Fond funciar. Sentința nr. 7612/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7612/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 3152/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal – 3185
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 7612/2013
Ședința publică din data de 29.04.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta V. L. în contradictoriu cu pârâții M. C.-N., prin primar, C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.-N. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI C.-N., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, pentru ca pârâtul M. C.-N. să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de 29.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 03.02.2012, reclamanta V. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. C.-N., prin primar, C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.-N. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI C.-N., obligarea pârâtului de rang I să procedeze la înaintarea notificării înregistrate la Primăria municipiului C.-N. în completarea cererii nr._/304/2005 (depusă de antecesorul său M. V.) cu toată documentația aferentă în sensul compensării imobilului înscris în CF_, nr. topo._, cu terenuri aflate în proprietatea privată a municipiului C.-N., obligarea pârâtelor de rang II, competentă să soluționeze notificarea nr._/304/2005 și rang III, să dispună compensarea terenului identificat în CF nr._, nr. topo._, cu terenuri din proprietatea privată a municipiului C.-N., și, consecutiv, să elibereze reclamantei titlul de proprietate pentru terenurile oferite în compensare, conform procesului verbal de punere în posesie, obligarea pârâților la plata de daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere/în parte de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, că este moștenitoarea defunctului M. P. al lui P. (proprietar tabular al imobilului revendicat), iar la data de 29.11.2005, prin cererea nr._/304/2005 a solicitat restituirea, în baza Legii nr. 247/2005, a suprafeței de 64 de stânjeni pădure, cerere care ulterior a fost completată în fața Comsiei Locale cu cererea înregistrată sub nr._/304/2011, prin care a solicitat și suprafața de 750 stânjeni (aproximativ 2.700 mp fânaț), care a aparținut antecesorului său.
Apoi, a mai arătat că, având în vedere că nu i s-a soluționat cererea formulată, a fost nevoită să introducă prezenta cerere de chemare în judecată, optând pentru varianta compensării suprafeței solicitate, identificate în CF nr._, nr. topo._, cu imobile de aceeași valoare și suprafață.
În drept, a invocat prevederile art. 18 din Legea nr. 18/1991, Titlul VII, Titlul XII din Legea nr. 247/2005.
În probațiune, a anexat înscrisuri (filele 7 – 45).
În temeiul art. 42 din Legea nr. 1/2000 raportat la art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 prezenta cerere este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
La solicitarea instanței, Consiliul Local al Municipiului C.-N. a depus dosarul nr._/304/2005, precum și actele doveditoare privind topograficul_ (filele 56 – 84).
La data de 26.03.2012, prin Serviciul Registratură, pârâta C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.-N. a depus întâmpinare – filele 87 – 88, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivare, a susținut că reclamanta nu face dovada calității de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul M. P. al lui P. deoarece nu a depus certificatul de moștenitor după acesta, existând doar o coincidență de nume între M. P. al lui P. și M. P., nefiind una și aceeași persoană.
Cu privire la terenul solicitat de reclamantă în compensare, a învederat că acesta nu se află la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar, motiv pentru care nu se poate face punerea în posesie asupra acestuia, terenurile care pot fi acordate în compensare trebuie să fie la dispoziția Comisiei Locale, situate în rezervă, și nu în proprietatea unor alte persoane juridice asupra cărora C. Locală nu poate face puneri în posesie.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 247/2005, HG nr. 890/2005, Legea nr. 10/2001, HG nr. 1546/2004, Legea nr. 18/1991.
La data de 10.04.2013, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare – filele 91 – 92.
În motivare, a susținut că obiectul cererii de chemare îl constituie exclusiv terenul identificat în CF_, topo._, teren solicitat conform prevederilor art. 33 pct. 2 din Legea nr. 1/2000 în completarea cererii sale inițiale înregistrată sub nr._/304/2005, M. P. al lui P. este una și aceeași persoană cu M. P., iar terenul în litigiu a făcut parte dintr-o suprafață mult mai mare situată în zona Mănăștur, fiind de notorietate faptul că terenurile agricole din Zona Mănăștur au fost preluate în totalitate de CAP Înfrățirea în anul 1961.
În probațiune, a depus înscrisuri (filele 93 – 106).
La data de 09.05.2012, prin Serviciul Registratură, pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI C.-N. a depus întâmpinare – filele 115 – 118, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată și neîntemeiată.
În motivare, a învederat, în esență, că terenul în speță a fost preluat de Statul Român în baza Ordinului Ministerului Educației și Învățământului nr. 5596/1972 motiv pentru care nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 18/1991, republicată, fiind situat în intravilanul Municipiului C.-N., într-o zonă sistematizată, este cuprins în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al Statului, care este deținătorul legal al acestora, iar C. Locală de fond funciar nu l-a avut la dispoziție întrucât nu a fost predat în baza unui protocol de predare – primire pentru a dispune în consecință.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 247/2005, HG nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare.
La data de 11.06.2012, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare – filele 126 – 127.
La solicitarea instanței, OCPI C.-N. a depus la dosar înscrisuri (filele 153 – 253).
La data de 11.10.2012, pârâta C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.-N. a depus note de ședință (filele 272 – 273), prin care a invocat ecepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni raportat la faptul că, cererea la care face referire reclamanta a fost formulată în afara termenului legal prevăzut de lege.
În motivare, a învederat că cererea nr._/304/2011 a fost formulată la data de 21.01.2011, ca o cerere completatoare la cererea nr._/304/2005 formulată în baza Legii nr. 247/2005, iar în temeiul legilor fondului funciar reconstituirea dreptului de proprietate se poate realiza doar în baza unei cereri de reconstituire depusă în termenul legal, principiu ce rezultă din art. 8 din Legea nr. 18/1991, precum și din împrejurarea că ori de câte ori a intervenit o nouă lege în această materie a prevăzut și obligativitatea formulării cererii de reconstituire într-un anumit termen.
A mai susținut că pentru terenul în speță, ultima lege care a prevăzut posibilitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a fost Legea nr. 247/2005, care prevede un termen de 60 de zile pentru depunerea acestor cereri, iar cererea înregistrată în anul 2011 a fost depusă ca o completare la o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut numitei O. M. (mătușa reclamantei), și nu după M. P..
Totodată, a învederat că terenul solicitat în compensare face parte din patrimoniul Municipiului C.-N. și nu a fost pus la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar printr-un act de dispoziție al puterii deliberative Consiliul Local al Municipiului C.-N..
În drept, a invocat prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 67/2010.
La data de 26.04.2013, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii O. I. (fila 279) și B. V. (fila 280) și proba cu expertiza topografică, raportul de expertiză fiind depus la dosar la filele 291 – 314.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform cererii înregistrată la Primăria Municipiului C.-N. sub nr. _/304/29.11.2005, M. V., în calitate de moștenitor după defuncta O. M., împreună cu moștenitoarea V. L., au solicitat, în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafaței de 64 stânjeni pădure, teren situat în extravilan – fila 9.
În baza cererii nr. _/304/21.01.2011 – fila 61 din dosar, reclamanta V. L. a solicitat, în baza art. 33 pct. 2 din Legea nr. 1/2000, acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 750 st.p. teren, precum și restituirea în natură a suprafeței de teren cu suprafața de 2 jug., nr. topo._ (fânaț la Dosul de la C. Teleacului), CF nr._, terenuri care au aparținut bunicului său M. P..
Apoi, în data de 28.06.2011, reclamanta V. L. a depus o nouă cerere înregistrată la Primăria Municipiului C.-N. sub nr. _/304, prin care a solicitat acordarea de teren în natură din terenurile nerevendicate de foștii proprietari, mai exact atribuirea în schimbul suprafeței de 750 st.p. (2.700 mp, nr. topo._, CF nr._) a suprafeței de cca. 1000 mp din terenul cu nr. topo._, rămasă neocupată de construcții în zona . și suprafața de aproximativ 2000 mp din parcelele cu nr. topo._ și_ situată în zona cimitirului Mănăștur, diferența de suprafață solicitată în plus fiind justificată de valoarea mult mai mare a terenului care i-a fost luat în mod abuziv, aflat sub locurile din cartierul Mănăștur, zonă delimitată de . și Iezer – fila 10 din dosar.
Potrivit cererii atașate la dosar la fila 63, M. V. și V. L. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafaței de 64 stânjeni pădure în 29.11.2005 în calitate de moștenitori după mătușa lor O. M., decedată, matușă care a avut trei frați: O. G., decedat, O. N., decedată, și M. A., decedată, aceasta din urmă fiind mama lui M. V. și al Nastasiei V., mama reclamantei V. L., iar conform cererii din data de 21.01.2011, reclamanta a formulat cererea de reconstituire pentru suprafața de 750 st.p. teren, precum și restituirea în natură a suprafeței de teren cu suprafața de 2 jug. după bunicul său M. P., în cererea de chemare în judecată fiind indicat M. P. al lui P..
Din actele de stare civilă depuse la dosar – filele 12 - 16, rezultă următoarele: V. L. este fiica lui V. V. și al Nastasiei (născută M.), V. N., mama reclamantei, decedată în data de 22.02.1991, a fost fiica lui P. și al A., fratele acesteia fiind M. V..
Potrivit extrasului de carte funciară nr._ – filele 17 – 20, terenul cu nr. topo._ „Arător la Rotația I-a”, în suprafață de 750 st. a fost înscris la data de 08.03.1938 în favoarea lui M. P. al lui P., iar din declarațiile martorilor audiați în cauză – O. I. și B. V. (filele 279 – 280) reiese că bunicului reclamantei i se spunea M. P. al lui P..
În cauză, instanța reține că prin notele de ședință depuse la dosar la filele 272 – 273, pârâta C. Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a invocat excepția lipsei de interes, pe care instanța a recalificat-o, la termenul din data de 10.12.2012, ca fiind excepția tardivității cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, excepție pe care a pus-o în discuția părții începând cu termenul din data de 10.12.2012, la cererea reclamantei prorogând discutarea acesteia până la termenul din data de 22.04.2013, când s-a solicitat respingerea excepției întrucât pârâta nu justifică admisibilitatea acesteia.
Cu privire la excepția invocată, instanța reține că, prin raportare la prezenta cerere de chemare în judecată, nu este o veritabilă excepție, ci reprezintă o apărare de fond a pârâtei C. Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, în baza căreia s-ar impune respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă întrucât cererea de reconstituire nr._/304/21.01.2011 de care se prevalează aceasta din urmă nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, neputând constitui o completare a cererii inițiale formulată în data de 29.11.2005 împreună cu M. V..
În susținerea prezentei cereri, reclamanta invocă dispozițiile art. 33 din Legea nr. 1/2000.
Astfel, potrivit art. 33 alin. 1 din actul normativ menționat, „pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 (...). Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv”, iar conform alin. 2 „în situația în care după depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atestă alte terenuri ce au aparținut petenților în proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, dacă sunt libere.”
Prin art. 1 pct. 37 din titlu VI din Legea nr. 247/2005 s-a modificat art. 33 din Legea nr. 1/2000, prin care s-a stipulat dreptul de a depune noi cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate de către persoanele fizice sau juridice care nu au depus cereri sau ale căror adeverințe de proprietate au fost anulate.
În cauză, pe de o parte, instanța reține că, la data de 30.05.2001, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pe baza propunerii Comisiei comunale, orășănești, municipale și a prevederilor Legii nr. 18/1991 a Fondului Funciar, a emis în favoarea lui M. P. V. și V. V. L., în calitate de moștenitori ai defunctului M. P., Titlul de proprietate nr. 1558/3178, prin care au primit în proprietate o suprafață totală de 3.300 m.p. situată în C.-N., categoria de folosință fânețe, nr. topo. 127, parcelă_/1 – fila 268 din dosar, iar pe de altă parte, cererea formulată de reclamantă în anul 2011, în completarea celei din 2005, nu este depusă în termenul legal de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că în baza cererii completatoare, după cum califică reclamanta cererea sa din 2011, nu se poate proceda la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia.
Instanța nu poate lua în considerare susținerile reclamantei cum că cererea depusă și înregistrată sub nr._/304/2011 este o completare a cererii înregistrată sub nr._/304/2005 deoarece cererile au individualitatea lor, pentru fiecare teren trebuia făcută o cerere distinctă astfel încât cea de a doua cerere pe care reclamanta a calificat-o ca fiind doar o completare a primei, este tardiv formulată. Din cuprinsul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din 2005 adresată de reclamantă împreună cu M. V., în calitate de moștenitori ai defunctei O. M., s-a solicitat retrocedarea suprafeței de 64 stânjeni pădure, teren situat în extravilan. Deși în opinia reclamantei cererea înregistrată sub nr._/304/2011 are natura juridică a unei cereri completatoare a cererii de restituire nr._/304/2005, din punctul de vedere al instanței cererea nouă nu poate fi calificată drept o cerere completatoare a cererii inițiale: astfel, prima cerere privește suprafața de 64 stânjeni pădure care au aparținut defunctei O. M., iar cea de a doua cerere are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei a suprafeței de 750 st.p. teren și 2 jug., nr. topo._ (fânaț la Dosul de la C. Teleacului), CF nr._, terenuri care au aparținut bunicului său M. P..
În consecință, pentru a putea completa cererea inițială în baza căreia s-a solicitat exclusiv suprafața de 64 stânjeni pădure și pentru ca cererea completatoare să primească o soluție legală, instanța apreciază că trebuia formulată înăuntrul termenului legal stabilit de Legea nr. 247/2005, care a dat posibilitatea persoanelor pretins îndreptățite la reconstituirea unei suprafețe suplimentare de teren. Așadar, pentru a putea fi primită ca validă și soluționată, cererea completatoare trebuia formulată înăuntrul termenului de decădere fixat de lege, deci până la 30.11.2005, inclusiv, termen care se aplică și în cazurile prevăzute de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, invocate de reclamantă ca temei de drept al cererii sale completatoare.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta V. L., cererea completatoare nefiind depusă în termenul prevăzut de lege nu se poate dispune obligarea pârâtului de rang I la înaintarea notificării înregistrate la Primăria municipiului C.-N. în completarea cererii nr._/304/2005 (depusă de antecesorul său M. V.) cu toată documentația aferentă în sensul compensării imobilului înscris în CF_, nr. topo._, cu terenuri aflate în proprietatea privată a municipiului C.-N., nici obligarea pârâtelor de rang II și rang III să dispună compensarea terenului identificat în CF nr._, nr. topo._, cu terenuri din proprietatea privată a municipiului C.-N., și, consecutiv, să elibereze reclamantei titlul de proprietate pentru terenurile oferite în compensare și nici obligarea pârâților la plata de daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere/în parte de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respine, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V. L., cu domiciliul procesual ales în C.-N., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții M. C.-N., PRIN PRIMAR, cu sediul în C.-N., . – 3, jud. C., C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.-N., cu sediul în C.-N., . – 3, jud. C., și C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUDEȚULUI C., cu sediul în C.-N., ., nr. 58, jud. C..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 29.04.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Dact. B.I.A./6 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 384/2013.... → |
|---|
