Plângere contravenţională. Sentința nr. 2620/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2620/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 25211/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2620/2013
Ședința publică din: 11.02.2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 07.02.2013, întâmpinare din partea intimatului.
Instanța constatând că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petentul S.C. L. & N. S.R.L, cu sediul în Vașcău, ., jud. Bihor, a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Control Transport Rutier – I.S.C.T.R., cu sediul în București, Sector 1, B.-ul D. G., nr. 38, anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 25.09.2012 de reprezentanții intimatei.
În motivarea plângerii contravenționale formulate petenta S.C. L. & N. S.R.L a arătat că agentul constatator s-a aflat într-o gravă eroare considerând transportul său ca fiind unul național, deși era un transport internațional conform definiției art. 2 lit. a din Regulamentul CE nr. 1072/2009 deoarece destinația finală a încărcăturii sale fiind ITALIA conform instrucțiunilor expeditorului de la punctul 13 din scrisoare de transport CMR. Chiar dacă la punctul 3 era prevăzută localitatea Oradea, acesta era doar locul unde trebuia să ajungă șoferul pentru a mai completa marfă, punctul 13 preciza foarte clar „Transport în tranzit cu complectare la TRICOSTAR ORADEA cu destinație finală ITALIA". Deci localitatea Oradea era de tranzit, în Oradea având loc doar complectare a mărfii, nu o descărcare cum greșit a considerat agentul constatator care nu a observat pct 13 din scrisoarea de transport CMR. Arată că, dacă s-ar urma rațiunea agentului constatator atunci în cadrul unui transport internațional nu ai mai avea dreptul să încarci din mai multe locuri din statul de unde pornești pentru că acesta ar considera că efectuezi transport național. Menționează că este absolut normală și legală încărcarea din mai multe locuri și apoi livrarea la o adresă unică a mărfii. în consecință transportul efectuat a fost unul internațional ce se încadra la art. 25 alin 2 din OG27/2011, nu la art. 25 alin 1 din OG 27/2011 cum greșit a încadrat agentul constatator, iar autovehiculul său, adică autotractorul_ fiind înmatriculat în România, nu a încălcat nici o normă din legislația din domeniu datorită faptului că semiremorca era înmatriculată în Italia. De altfel, concluzionează petenta, art. 25, alin. 2 din O.G. nr. 27/2011 impune ca doar autovehiculul să fie înmatriculat în România.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 25.09.2012 de reprezentanții intimatei.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent, ca neîntemeiată.
Verificand actele si lucrarile dosarului, actul de sanctionare, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie ., nr._ încheiat la data de 25.09.2012 de reprezentanții intimatei a fost sancționată contravețional petenta S.C. L. & N. S.R.L, cu amendă în cuantum de 8000 lei, pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 4, pct. 19 din H.G. nr. 69/2012.
În fapt, s-a reținut că, la data de 25.09.2012 a fost oprit și verificat în trafic ansamblul auto format din autotractor cu nr. de înmatriculare_, înmatriculat în România și semiremorca cu nr. de înmatriculare AD_, înmatriculată în Italia utilizat de către petentă, conform copiei conforme nr._/29.11.2011, condus de către conducătorul auto Bara D. M., care efectua transport rutier național de mărfuri generale în baza documentului de transport CMR FN/25.09.2012 și Aviz de însoțire a mărfii nr. 82/25.09.2012. În urma verificării documentelor s-a constatat că nu s-a respectat de către petentă, operator de transport român, prevederile art. 25, alin. 1 din O.G. nr. 27/2001 și anume transportul rutier național contra cost se poate efectua numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România, deținute și utilizate în condițiile O.G. 27/2001. Conform documentului de transport CMR/25.09.2012 expeditorul este .., cu punct de lucru în localitatea A., jud. Sibiu iar destinatarul este tot .. cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, astfel marfa a fost încărcată în data de 25.02.2012 în loc. A. urmând a fi livrată în Oradea, către firma sus amintită.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4 pct. 19 din HG nr. 69/2012 constituie contravenție "nerespectarea de către un operator de transport rutier român a prevederilor art. 25 alin. (1)-(3) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011" De asemenea, art. 25 din OG nr. 27/2011 prevede "(1) Transportul rutier național contra cost se poate efectua numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România, deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe. Transportul rutier internațional contra cost se poate efectua numai cu autovehicule rutiere înmatriculate în România, deținute și utilizate în condițiile prezentei ordonanțe.
Or, contrar celor susținute de petentă prin plângerea contravențională formulată, din analiza scrisorii CMR fotografiata in momentul controlului și anexată la dosarul cauzei de intimată, rezulta fără nici o urmă de echivoc faptul că expeditorul este . punctul de lucru A. (rubrica 1 din CMR ), transportatorul . (rubrica 16 din CMR) iar destinatarul . (rubrica 2 din CMR) Oradea, locul prevăzut pentru incarcarea mărfii este A. (rubrica 4 din CMR) si locul prevăzut pentru livrarea mărfii este Oradea, Bihor, România (rubrica 3 din CMR).
Pe de altă parte, din același CMR fotografiat la momentul controlului rezultă faptul că la rubrica 13 din scrisoarea CMR prezentata la control nu era făcuta nici o mențiune, acesta fiind probabil inserată ulterior pro causa. Mai mult destinația transportului se menționează la rubrica 3 din scrisoarea CMR si nu la rubrica 13, unde se menționează instrucțiunile pentru transportator cu privire la provizioane, formalități vamale sau alte instrucțiuni.
Față de cele expuse anterior, instanța în temeiul dispoz. art. 34 și urm. din O.G. nr. 2/2001 urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea petentului, apreciind că sancțiunea amenzii este legal aplicată, aceasta fiind nu numai necesară dar și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și reeducativ al sancțiunii contravenționale.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S.C. L. & N. S.R.L, cu sediul în Vașcău, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Control Transport Rutier – I.S.C.T.R., cu sediul în București, Sector 1, B.-ul D. G., nr. 38, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 25.09.2012 de reprezentanții intimatei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MoșRaluca L.
Dact./Red.Am.M.
5 ex./28.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2597/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
