Plângere contravenţională. Sentința nr. 3833/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3833/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 27668/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3833/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. F.
GREFIER: D. R. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul S. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se prezintă petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că la dosar s-a primit întâmpinare formulată de intimat și procedează la înmânarea unui exemplar petentului care solicită luarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitate să studieze întâmpinarea.
După reluarea cauzei, la a doua strigare a părților, petentul nu contestă că a plecat de la locul în care a fost oprit, dar arată că a plecat fiindcă nu i s-a spus ca are obligația sa rămână iar agentul de poliție nu i-a acordat nici o atenție cu toate că era singura mașină care a fost oprită. Petentul arată că a așteptat aproximativ 8 minute.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în actele depuse la dosarul cauzei.
În temeiul disp. art. 167 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru petent și intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și respinge cererea formulată de intimat privind audierea martorului asistent întrucât petentul nu contestă că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa sa, declară închisă probațiunea și acordă cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul părții prezente în dezbateri judiciare.
Petentul solicită anularea procesului verbal de contravenție întrucât nu i s-a spus că trebuie să stea pe loc după ce i–au fost reținute actele și nu i s-a dat nici o explicație de către agentul constatator.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 26.11.2012, sub nr. de mai sus, formulată de petentul S. FAUREL în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, s-a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 10.11.2012.
În motivarea în fapt a plângerii petentul a arătat că la 10.11.2012, în jurul orei 03:00, se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Renault, cu nr. de înmatriculare_ pe .. Cluj-N.. A arătat petentul că a observat un autoturism al poliției, căruia i-a semnalizat cu farurile, crezând că sunt foști colegi din cadrul Secției 7 de poliție, el activând până în anul 2011 ca și polițist în cadrul Secției 2.
Petentul a arătat că a fost oprit de polițist și, fiindu-i solicitate actele, a prezentat permisul de conducere, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate. Petentul a susținut că fiind noaptea târziu, a plecat, documentele rămânând la agentul de poliție care l-a oprit.
În final, petentul a arătat că la data și ora când a fost controlat nu i s-a dat nicio indicație la care să nu se supună, dar a plecat pur și simplu abandonând actele întrucât a fost ignorat de către agentul de poliție, care vorbea la stația de emisie – recepție.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, petentul a anexat copie de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 4) și de pe cartea de identitate (f. 5).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus la data de 29.01.2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 - 118 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.11.2012 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ-POLIȚIA MUNICIPIULUI CLUJ-N., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 350 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 31 lit. a din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la 10.11.2012, ora 03:00, în calitate de conducător auto a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_ pe . urma solicitării de a opri pe dreapta, a înmânării documentelor de identitate și ale autoturismului, nu a respectat indicația polițistului de a rămâne oprit pe partea dreaptă a carosabilului, acesta fugind de la locul opririi, abandonându-și documentele.
Procesul verbal a fost încheiat în absența petentului, fapt confirmat de un martor asistent.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.11.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Conform art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte – amendă) „nerespectarea semnalelor, indicațiilor si dispozițiilor polițistului rutier aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu;”.
Instanța reține că fiind prezent în instanță, petentul nu a contestat faptul că a plecat de la locul în care a fost oprit de către agentul de poliție, fără a-și recupera actele înmânate pentru a fi verificate și respectiv, fără acordul agentului de poliție, însă se apără susținând că nu i s-a spus să rămână pe loc.
Cu toate acestea instanța arată că în momentul în care un conducător auto este oprit în trafic în vederea verificării documentelor, există o obligație implicită de a aștepta ca agentul să verifice actele înmânate și de a nu părăsi locul decât după efectuarea verificărilor și restituirea actelor. Pe de altă parte, instanța reține că petentul a susținut că a așteptat aproximativ 8 minute, ceea ce nu este un interval de timp foarte mare, care să indice vreun comportament abuziv al agentului de poliție, în sensul de a-l șicana pe petent, ci timpul necesar pentru verificarea documentelor.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, motiv pentru care procesul verbal contestat este legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petiționarului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate și la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 alin. 1 din actul normativ indicat anterior, prevede expres posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social.
De aceea, în conformitate cu art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit căruia sancțiunea se aplică ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, instanța apreciază că în cauză se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii prin reducerea cuantumului amenzii de la suma de 350 lei la suma de 280 lei (4 puncte amendă), apreciind că această sumă care reprezintă cuantumul minim al amenzii este o sancțiune suficientă a atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte de același gen.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. FAUREL împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.11.2012 de către organul constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ și va reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate de la suma de 350 lei la suma de 280 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. FAUREL, cu domiciliul în comuna B., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj și în consecință:
Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.11.2012 de către intimat de la suma de 350 lei la suma de 280 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. F. D. R. F.
Red./dact./MCF/4 EX./09.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 384/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3836/2013.... → |
|---|
