Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-07-2013 în dosarul nr. 4904/211/2013
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Secția Civilă
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică din 26 iulie 2013
Instanța constituită din:
Judecător: I. Păsculeț
Grefier: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind petenta C.(fostă) T. I.-D., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, SERVICIUL CONTROL TRAFIC RUTIER și intimatul R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PLUBIC C.-N., SERVICIUL RIDICĂRI AUTO.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 12.07.2013, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26.07.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională depusă pe rolul acestei instanțe la data de 22 februarie 2013, sub nr. de mai sus, petenta C. I.-D. a solicitat, în contradictoriu cu intimații M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ și R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C.-N., anularea procesului-verbal nr._ din data de 21.01.2013 și repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului.
În motivarea plângerii contravenționale s-a arătat că petenta a oprit autoturismul și după aproximativ 3 minute, când s-a întors, a constatat că acesta a fost ridicat, iar petenta l-a recuperat după achitarea unei taxe. Mai arată petenta că procesul-verbal i-a fost comunicat în mod nelegal, că din acesta lipsesc mențiunile obligatorii prevăzute de lege, că ridicarea autoturismului s-a făcut în mod nelegal, motiv pentru care se impune ca intimata R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C.-N. să repare prejudiciul suferit de petentă, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, se arată că acesta nu poate face prin el însuși dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, iar petenta se bucură de prezumția de nevinovăție. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5-7, art. 16-19, art. 21 alin. (3), art. 26 alin. (1), art. 38 alin. (3) din OG nr. 2/2001, art. 118 din OUG nr. 195/2002, HCL nr. 220/2012.
Pentru dovedirea plângerii contravenționale s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal de ridicare a autovehiculului (f. 7), proces-verbal de eliberare a autovehiculului (f. 8), factură (f. 9), proces-verbal (f. 10), carte de identitate (f. 11-12).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
La data de 20 mai 2013 intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția tardivității plângerii contravenționale, iar pe fond solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea excepției s-a arătat că petenta nu a respectat termenul legal pentru formularea plângerii. În ceea ce privește fondul, se arată că petenta nu și-a probat afirmațiile și că procesul-verbal atacat se bucură de o forță probantă proprie.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: proces-verbal de comunicare (f. 30), proces-verbal de sancționare (f. 30), fotografii (f. 31-37).
La data de 20 mai 2013 intimata R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C.-N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că legitimare procesuală pasivă are agentul constatator care a dispus măsura ridicării, iar măsura dispusă a fost una corectă. De asemenea, se arată că cererea trebuia timbrată. Mai arată intimata că suma plătită a reprezentat contravaloarea serviciilor prestate, iar ridicarea autoturismului a fost o măsură corectă. Se arată și că, în măsura în care se va considera că ridicarea vehiculului nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, răspunderea aparține instituției care a dispus-o.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile HCL nr. 220/2012, OG nr. 2/2001 și ale art. 998 și urm. C. civ..
La termenul din 11 iulie 2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei R. AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C.-N., a respins excepția tardivității plângerii contravenționale și a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 21.01.2013 (f. 10), petenta C. (fostă T.) I.-D. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și cu 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002. În sarcina petentei s-a reținut faptul că, în data de 09.10.2012, ora 12:55, a staționat voluntar neregulamentar cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în intersecția .. E. R., stânjenind circulația în zonă.
Starea de fapt reținută în procesul-verbal atacat este confirmată de fotografiile depuse de intimat la dosar (f. 31-37), fotografii din care reiese atât faptul că autoturismul petentei era parcat neregulamentar, cât și faptul că între orele 12:33 și 12:56, perioada în care au fost efectuate fotografiile, autoturismul a rămas în același loc.
Astfel cum reiese din procesul-verbal de ridicare a autovehiculului (f. 7), autovehiculul petentei a fost ridicat ca urmare a dispoziției unui agent al intimatului.
Din procesul-verbal de afișare depus la dosarul cauzei (f. 30) rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost comunicat petentei prin afișare, la data de 07.02.2013.
În drept, potrivit art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție staționarea neregulamentară.
În speță, procesul-verbal atacat constituie o probă de vinovăție în sarcina petentei, care răstoarnă prezumția de nevinovăție de care aceasta se bucură. Prin urmare, îi revenea petentei rolul de a propune probe care să îi dovedească nevinovăția, ceea ce nu a înțeles să facă. În concluzie, din punctul de vedere al stării de fapt reținute, care corespunde adevărului, procesul-verbal este legal.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
În ceea ce privește susținerile petentei potrivit cărora procesul-verbal nu i-ar fi fost comunicat în modalitatea prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, instanța reține în primul rând că comunicarea procesului-verbal, ca operațiune ulterioară emiterii acestuia, nu poate în nicio situație să atragă nulitatea actului de sancționare, ci cel mult inopozabilitatea sa față de contravenient. Cu toate acestea, în speță, după cum deja s-a arătat, procesul-verbal a fost comunicat în mod legal prin afișare.
În ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor, instanța reține că, potrivit art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Textul instituie un caz de nulitate virtuală a procesului-verbal, condiționată de existența unei vătămări. Or, petenta nu a arătat în ce mod lipsa unui martor este de natură să îi cauzeze o vătămare. Astfel, raportat la faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, un eventual martor nu ar fi fost oricum de față la săvârșirea contravenției și, prin urmare, nu ar fi putut servi la demonstrarea nevinovăției petentei. Mai mult, din chiar prevederile legale arătate mai sus reiese că rolul martorului nu este nicidecum cel de a confirma vinovăția contravenientului în săvârșirea faptei, ci acela de a confirma faptul că acesta nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. Or, câtă vreme petenta nu a contestat faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, declarația unui eventual martor apare ca inutilă. Cele arătate mai sus sunt valabile și în ceea ce privește lipsa mențiunii privind ocupația și locul de muncă al contravenientei, fiind vorba tot despre o nulitate virtuală, fără ca petenta să fi arătat vătămarea care i s-a provocat.
Raportat la faptul că măsura ridicării autoturismului ar fi nelegală, întrucât petenta a oprit și nu a staționat, instanța reține că susținerile acesteia potrivit cărora ar fi oprit autoturismul pentru trei minute sunt infirmate atât de procesul-verbal atacat, cât și de fotografiile depuse la dosar, din care reiese că autoturismul a fost parcat în loc nepermis mai mult de 20 de minute. Față de aceste împrejurări, instanța reține că intimatul nu poate fi obligat la despăgubiri câtă vreme lipsește una dintre condițiile acordării acestora, și anume existența unei fapte ilicite.
În fine, nu pot fi reținute nici susținerile petentei potrivit cărora procesul-verbal nu poate face prin el însuși dovada săvârșirii unei contravenții. Astfel, premisa de la care trebuie să se pornească este aceea că materia contravențională, astfel cum este ea reglementată în dreptul român, constituie materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, prin urmare, cel acuzat de săvârșirea unei contravenții trebuie să se bucure de garanțiile specifice unui proces penal, printre care și beneficiul prezumției de nevinovăție, după cum în mod corect a arătat petenta. Or, conținutul acestei prezumții pe plan probator ar putea fi sintetizat după cum urmează: orice persoană este prezumată nevinovată până la momentul la care vinovăția sa este dovedită. Rezultă, așadar, că administrarea fie și a unei singure probe convingătoare privind vinovăția unei persoane, este suficientă pentru a răsturna această prezumție. Procesele-verbale de constatare a contravenției, cel puțin câtă vreme sunt încheiate pe baza constatărilor personale ale agenților constatatori, reprezintă o probă de vinovăție în sarcina contravenientului, pe care acesta este dator să o răstoarne spre a își dovedi nevinovăția, situație normală chiar într-un proces penal propriu-zis. D_ altfel, trebuie menționat că, în speță, vinovăția petentei este confirmată de fotografiile realizate de intimat, care vin în sprijinul celor constatate prin procesul-verbal de sancționare.
Referitor la cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța reține că, conform art. 21 alin. (3) sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Împrejurarea că prin fapta petentei nu au fost cauzate prejudicii și nu s-a produs niciun accident este complet irelevantă, câtă vreme dacă un asemenea lucru s-ar fi întâmplat petenta ar fi fost trasă la răspundere mult mai sever, iar împrejurarea că petenta se află la prima abatere nu este suficientă, prin ea însăși, să atragă aplicarea unei sancțiuni mai ușoare. Mai mult, prin atitudinea sa relevată în plângerea adresată instanței, în care a dat dovadă de nesinceritate și a invocat motive pur formale pentru care procesul-verbal ar fi nul, petenta a dovedit că nu a conștientizat caracterul antisocial al faptei sale și, prin prisma acestui fapt, se impune menținerea sancțiunii aplicate pentru realizarea scopului educativ al normei contravenționale. Prin urmare, sancțiunea aplicată acestuia este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru aceste motive instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Potrivit art. 36 alin. (2) din OG nr. 2/2001 (forma în vigoare la momentul introducerii plângerii contravenționale) în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, motiv pentru care instanța urmează să o oblige pe petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta C. I.-D., CNP_, cu domiciliul în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ, cu sediul în C.-N., Calea Moților nr. 1-3, jud. C., ca neîntemeiată.
Obligă petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iulie 2013.
Președinte Grefier
I. PĂSCULEȚ A. B.
Red./Dact. 2 ex. I.P./A.B./13 august 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
