Plângere contravenţională. Sentința nr. 3419/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3419/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 27411/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 3419/2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. ȘEROMOV
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. M. I. in contradictoriu cu intimatul M. C. N., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa parților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata ca s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratura, la data de 11 februarie 2013, de către intimat, întâmpinare.
In temeiul disp. art. 167 cod proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, concludente si pertinente soluționării si nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța declara dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 21.11.2012, sub nr._ formulată de petentul M. M. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.10.2012.
In motivarea plângerii, petentul susține ca procesul verbal este nul absolut întrucât nu cuprinde obiecțiunile lui, agentul constatator având obligația sa ii aducă la cunoștința faptul ca va încheia proces verbal. De asemenea, este menționat greșit numele sau ca fiind M. si nu M. iar localitatea este Sarmasu si nu Sarmas. Totodată, competenta de constatare a contravenției aparține Politiei Rutiere si nu intimatului. In fapt, reținerea contravenției este nejustificata deoarece el a oprit mașina pentru o perioada scurta de timp, cat s-a deplasat pana la farmacie, la întoarcere constatând ca mașina i-a fost ridicata.
I n drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001 si OUG nr.195/2002..
În probațiune s-au depus copii după următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat, carte identitate.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii si a depus înscrisuri referitoare la competenta sa de constatare si sancționare a contravențiilor de acest gen.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data 23.10.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 108 alin.1 lit.b pct.7 reținându-se în sarcina acestuia că la data de 01.10.2012 ora 11:56 a staționat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe ., in zona de acțiune a indicatorului Oprirea Interzisa.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Nu se poate retine ca si cauza de nulitate invocata de catre petent, faptul ca in procesul verbal este strecurata o eroare materiala, in sensul ca numele sau este M. si nu M. sau localitatea este Sarmasu si nu Sarmas, acestea nereprezentând cazuri de nulitate absoluta, petentul fiind identificat prin cel mai sigur element, CNP-ul.
De asemenea, nu reprezintă sub nicio forma o cauza de nulitate absoluta faptul ca procesul verbal a fost încheiat in lipsa lui, întrucât agentul constatator nu poate sa stea langa o mașina sa aștepte ore in sir pana când șoferul indisciplinat apare si poate sa îl identifice si sa-l anunțe ca va încheia procesul verbal. Procesul verbal a fost încheiat in lipsa sa întrucât a necesitat identificarea sa in baza de date. Încheierea procesului verbal in lipsa si lipsa menționării obiecțiunilor poate atrage cel mult o nulitate relativa, dar pentru aceasta trebuie dovedita o vătămare, vătămare ce nu a fost dovedita de către petent si care nici nu exista atâta timp cat a formulat plângerea unde a avut posibilitatea de a-si exprima „obiecțiunile”.
In fine, nu este întemeiata si nu poate fi luata in considerare nici susținerea potrivit căreia intimatul nu ar avea competenta constatării contravenției, dovedind doar necunoașterea legii de către petent, întrucât potrivit Legii nr.155/2010, Politia Locala are aceste competente (art.7 lit. h) iar agentul constatator face parte din personalul abilitat in acest sens (f.11-15).
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Singura apărare a petentului ca a „oprit” pentru a merge la farmacie nu are relevanta si poate fi decât nereala, întrucât pe de o parte faptul ca era interzis sa staționeze in acea zona era explicit prin indicatoarele existente in zona, semnificația acestora fiind obligatorie a fi cunoscuta de către petent, ca si conducător auto iar pe de alta parte in mod evident nu a fost „oprire” ci staționare pe o perioada îndelungata daca a ajuns sa fie constatata contravenția, dispusa ridicarea mașinii si transportul ei (după fotografierea ei din toate unghiurile) petentul doar constatând la întoarcere ca mașina nu mai este in locul in care a lăsat-o .
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 280 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, prin staționare in loc interzis, stânjenind in mod evident circulația celorlalte mașini.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. M. I. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulata de petentul M. M. I. domiciliat in loc. Sarmasu, . jud. M. împotriva procesului verbal de constatare . nr._ încheiat la data de 23.10.2012 de către M. C.-N. cu sediul in C.-N., .-3.
Definitiva.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 20.02.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
N.-F. B. A. S.
Red./dact:N.F.B.
07.03.2013/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Suspendare provizorie. Sentința nr. 6767/2013. Judecătoria... → |
|---|
