Plângere contravenţională. Sentința nr. 2292/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2292/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 17522/211/2012
ROMANIA
JUDECATORIA C. N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3185
SENTINTA CIVILA NR.2292/2013
Sedinta publica din 06.02.2013
Instanta constituita din:
P.: A. M. P.
GREFIER: I. M. V.
S-a luat in examinare plangerea contraventionala formulata de petentul N. O. in contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECTIA POLITIA LOCALA.
La apelul nominal se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta constata ca s-a depus la dosarul cauzei la data de 24 ianuarie 2013, prin Serviciul Registratura, intampinare prin care intimatul solicita respingerea ca neintemeiata a plangerii contraventionale formulata de petent.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, in baza disp. art. 167 C.pr.civ. incuviinteaza proba cu inscrisurile depuse la dosar, iar in baza disp.art.150 C.pr.civ. constata ca la dosar sunt suficiente probe pentru justa solutionare a cauzei, inchide dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională depusă pe rolul acestei instanțe la data de 15 noiembrie 2012, sub nr._, petentul N. O. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor nr._ din data de 02.07.2012, încheiat de intimat, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, s-a arătat că procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea principiului personalității răspunderii contravenționale, întrucât, deși el este proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, cu toate acestea, nu el a săvârșit contravenția, fiind încheiat un contract de comodat, din data de 01.03.2011, cu privire la acest autoturism. De asemenea, procesul-verbal este nul, fiind încheiat în lipsa petentului, privându-l pe acesta de a formula obiecțiuni, și în lipsa unui martor.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG nr. 2/2001, CEDO.
La plângerea contravențională au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravențiilor (f. 4), contracte de comodat (f. 8).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
La data de 24 septembrie 2012, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivând că respectivele contracte de comodat la care face referire petentul nu este opozabil terților atât timp cât nu a fost efectuată publicitatea acestuia.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: fotografii (f. 10-11).
La termenul din 6 februarie 2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr._ din data de 02.07.2012, încheiat de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei, pentru că, la data de 28.03.2012, ora 16:47, a staționat fără tichet sau abonament de parcare valabil pe ., nr. 81, încălcând prevederile art. 10 lit. a din HCL nr. 26/2010.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.
Sub aspectul încheierii procesului-verbal în lipsa contravenientului, instanța reține că, de lege lata, dispozițiile OG nr. 2/2001 nu impun obligația agenților constatatori de a chema persoana sancționată contravențional la întocmirea actului contravențional, respectarea legalității procedurii de încheiere a actului contravențional fiind asigurată prin instituția martorului asistent prevăzută de art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001.
În al doilea rând, cât privește motivul de nulitate a procesului-verbal invocat de către petentă, anume încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului și lipsa menționării unui martor în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține că, de lege lata, dispozițiile OG nr. 2/2001 nu impun obligația agenților constatatori de a chema persoana sancționată contravențional la întocmirea actului contravențional, respectarea legalității procedurii de încheiere a actului contravențional fiind asigurată prin instituția martorului asistent prevăzută de art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001. Instituția martorul asistent apare, astfel, ca o formă de garantare a dreptului la apărare, în situația încheierii procesului-verbal în lipsa contravenientului, urmând ca acesta să-și găsească deplina manifestare în cadrul procedurii plângerii contravenționale adresată instanței de judecată. În ceea ce privește lipsa martorului asistent la încheierea procesului-verbal, dispozițiile art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001 reglementează instituția martorului asistent, pentru acele situații limitativ prevăzute de lege, când contravenientul nu se află de față la încheierea procesului-verbal, refuză sau nu poate să semneze, iar nu aspecte legate de fapta contravențională reținută. Obligația impusă de lege nu trebuie privită ca având caracter absolut, dispozițiile alin 3 al aceluiași articol prevăzând posibilitatea încheierii procesului-verbal chiar în lipsa martorului asistent, cu singura condiție a menționării motivelor care au condus al încheierea acestuia în acest mod.
Astfel, instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat de petentă constând în nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, întrucât lipsa martorului asistent nu atrage în mod automat nulitatea procesului-verbal de contravenție, ci trebuie ca petentul să facă dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Or, în condițiile în care petentul nu a invocat faptul că ar fi semnat procesul-verbal sau că ar fi fost prezent la încheierea acestuia, nu se poate reține că acesteia i-ar fi fost cauzată vreo vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
Cu privire la susținerile petentei referitoare la privarea sa de dreptul de a formula obiecțiuni, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. XXII a Î.C.C.J. – Secții Unite din 19.03.2007, decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007, nesocotirea cerințelor prev. de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 de către agentul constatator în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, se sancționează cu nulitatea relativă, condiționată de dovada unei vătămări, distincte de simplul fapt al aplicării sancțiunilor contravenționale. Recursul în interesul legii a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului-verbal, iar instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De altfel, petentul a avut ocazia să le formuleze prin plângerea contravențională, care reprezintă cea mai energică manifestare a dreptului de a formula obiecțiuni, petentul nefiind vătămată în niciun fel în conținutul acestui drept.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că starea de fapt reținută în actul administrativ corespunde realității, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, constituind o probă de vinovăție în săvârșirea contravenției, pe care contestatorul are posibilitatea de a o înlătura prin administrarea unor probe certe și concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 c.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța reține că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului constatator care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, actul întocmit în aceste condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară.
Art. 1169 C.civ., prevede că cel care face o propunere înaintea judecății este ținut să o dovedească. De asemenea, art. 129 alin. 1 din C.proc.civ. stabilește că părțile au îndatorirea să-și probeze pretențiile. Prin urmare, sarcina probei celor susținute în cuprinsul plângerii revenea petentului în prezenta cauză.
În speță, instanța nu poate reține argumentul invocat de petent, constând în faptul că a dat în folosință gratuită autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la data de 01.03.2011, astfel că nu el se face vinovat de săvârșirea contravenției. Contractul de comodat la care face referire petentul este un înscris sub semnătură privată care, în materie probatorie, urmează regimul impus de art. 1182 C.civ., opozabilitatea lor față de terți fiind determinată de data certă care poate fi dobândită în condițiile acestui text legal.
Or, instanța observă că actul juridic prezentat de către petent nu a primit dată certă, iar înscrierea în registrul privind actele juridice atestate de Cabinet Avocat N. V., nu îndeplinește condițiile de publicitate cerute de disp. art. 1182 Cod civil, astfel că, în lipsa unor mijloace de probă care să răstoarne starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal, instanța nu poate reține simplele afirmații ale petentului, conform cărora acesta a fost încheiat cu încălcarea principiului personalității răspunderii contravenționale.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Referitor la cuantumul amenzii, respectiv 200 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul minim stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea formulată de către petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. O., cu domiciliul în C.-N., ., ., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.02.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. I. V.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./20.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 7817/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5645/2013.... → |
|---|
