Pensie întreţinere. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-07-2013 în dosarul nr. 2924/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._/2013
Ședința publica din data de 19 iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:D. V. P.
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind solutionarea cererii formulata de reclamanta S. G. impotriva paratului M. I. M., avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 16.07.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru termenul de față.
INSTANTA
Deliberând:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată sub nr._ reclamanta S. G. a solicitat, in contradictoriu cu paratul M. I. M. următoarele: 1) exercitarea autorității părintești doar de către mama, în baza interesului superior al copilului conform art. 398 al. 1 NCC; 2) reducerea programului de vizitare al minorei de către tata prin stabilirea următorului program: - în fiecare sâmbătă din primul week-end al lunii; - cu ocazia zilei de naștere a minorei, la domiciliul minorei; - in data de 26 decembrie; - a doua zi de Paști; 3) sa se dispună mărirea pensiei de întreținere cu obligația acestuia de a plăti de la data introducerii cererii de chemare în judecată si până la terminarea studiilor fetiței (26 ani) raportat la faptul că în cadrul dosarului nr._ având ca obiect divorț, pârâtul nu si-a declarat toate veniturile; - să se dispună în baza art. 453 al. 2 C.pr.civ. instituirea popririi asupra veniturilor realizate de pârât, deoarece acesta achita pensia de întreținere cu întârziere si este restant 3 luni.
În fapt s-a arătat că părțile au divorțat prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată în data de 06.06.2012 în dosar nr._, stabilindu-se exercitarea autorității părintești în comun si stabilirea domiciliului minorei la reclamantă.
În esență reclamanta a acuzat comportamentul agresiv-verbal al pârâtului față de minora L.-I., care este de natură să o afecteze grav pe aceasta. Minorei ii este frică de pârât si si-a exprimat de mai multe ori dorința de a nu mai petrece timp cu acesta. Pârâtul o denigrează pe reclamantă față de minoră si folosește drepturile părintești nu in interesul superior al copilului ci pentru a se răzbuna pe situația actuală. Datorită comportamentului pârâtului fetița este traumatizată fiind afectată evoluția si dezvoltarea acesteia aflându-se în mijlocul unui conflict purtat de tatăl său împotriva mamei. Acest comportament al tatălui impiedică purtarea unui dialog in vederea luării unor decizii esențiale cu privire la creșterea fetiței. Reclamanta precizat că deoarece intre părți nu se poate comunica, nu se poate realiza interesul superior al copilului. Cu privire la pensia de întreținere s-a arătat că pârâtul obține si alte venituri decât cele declarate în cadrul dosarului nr._ .
În drept s-au invocat dispozițiile art. 398,403 NCC, art. 453 al. 2 C.pr.civ.
În probațiune s-au solicitat înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul.
Prin întâmpinarea depusă în data de 13.03.2013 pârâtul M. I.-M. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată (f. 12-15).
Cu privire la primul petit si-a exprimat opinia in sensul că nu se justifică exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 397 C.civ. sau art. 507 C.civ. Faptul că nu si-a dat acordul cu privire la plecarea fetiței în afara țării nu constituie un motiv justificat pentru ca reclamanta să exercite in exclusivitate autoritatea părintească.
De asemenea, reclamanta nu a indicat nici un motiv care să justifice reducerea programului de vizitare. Reducerea programului nu ar avea ca scop decât îndepărtarea de fiica sa, de care il leagă sentimente foarte puternice.
Cu privire la majorarea pensiei de întreținere a precizat că veniturile pe care le realizează nu s-au majorat.
În drept s-au indicat dispozițiile art. 396,397,401,483,507 C.civ., Legea nr. 272/2004, art. 115,119 C.pr.civ.
Prin precizarea depusă în data de 19.03.2013 reclamanta a solicitat în subsidiar pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să suplinească acordul tatălui în cazul în care mama dorește să plece din țară, deoarece este în interesul superior al copilului să poată vizita si alte țări.
În probațiune s-au solicitat interogatoriul reclamantei, proba testimonială.
Instanța a administrat pentru părți înscrisuri, interogatoriile părților si proba testimonială.
Analizând ansamblul materialului probatoriu depus la dosar, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin neapelare, s-a desfăcut căsătoria părților încheiată în data de 11.09.1999 si înregistrată in registrul de stare civilă al Municipiului Cluj-N. sub nr. 1619/11.09.1999, s-a dispus exercitarea autorității părintești comune a soților cu privire la minora M. L. I., a fost obligat pârâtul la plata sumei de 200 lei lunar până la majoratul minorei cu titlu de cheltuieli de creștere, educare, învățătură si pregătire. De asemenea s-a stabilit următorul program de vizitare: - în fiecare săptămână, miercuri, de la ora 15 la ora 20; - la sfârșit de săptămână, o dată la două săptămâni, începând de vineri ora 15:00 până duminică la ora 20:00; - pe perioada vacanțelor de vară, 2 săptămâni in luna iulie si 2 săptămâni in luna august la alegere; - în timpul sărbătorilor de iarnă, alternativ de la an la an in timpul vacantei aferente; - în timpul sărbătorilor de Paste, alternativ de la an la an, în timpul vacanței aferente; - cu ocazia zilei de naștere a minorei, la domiciliul minorei.
Coroborând interogatoriile părților, proba testimonială administrată, înscrisurile anexate si concluziile anchetelor socială si psihosocială, se reține că între reclamantă si pârât relațiile sunt tensionate iar comunicarea se face cu mari dificultăți, părțile fiind preocupate mai mult cu cenzurarea reciproca a comportamentului lor decât cu protejarea interesului minorei L. I.. Minora este atașată de ambii părinți si reușește să comunice cu amândoi, fapt ce reiese din concluziile anchetei psihosocială.
Se constată un atașament mai puternic al minorei față de mamă, explicabil prin timpul petrecut împreună si o mai bună comunicare cu aceasta, precum si prin unele informații primite de la pârât cu privire la mamă, percepute de minoră ca negative, conform anchetei psihosociale.
Declarațiile martorilor audiați au demonstrat că între pârâtul M. I.-M. si minora L. I. există atașament reciproc si o bună comunicare, deși au existat si perioade de timp când relația a fost mai tensionată. Relevante in acest sens sunt declarațiile martorei Tămas A. (f. 20). Martorul F. L. a asistat la o vizită a minorei la tatăl ei la începutul lunii mai anul curent si a relatat că relația dintre acesta si tatăl ei era bună. Chiar si reclamanta a recunoscut in cuprinsul interogatoriului o îmbunătățire a relațiilor dintre pârât si fiica sa în ultima vreme „pârâtul a vorbit frumos cu fetița astfel că fetița a vrut să meargă cu el (f50-verso).
In drept instanța reține incidența art. 263 din Codul civil care reia in noua reglementare generala a raporturilor de familie, principiul interesului superior al copilului.
Față de situația de fapt reținută, nu este întemeiată solicitarea reclamantei având ca obiect exercitarea exclusivă a autorității.
In drept sunt aplicabile dispozițiile art. 397 si art. 398 al. 1. Cod civil. Prin noua reglementare legiuitorul a urmărit ca destrămarea relațiilor de căsătorie dintre soți să nu afecteze drepturile si obligațiile acestora fata de copii, stabilind astfel exercitarea custodiei comune asupra minorilor rezultați din căsătorie, cu titlu de principiu. Exercitarea custodiei in mod exclusiv doar de către unul dintre părinți se poate dispune in mod excepțional, pentru motive temeinice. Deși relația minorei cu tatăl este mai rece, nu s-au probat susținerile petentei referitoare la afectarea minorei prin comportamentul agresiv verbal al pârâtului si nici pretinsa frică a minorei față de tată. Dimpotrivă, relația tatălui cu fiica sa pare să fie bună în prezent, iar fetiței nu i-a fost frică să ii spună tatălui că dorește să îl viziteze doar când vrea ea.
Cererea formulată în subsidiar, prin precizarea din data de 19.03.2013 (f. 21-22), relevă motivul principal al reclamantei in stabilirea autorității exclusive si anume acela de a i se acorda posibilitatea de a lua minora cu dânsa in excursii in afara țării, fără acordul pârâtului.
Solicitarea de a se pronunța o hotărâre judecătorească care să țină loc de acordul tatălui, ori de câte ori reclamanta va dori să părăsească țara reprezintă în primul rând o cerere insuficient precizată ce are ca premisă situații viitoare ipotetice. Pe de altă parte, o atare limitare a autorității reclamantului cu privire la minoră nu este justificată de probațiunea administrată în cază. Conform declarațiilor martorilor T. A. si F. L. care se coroborează cu interogatoriul pârâtului, acesta a oferit o explicație, parțial întemeiată, pentru care și-a refuzat consimțământul la plecarea reclamantei împreună cu minora in Italia în vara trecut si nu există nici un motiv în prezent care ar îndreptăți instanța să prezume reaua voință a pârâtului în viitor.
În consecință instanța apreciază că si această solicitare a reclamantei este neîntemeiată.
Cu privire la al treilea petit al cererii de chemare in judecată se reține că limitarea programului de vizitare in sensul solicitat de reclamantă ar avea ca efect înstrăinarea minorei față de tată si nu este justificat de probațiunea administrată. Programul de vizitare stabilit prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată în dosar nr._ corespunde interesului copilului de a avea o relație normală cu ambii părinți bazată pe respect și afecțiune și este de natură să asigure o participare activă a tatălui in viata minorei.
În consecință, față de dispozițiile art. 262,263, 486, 401 al. 2 ,496 al. 5 noul C.civ, instanța va respinge această solicitare ca neîntemeiată.
Față de veniturile actuale ale pârâtului (f. 30-31,52, 53), si având in vedere dispozițiile art. 529,531-533 noul cod civil va respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei privind majorarea pensiei de întreținere.
Cu privire la înființarea popririi asupra veniturilor pârâtului, se reține că suma de 200 lei a fost stabilită ca urmare a acordului părților, veniturile reclamantului fiind mai mici decât venitul minim, conform înscrisurilor anexate. Față de dispozițiile art. 453 C.pr.civ. coroborate cu prevederile art. 529 c.civ. poprirea nu poate depăși ¼ din venituri si se înființează de instanța de fond din oficiu. In speța instanța de fond este cea care a soluționat divorțul părților si a pronunțat sentința civilă nr._/2012. Pentru aceste motive, instanța va respinge această solicitare ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 al. 1 va obliga reclamanta să achite suma de 1200 lei in favoarea pârâtului reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocațial (f.nr. 74).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanta S. G. cu domiciliul procesual ale sin Cluj-N., .. 28 jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul M. I. M., cu domiciliul in Cluj-N., . jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1200 lei in favoarea pârâtului reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,19.07.2013.
JUDECATOR: GREFIER:
D.-V. PopoviciEdith S.
Red./dact. DVP 22.07.2013.
| ← Tutelă. Sentința nr. 5536/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Curatelă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
