Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 1820/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 08.07.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta F. A. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, privind procesul verbal de contravenție nr._/484/10.01.2013.
La apelul nominal facut în ședință publică se prezintă reprezentantul petentei, avocat L. N., cu împuternicire avocațială depusă la fila 6 din dosar, lipsă fiind intimatul și martorul P. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, la data de 04.07.2013, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar înscrisurile solicitate, în 2 exemplare. De asemenea, înainte de începerea dezbaterilor, s-a depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere. Apoi, comunică reprezentantului petentei un exemplar de pe înscrisul depus de intimată și aduce la cunoștința acestuia conținutul procesului verbal, respectiv faptul că martorul P. I. se află internat la Sanatoriul „Sf. E.”.
Reprezentantul petentei arată că prezenta cauză se poate soluționa pe baza actelor existente la dosar. De asemenea, raportat la lipsa martorului, solicită instanței să facă aplicarea art. 188 alin. 3 C.pr.civ.
Instanța, raportat la faptul că deși a fost citat cu mandat de aducere, în baza art. 188 alin. 1 C.pr.civ., martorul P. I. se află în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, apreciază ca fiind aplicabile prevederile art. 188 alin. 3 C.pr.civ.
Apoi, reprezentantul petentei arată că nu are alte probe și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum aceasta a fost formulată, respectiv anularea procesului verbal întocmit, sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, fără cheltuieli de judecată. Pe fond, învederează că petenta a ocupat locul de parcare dintr-o eroare, fapta nu a fost săvârșită cu rea intenție întrucât în respectiva parcare există locuri de parcare atât pe partea stângă, cât și pe partea dreaptă. De asemenea, arată că petenta a parcat autoturismul în același loc aproximativ 3 săptămâni, timp în care nu i s-a atras atenția de către vecini.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ la data de 28.01.2013, petenta F. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, în principal, anularea procesului verbal de contravenție nr._/484/10.01.2013, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a învederat, în esență, că la fața locului nu exista niciun indicator din care să reiasă numerotarea parcărilor, iar petenta, fără să cunoască că parcarea era nr. II.2., a parcat autoturismul pe acest loc de parcare, deși deținea abonament de parcare emis pentru parcarea III, locul nr. 2.
În drept, petenta a invocat în susținerea plângerii sale dispozițiile art. 11 alin. 1 și 5, art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a depus înscrisuri (filele 7 – 12).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/2007 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal citat, la data de 03.04.2013, prin Serviciul Registratură, intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, a depus întâmpinare (filele 15 - 16), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și nelegală și menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În drept, a invocat dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001.
În dovedire, a depus înscrisuri (filele 17 – 20).
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul intimatei (filele 27 – 28).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 10.01.2013 a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul Direcției Poliției Locale a Municipiului C.-N. procesul verbal de constatare a contravenției nr._/484, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzută de art. 1 lit. c din HCL nr. 149/2009, respectiv pentru faptul că, în data de 03.12.2012, în jurul orelor 19.47, în urma controlului efectuat, s-a constatat că petenta a ocupat abuziv locurile de parcare cu abonament cu autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe ., loc 2; pentru acest motiv, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în sumă de 200 lei.
În procesul verbal se menționează și faptul că petenta nu a fost de față la momentul întocmirii procesului verbal, iar persoanele de față refuză să se implice.
În temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Analizând procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în celelalte cazuri în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului (Decizia Înaltei Curte de Casație și Justiție nr. XXII din data de 19.03.2007).
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petentă, pevăzut de art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța reține că agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului verbal care sunt motivele pentru care procesul verbal a fost întocmit în lipsa unui martor, respectiv că „persoanele de față refuză să se implice”, astfel că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în mod legal.
În ceea ce privește eroare de fapt în care s-ar fi aflat petenta la momentul parcării vehiculului, față de lipsa unor dovezi în acest sens, instanța va respinge, ca neîntemeiată, solicitarea petentei de constatare a intervenirii, în speță, a unei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În cauză, petenta nu a contestat faptul că a parcat vehiculul pe locul de parcare indicat în procesul verbal de contravenție, dar a motivat acțiunea sa prin faptul că locul de parcare respectiv i-a fost indicat de funcționarul de la Primărie odată cu eliberarea abonamentului de parcare, loc pe care l-a găsit liber la momentul parcării. Astfel, din nota internă depusă la dosar de Municipiului C.-N. reiese că, la data de 03.12.2012, persoanele care au deținut locul de parcare nr. 2 în parcajul Muscel au fost d-l P. I. pentru A3-C1-B2-B4 II și d-na F. A. pentru A3-C1-B2-B4 III, abonament de parcare care a fost depus de petentă la fila 11 din dosar.
Dar, având în vedere că, în cauză, nu s-a făcut dovada celor susținute de petentă privind indicarea locului de parcare ocupat de către funcționarul care i-a eliberat abonamentul de parcare, iar din acest abonament reiese că petenta deținea locul de parcare nr. 2 din parcajul Muscel A3-C1-B2-B4 III, nu A3-C1-B2-B4 II, instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție.
Cu toate acestea, în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor HCL nr. 149/2009.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost comisă fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale petentului” – petenta deținea un abonament de parcare valabil în apropierea zonei unde a parcat efectiv vehiculul, nu exista un indicator cu numerotarea parcaărilor, aspecte necontestate de intimat), precum și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea formulată de petentă și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 200 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._/484 din data de 10.01.2013 cu cea a avertismentului.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta F. A., cu domiciliul în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., . - 3, jud. C..
Modifică procesul verbal de constatare a contravențiilor nr._/484 din data de 10.01.2013 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 08.07.2013.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A. 29.07.2013/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5937/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria... → |
|---|
