Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 10840/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 23 iulie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul R. B. M. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.04.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul R. B. M., CNP_ și martorul T. F., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
În baza art. 131 C.pr.civ. raportat la art. 94 C.pr.civ., art. 118 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
În baza art. 238 C.pr.civ.. instanța apreciază că prezentul dosar în situația în care nu mai sunt alte cereri în probațiune se poate soluționa la termenul de astăzi.
Petentul solicită în probațiune încuviințarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiat martorul T. F. care a fost de față în momentul în care a fost oprit de către agentul de poliție.
Constată că proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul T. F. este utilă, pertinentă și concludentă cauzei, având în vedere că acesta se afla în autoturism cu petentul când a fost sancționat, în baza art. 250 C.pr.cpv. raportat la art. 258 C.pr.civ. urmează a o încuviința.
Se procedează la administrarea probei testimoniale depoziție martorului fiind consemnată și atașată la fila 25 din dosar.
Petentul arată că nu are alte cereri în probațiune.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul art. 250 - art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei. Declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, art. 394 și art. 395 C.pr.civ.,constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 07.05.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petentul R. B. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 25.04.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 25.04.2013 urca pe . cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar pe dreapta era parcată o autoutilitară defectă care ocupa și o parte din banda de mers, iar acesta a semnalizat intenția de a ocoli autoutilitara, deoarece era defectă și nu putea efectua altă manevră decât cea de ocolire pentru a-și continua deplasarea, toate celelalte autovehicule care circulau în coloană efectuând această manevră.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În probațiune, petentul a depus copie a procesului verbal contestat (f. 2).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, a depus la data de 05.06.2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 - 118 C.pr.civ. și în probațiune a anexat o copie a procesului verbal (f. 15).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți și proba cu martorul T. F. (f. 25).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 25.04.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 750 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 25.04.2013, ora 13:40 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . din Cluj-N. și a efectuat manevra de depășire neregulamentară peste marcajul continuu ce separă sensurile de mers. De asemenea petentul nu avea asupra sa pernisul de conducere și cartea de identitate.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care l-a semnat fără a formula obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată că, deși petentul a contestat temeinicia procesului-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia. Dimpotrivă, atât din cele relatate de petent, cât și din cele declarate de martorul audiat în cauză, rezultă faptul că petentul a săvârșit fapta de depășire neregulamentară, precum și contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 O.U.G. nr. 195/2002, având în vedere că petentul nici măcar nu a negat săvârșirea acesteia.
Astfel, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute de agentul constatator, întrucât declarația martorului nu este de natură a răsturna prezumție de temeinicie a procesului verbal, prin prisma caracterului neconcludent a declarației acestuia, dată de faptul că martorul nu-și amintește suficient de clar starea de fapt, pentru a putea reda realitatea celor întâmplate, aspect ce reiese din aceea că, deși instanța a insistat asupra elementelor relevante, martorul nu a reușit să-și amintească derularea evenimentului. Dimpotrivă, din declarația martorului coroborat cu poziția subiectivă a acestuia, raportat la relația de prietenie dintre cei doi, transpare faptul că, în fapt petentul nu s-a aflat în situația unui caz fortuit, atâta timp cât, acesta avea posibilitatea de a circula cu o viteză redusă până la terminarea marcajului continuu și apoi să efectueze manevra de depășire. Toate aceste considerente ale instanței fiind susținute de aplicarea unui prezumții simple în sensul că, în ipoteza în care autoutilitara ar fi blocat într-adevăr traficul, în zonă s-ar fi creat un ambuteiaj de natură a atrage atenția echipajului de poliție și chiar martorului, ori din moment ce martorul nu-și amintește dacă după sancționarea petentului autoutilitara s-a mai aflat sau nu în acel loc, rezultă că, în realitatea nu a existat un caz fortuit care să justifice manevra petentului de depășire neregulamentară.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Sub aspectul cuantumului amenzilor, de 300 lei și respectiv de 450 lei, instanța apreciază că acestea au fost aplicate în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile fiind proporționale faptelor săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, neimpunându-se înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, cu atât mai mult cu cât, din istoricul contravențional al petentului, acesta nu se află nicidecum la prima abatere contravențională.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul R. B. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.04.2013 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul R. B. M. cu domiciliul în Cluj-N., .. 42, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, și în consecință:
Menține procesul verbal . nr._ încheiat la data de 25.04.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iulie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Fiind în C.O. semnează Grefier Șef Secție
Red.Dact./S.B.T./C.O./4 ex/23.08.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
