Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 6904/1748/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 22 August 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe petentul . și pe intimatul CNADN.R, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.04.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care :
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. de a soluționa prezenta cauză și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupr a prezentei cauze civile, reține că:
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata C. – CENTRU DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA – CESTRIN, anularea procesului verbal . nr._/10.04.2012 și, pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare contravențională; în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
Prin note de ședința se învederează motivele plângerii formulate împotriva procesului verbal menționat în cererea introductivă:
Astfel, procesul verbal întocmit în format electronic este nul absolut, datorită lipsei semnăturii olografe a agentului constatator, instanța de fond în mod greșit constatând că sunt îndeplinite condițiile existenței unui proces verbal viabil.
În acest sens, depune copia sentinței civile nr. 227/18.01.2012 pronunțată în dosar_ de către Judecătoria B..
Totodată, mai face cunoscut instanței faptul că Judecătoria 6 București a admis plângerea contravențională, a dispus anularea proceselor verbale și exonerarea de plata amenzii contravenționale aplicate și a tarifului de despăgubite prin faptul că verificând în procesele verbale elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute instanța a constatat că lipsește semnătura agentului constatator, deși în cuprinsul proceselor verbale se menționează că actele au fost semnate electronic conform Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001.
Din interpretarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001 instanța reține că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
C.civ. diferențiază actul sub semnătură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind. potrivit art. 1171 și art. 1173 C.civ. în vigoare în momentul săvârșirii contravenției,. acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public competent în schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre aceștia, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și sancționare a contravențiilor. Procesul verbal are natura juridică a unui act administrativ, decide drept public și totodată este un act autentic, el încadrându-se prevederilor art. 1171 C.civ. în vigoare la momentul săvârșirii contravenției, astfel că n u le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și nici o altă lege specială nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice a unui proces verbal de constatare a unei contravenții sau a unui alt act autentic. Așadar, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, instanța a îmbrățișat rațiunea din plângerile contravenționale cu care a investit Judecătoria Sectorului 6 și a dispus anularea proceselor verbale și exonerarea de plata amenzii contravenționale aplicate și a tarifului de despăgubire.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală”. În accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedeapsa[1]. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse.
Conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate ne indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața. Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue”.
În cazul de față, intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator al contravenției nr. 1, contravenție recunoscută de ea. Însă, prin contravențiile ulterioare (cu referire specială la contravenția nr. 2), ni se creează o situație mai grea decât cea prevăzută în legea penală, fiind ținuți la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă.
În subsidiar, dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, ni s-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită.
Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. În doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz. În speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Suma primita de C. drept valoare de despagubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni.
Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4”.
Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire apicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare.
S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul C. S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despagubire la fiecare nouă presupusă „contravenție” pe care o constată.
În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu o deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de cateva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către C. S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit! Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel, deși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
Având în vedere argumentele expuse, solicită măsurile legale care se impun în acest caz, respectiv anularea sancțiunilor prezentului proces verbal, respectiv înlocuirea cu avertisment.
In drept: textele menționate anterior.
In probațiune, a fost depusă copia procesului-verbal ( f 4).
Plângerea a fost legal introdusa în termenul de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, fiind scutita de plata taxei de timbru, conform art.36 din același act normativ.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare,dar s-a prezentat în fața instanței inițiale pentru a-și formula poziția procesuală față de acțiunea dedusă judecății, depunând actele solicitate de petent.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin plângerea dedusă judecății, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata C. – CENTRU DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA – CESTRIN, anularea procesului verbal . nr._/10.04.2012, plângere înregistrată la 10.05.2013, fapta fiind constatată la 10.11.2011.
Instanța inițial sesizată s-a dezînvestit, apreciind că raportat la dispozițiile art. 10/1 din Legea nr. 15/2002 și la aceea că legea de procedură este de imediată aplicare, ea nu este competentă teritorial să procedeze la judecarea pricinii.
Instanța la care s-a declinat competența nu împărtășește acest punct de vedere, motiv pentru care a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. de a soluționa prezenta cauză.
Conform art. III din Legea nr. 2/01.02.2013-După articolul 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 10^1, cu următorul cuprins: " Art. 10^1. - Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."
Instanța apreciază că noua lege de procedură nu este aplicabilă în speță, astfel că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. de a soluționa prezenta cauză este fondată și o va admite.
În baza art. 129 și urm NCpc, va admite excepția, va constata ivit conflictul de competență și va dispune sesizarea instanței ierarhic superioare-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 22 August 2013.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
CĂTRE
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE BUCUREȘTI
Prin Sentința civilă nr._/22.08.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în prezentul dosar, privind pe petentul . și pe intimatul C.N.A.D.N.R. SA, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/10.04.2012, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. de a soluționa prezenta cauză, sens în care vă înaintăm alăturat dosarul civil nr._ spre competentă soluționare a conflictului negativ de competență ivit.
Prezentul dosar conține un număr de 8 file cusute și numerotate și dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu, Secția Civilă.
Cluj-N., 09.10.2013
JUDECĂTORGREFIER
S. MIHAIELENA M.
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
