Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 8582/211/2013
ROMÂNIA
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 13 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-R. F.-H.
GREFIER: R. T.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petenta M. F. și pe intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravenționala împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._, încheiat la data de 27.03.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publica răspunde pentru interesele petentei, d-na av. Godorogea M. D., cu împuternicire avocatiala la dosar, fila24, lipsa fiind restul partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, după care:
În temeiul disp. art. 131 C. pr. civ., instanța își verifică din oficiu competența, iar în baza disp. art. 94 pct. 4 C. pr. civ si art. 118 din OG 95/2002, constată că este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauza.
In baza disp. art. 238 C. pr. civ., raportat la obiectul plângerii si motivele invocate, instanța contata ca este necesar un singur termen de judecata pentru solutionarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza disp. art. 258 C. pr. civ, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe fond, reprezentanta petentei solicita admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, înlocuirea sancțiunii amenzii si a sancțiunii contravenționale complementare cu sancțiunea avertismentului, restituirea amenzii achitate, fără cheltuieli de judecata.
Iar în baza disp. art. 394 C. pr. Civ., constata că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide dezbaterile și va ramane in pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub nr._, petenta M. F. a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii și a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce cu sancțiunea avertismentului, sancțiuni aplicate în sarcina petentei prin procesul-verbal de contraventie . nr._, încheiat la data de 27.03.2013.
În motivarea cererii formulate, petenta a argumentat, în esență, că raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei contravenționale (la acea dată copilul său având o stare de sănătate precară, iar petenta se afla la farmacie pentru a cumpăra medicamente), sancțiunile aplicate nu sunt proporționale cu gradul de pericol social reliefat prin săvârșirea contravenției imputate. Ca atare, a solicitat instanței să procedeze la reindividualizarea sancțiunilor contravenționale prin aplicarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În drept, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În dovedirea susținerilor formulate, petenta a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri (f.11) și proba testimonială.
În temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, și art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională formulată este scutită de taxa judiciară de timbru.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate și menținerea, ca temeinic și legal întocmit, a procesului-verbal de contravenție contestat (f. 16-18). În dovedire, a anexat înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat (f. 19-23).
Petenta a depus răspuns la întâmpinare (f. 27).
În ședința publică din data de 13.11.2013, instanța a încuviințat pentru parti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoare stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 27.03.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, petenta M. F. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei și avertisment, aplicându-i-se și sancțiunea contravențională complementară a suspendarii dreptului de a conduce, reținându-se că, în data de 11.03.2013, în jurul orelor 10:00, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. Cluj-N., efectuând manevra de mers înapoi, fără a se asigura corespunzător, ocazie cu care a acroșat autobuzul Renault, cu nr. de înmatriculare_, oprit în spatele său. De asemenea, petenta nu s-a prezentat la unitatea de poliție competentă, pe raza căruia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat doar pagube materiale, în termen de 24 ore de la producerea accidentului rutier.
În drept, faptele petentei au fost încadrate în dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 și art. 79 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, fiind sancționate potrivit art. 100 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit. g) din același act normativ.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța, procedând, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mai mult, din examinarea procesului-verbal de contravenție, se impune concluzia că acesta a fost întocmit de agentul constatator în prezenta petentului, fiind insusit de petent prin semnatura (fila 11).
Referitor la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța retine urmatoarele, instanța reține că petenta nu a contestat temeincia actului contravenției sub aspectul stării de fapt reținute, ci doar din perspectiva sancțiunilor contravenționale aplicate.
Prin urmare, instanța își limitează cercetarea judecătorească doar cu privire la modul de individualizare a răspunderii contravenționale a petentei, respectiv prin raportare la sancțiunile contravenționale aplicate în sarcina acesteia.
Așa fiind, instanța reține, în acord cu cele expuse mai sus, că prin actul contravenției amintit, în sarcina petentei s-a reținut săvârșirea contravențiilor prev. de art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 și art. 79 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, fiind sancționate potrivit art. 100 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit. g) din același act normativ, aplicându-i-se sancțiunea amenzii de 300 lei și avertisment, cu sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Sancțiunea amenzii a fost stabilită pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, sancționată conform art. 100 alin. 2 din același act normativ. Suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile a fost stabilită, ca sancțiune complementară, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. g) din OUG nr. 195/2002, pentru care s-a stabilit și sancțiunea principală a avertismentului.
Raportat la criteriile de individualizare a sancțiunilor, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că, în cauză, se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 2 cu ref. la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 și înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 300 lei cu avertismentul. Instanța reține că măsura redozării sancțiunii contravenționale principale și înlocuirea amenzii cu avertismentul este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate, prin comiterea contravenției, cât și pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare. Prin urmare, instanța apreciază că rolul educativ al sancțiunii amenzii poate fi complinit și prin aplicarea avertismentului.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea concret aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Considerentul care stă baza redozării sancțiunii aplicate de agentul constatator rezidă în interpretarea și utilizarea conjugată a criteriilor de determinare a gradului de pericol social concret, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, instanța are în vedere atitudinea procesuală a petentei care a recunoscut săvârșirea contravențiilor amintite, cât și faptul că aceasta, cu ocazia verificărilor efectuate de agenții intimatului, a recunoscut starea de fapt descrisă de celălalt șofer implicat în accident. Mai mult, prin săvârșirea faptelor contravenționale de către petentă, pericolul social pentru valorile ocrotite prin legea contravențională este unul minim, mai cu seamă că nu au rezultat urmări grave din accidentul de circulație cauzat prin conduita neregulamentară a petentei.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce, instanța reține că, în condițiile în care se constată existența contravențiilor de natura celor reținute in sarcina petentei – art. 100 alin. 3 lit. g) din OUG nr. 195/2002, independent de soarta sancțiunii contravenționale principale aplicate – amendă sau avertisment, sancțiunea contravențională a suspendării dreptului de a conduce este incidentă ope legis, aplicarea ei fiind obligatorie, nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator.
Având în vedere că, în speță, nu a fost răsturnată prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, instanța constată că fapta contravenționala, atestata prin actul constatator, există și este imputabila petentei-contraveniente.
Față de această concluzie, se impune aplicarea unei sancțiuni contravenționale principale, respectiv avertismentul (la care s-a ajuns prin redozarea sancțiunii contravenționale aplicate inițial, respectiv amenda de 300 lei).
În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta, va înlocui amenda contravențională în sumă de 300 lei, aplicată petentei pentru încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. 2 cu ref. la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului, sens în care va dispune restituirea către petentă a sumei de 150 lei, reprezentând ½ parte din valoarea sanctiunii amenzii aplicate și achitată de petentă. Instanța va menține, în rest, dispozițiile procesului-verbal de contravenție contestat, ca temeinic și legal întocmit.
Văzând și dispozițiile art. 451 și urm. C.proc.civ., constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care acestea nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta M. F., cu domiciliul în mun. Cluj-N., .. 17, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, și, în consecință:
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimat la data de 27.03.2013.
Reindividualizează sancțiunea contravențională principală aplicată și înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei cu avertismentul.
Dispune restituirea amenzii achitate în sumă de 150 lei în favoarea petentei.
Fără cheltuieli de judecată
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. R. T.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.T./4ex./09.01.2014
← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5543/2013.... → |
---|