Plângere contravenţională. Sentința nr. 1341/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1341/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 22959/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR.1341
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. I.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL 4, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 14.01.2013, prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare și acte anexe (f.7-25).
Judecătoria, fiind legal sesizată și obligată din oficiu să își stabilească competența generală, materială și teritorială, potrivit art. 1591 C.pr.civ., astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat si excepții de invocat, instanța încuviințează intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar și, față de lipsa părților, considerându-se lămurită, declară terminată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 02.10.2012 sub nr._ petenta . a contestat, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORT RUTIER - I. Teritorial 4, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ si exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție, raportat la dispozițiile art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001, privind dreptul contravenientului de a face obiecțiuni și dispozițiile art. 17, prin indicarea greșită a sediului societății si a numelui si datelor de identificare ale administratorului acesteia, astfel cum acestea rezulta din extrasul ORC atașat plângerii. Cat privește temeinicia faptei, petenta a arătat că procesul-verbal contestat a fost încheiat în lipsa, fiind comunicat la data de 28.08.2012. În ce privește angajatul societății, menționat în cuprinsul PV contestat, acesta nu-si amintește sa fi fost oprit de către inspectori ai ISCTR si care sa-i pună în vedere cele menționate în procesul verbal, sau sa fi semnat vreun act pentru ISCTR.. În acest context, se impune ca intimata să facă dovada prin martori, poze, filmări sau altele (semnătura conducător auto_ ), ca la data de 07.05.2012 autoutilitara proprietatea ., circula pe DN 1 km 491 pe raza localității G., pentru a înlătura orice dubii ca aceasta nu era in alta parte. De asemenea, si încadrarea juridica a faptei este gresita, petenta neefectuând servicii de transport, ci transport in interes propriu. Totodată, apreciază că că procesul verbal contestat este lipsit de forța probanta, aceasta deținând toate licențele de transport necesare desfășurării activității. Totodată, a mai arătat că, în măsura în care șoferul angajat al societății ar fi fost oprit de un echipaj al ISCTR, acesta ar fi avut posibilitatea sa facă obiecțiuni, ori acestuia nu i s-a adusa la cunoștință acesta aspect.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, HG 1088/2011.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art.15 lit. i din Legea nr.146/1997 modificată și art. 36 din OG nr. 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat.
În motivare, intimatul a arătat, sub aspectul încălcării dreptului la obiecțiuni, că practica constanta a Curții Constituționale este in sensul în care art. 19 alin (1) si (3) nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție, contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar in cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară. Susținerile petentei referitoare la faptul că greșita menționare a sediului social al acesteia atrage nulitatea absolută a procesului verbal sunt nefondate. Astfel, art. 17 din OG 2/2001 stipulează expres sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției numai pentru omisiunea precizării denumirii și sediului persoanei juridice și nicidecum și pentru greșita menționare a sediului contravenientei persoana juridica. Mai mult decât atât, petenta a primit procesul verbal prin curierat rapid a doua zi după întocmirea acestuia formulând plângere în termen legal, astfel încât greșita mențiune a sediului acesteia din cadrul procesului verbal nu a cauzat nici un prejudiciu petentei. La data de 05.07.2012 în baza de date a Autorității Rutiere Române - ARR petenta figura cu adresa B., nr. 332A, jud. Bihor, deși în conformitate cu dispozițiile legale in materie avea obligația de a anunța schimbarea sediului la ARR agenția emitenta (Bihor) în termen de 15 zile si in termen de 30 de zile avea obligația ca să depună licența de transport si copiile conforme ale acesteia pentru eliberarea altora cu noile date corect menționate pe acestea. în fapt, la momentul, controlului pe documentele prezentate era menționa adresa din baza de date a Autorității Rutiere Române.Pe cale de consecință, petenta nu se poate prevala de turpitudine în susținerea neregularității pricinuită prin propriul său fapt.
Procesul verbal a fost semnat pe fiecare pagina conform OG nr. 2/2001, formularul de proces verbal utilizat de IS.C.T.R. este pe format A3 si in consecința, deși are doua coloane are o singura pagina, pagina pe care se regăsește semnătura agentului constatator. Susținerile petentei ca procesul verbal a fost încheiat la o data ulterioară și în alt loc decât locul faptei, nu poate constitui un motiv de nulitate a procesului verbal, atâta timp cat art. 13 din OG 2/2001 prevede că aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Mai mult, decât atât, afirmațiile petentei conform cărora nu cunoștea faptul ca s-a efectuat un control la data constatării faptei nu corespund realității, agentul constatator făcând mențiuni in acest sens pe foaia de parcurs nr._ din 07.05.2012, a cărei fotocopie a depus-o dosarul cauzei.
Cat privește încadrarea juridica a faptei, în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 4 din HG nr. 69/2012 constituie contravenție „efectuarea transportului rutier cu un vehicul pentru care operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu nu deține copia conformă a licenței de transport, copia conformă a licenței comunitare sau copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, după caz”. De asemenea, potrivit art. 3 pct. 39 din OG 27/2011 prin transport rutier se înțelege „deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulației publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe o anumită porțiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operațiunile deîncărcare/descărcare și de întocmire/distribuire a documentelor însoțitoare ale transportului,realizate sau supravegheate de către conducătorul autovehiculului ori al ansamblului de vehicule rutiere, sunt parte integrantă din transportul rutier”. Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect, procesul verbal de contravenție cuprinzând o stare de fapt existenta la momentul controlului, sancțiunea fiind corect individualizată. Cat privește aplicarea avertismentului, intimatul a arătat că, art. 21 alin (3) din OG 2/2001, stabilește în mod elocvent ca sancțiunea se aplica având în vedere mai întâi limitele acesteia din actul normativ special și, abia ulterior, în acele limite stabilite de acest act normativ se apreciază proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei. Avem în vedere aceasta interpretare a legii, întrucât, per a contrario, dacă legiuitorul care a conceput dispozițiile HG nr. 69/2012, ar fi apreciat ca gradul de pericol social al faptelor redus în raport cu condițiile de fapt și de gravitatea faptelor ce constituie contravenții, ar fi avut în vedere aplicarea sancțiunii „Avertismentului" ceea ce nu s-a întâmplat.
În drept, au fost invocate dispozițiile HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OUG 109/2005, OMTCT nr. 1892/2006, OG nr. 2/2001, art. 115, art. 242 C. pr. civ.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus: planse foto, copia certificatului de înmatriculare al auto cu nr. de înmatriculare_, copie permis de conducere, carte de identitate și certificat ARR emis pentru A. I. C., foaie de parcurs, extras ARR (f. 12-21).
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.08.2012 petenta . a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct 4 și sancționata de art. 6 alin 1 și 2 lit a din HG nr. 69/2012
S-a reținut în sarcina petentei faptul că, la data de 07.05.2012, ora 18.50 pe DN 1; km 491+200, in loc. G., A3, a fost oprit si verificat in trafic conducătorul auto A. I. C. cu autobasculanta cu nr. de înmatriculare_, deținuta si utilizată de ., care circula pe relația S. – Oradea, conform foii de parcurs nr._/07.05.2012. Din verificările actelor prezentate a rezultat că operatorul de transport nu deține copie conforma a licenței de transport, iar din verificările efectuate a rezultat că, desi petenta deține licenta de transport marfa . nr._/12.03.2012, nu are nici un vehicul înregistrat pentru transport marfa confirm extrasului ARR.
Procesul-verbal a fost încheiat la sediul ISCTR I. Teritorial 4, în lipsa reprezentantului legal al petentei, în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001 petentul a formulat prezenta plângere contravențională.
Analizând motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001 privind identificarea persoanei sancționate contravențional, societatea fiind identificata prin denumire și cod unic de unic de înregistrare, acesta din urma fiind elementul unic de identificare în cazul persoanei juridice. Astfel, cum rezulta din extrasul din baza de date a ARR la data verificării evidențelor, petenta figura în baza de date cu sediul menționat în procesul-verbal, petenta nefăcând dovada contrara a schimbării sediului anterior controlului din data de 07.05.2012. De altfel, chiar si în ipoteza indicării eronate a sediului social de către agentul constatator și neidentificarea reprezentantului legal al societății, petenta este obligata să facă dovada prejudiciului suferit prin mențiunea incorecta, ori, câtă vreme aceasta a fost identificata prin denumire si codul unic de înregistrare, este certa identificarea petentei cu societatea sancționata contravențional, petenta luând cunoștință de actul contravențional încheiat pe numele acesteia și formulând plângerea contravențională, în exercitarea dreptului său la apărare. Sub acest din urma aspect, nu se poate aprecia asupra unei încălcări a dreptului petentei de a formula obiecțiuni, procesul-verbal fiind încheiat în lipsa reprezentantului legal al societății, la sediul intimatei – procedura permisă de art. 19 din OG nr. 2/2001 - astfel încât, dreptul la apărare al societății nu se poate manifesta decât prin formularea plângerii contravenționale, ulterior comunicării procesului verbal către aceasta. Argumentul formulării de obiecțiuni, prin intermediul conducătorului auto supus verificării, nu poate fi reținut, atâta timp cat acesta nu are calitatea de reprezentant al societății petente sau un mandat de reprezentare a acesteia în acest sens. Ori, plângerea contravențională formulata de petenta este cea mai energica forma de manifestare a dreptului la apărare astfel cum acesta a fost consacrat de art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001, fiind pe deplin exercitat de către petenta.
În ceea ce privește lipsa semnăturii agentului constatator – motiv de nulitate absoluta prevăzut de art. 17 din Og nr. 2/2001, instanța constată că procesul-verbal este semnat de către agentul constatator, acesta însușindu-și cele menționate în cuprinsul actului.
Referitor la modalitatea de încheiere si comunicare a procesului-verbal, instanța constată că dispozițiile art. 13 din OG nr. 2/2001 permit încheierea actului contravențional si aplicarea sancțiunii in termen de cel mult 6 luni de la constatarea faptei, iar comunicarea procesului –verbal prin afișare (f. 23) s-a realizat în termenul de 1 lună prevăzut de art. 26 alin 3 din OG nr. 2/2001.
Ca atare, reținând că motivele de nelegalitate invocate de petenta sunt neîntemeiate si nu se pot reține motive de nulitate absoluta care ar putea invocate si din oficiu, instanța va aprecia asupra legalității întocmirii acestuia, urmând a fi supus controlului de temeinicie.
Sub acest aspect, instanța reține că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr în situația constatării faptei prin propriile simțuri de către agentul constatator, supusă dovezii contrare de către petent, în condițiile art. 1169 c.civ. Petenta a solicitat ca intimata să facă dovada că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus de soferul A. I. C., se afla la data si in locația menționata în procesul-verbal. Deși ar părea că, dispozițiile art. 1169 c.civ. impun petentei sarcina dovedirii unui fapt negativ, în fapt, apărarea acesteia poate fi susținută printr-un fapt pozitiv contrar, ori, aceasta nu a făcut niciun fel de dovadă că la data și ora menționată în procesul-verbal se afla într-un alt loc decât cele menționat în actul contravențional, astfel încât, să fi fost imposibil să fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel cum rezulta din plansele foto si înscrisurile depuse la dosar de intimata, rezulta că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat la data de 07.05.2012, dinspre S., fiind oprit si verificat în loc. G., A3 de către inspectorii ISCTR-I. Teritorial 4.
În ceea ce priveste fapta reținuta în sarcina petentei, instanța reține că, în mod întemeiat s-a reținut fapta prevăzuta de art. 3 pct 4 din HG nr. 69/2012, din verificările efectuate rezultând că societatea nu avea înregistrat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ ca fiind utilizat pentru efectuarea de servicii de transport marfa conform licenței de transport deținuta de aceasta. Apărarea petentei privind efectuarea de transporturi in interes propriu este nefundamentată din punct de vedere probator.
Pentru aceste motive, instanța constată caracterul neîntemeiat al plângerii formulate de petentă, procesul-verbal contestat fiind legal și temeinic întocmit și nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei, motiv pentru care va respinge plângerea formulată de aceasta ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge în integralitate plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul in . B, jud. Bihor, în contradictoriu cu I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL 4, cu sediul procesual ales în Cluj napoca, .. 41, jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/28.08.2012 ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. A. C. M.
Red/tehn. GiA
5ex/20.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 316/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2282/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
