art.452 și art. 453 C.pr.civ instanța va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulate de reclamantul B. V. D., având CNP_, cu domiciliul în Bacău, ..33, ., . în contradictoriu cu pârâta A. I. având CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., ., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., Calea Dorobanților nr.18-20, etajul VI la sediul profesional secundar al Societății de Avocați „M. & Asociații” având ca obiect modificare măsuri privind minorul.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.
JUDECATOR,GREFIER,
S. F. C.O. C. E.
Red./Dact./SFC./20.06.2013/4ex
| ← Tutelă. Sentința nr. 5552/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
