Plângere contravenţională. Sentința nr. 610/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 610/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 19991/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 610/2013
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. ȘEROMOV
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. I.-A. in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI C., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta petentului av. G. B., care depune delegație la dosar, lipsa fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata ca s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratura, la data de 15 ianuarie 2013, de către intimat întâmpinare, instanța comunicând un exemplar reprezentantei petentului.
Instanța procedează la vizionarea înregistrării video a aparatului radar pe suport CD, depus la dosarul cauzei de către intimat.
Reprezentanta petentului raportat la înregistrarea video depusa la dosarul cauzei de către intimat arata ca susține proba testimoniala in cadrul căreia sa fie audiat in calitate de martor pasagerul din dreapta, proba solicitata prin plângere, doar in măsura in care instanța apreciază necesar.
Instanța respinge proba testimoniala solicitata de către reprezentanta petentului privind audierea in calitate de martor a pasagerului din dreapta, raportat la mențiunea expresa din procesul verbal contravențional, respectiv ca petentul se afla singur in autoturism si având in vedere înregistrarea video existenta la dosarul cauzei.
Reprezentanta petentului arta ca nu are alte cereri in probațiune.
Instanța in temeiul disp. art. 167 cod proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, concludente si pertinente soluționării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul petentului solicita admiterea plângerii astfel cum aceasta a fost formulata, anularea procesului verbal contravențional, fara cheltuieli de judecata. Reprezentanta petentului arata ca din probele depuse la dosarul cauzei de către intimat, respectiv înregistrarea video surprinsa de aparatul radar, reiese ca fapta pentru care a fost întocmit procesul verbal contravențional întocmit nu exista si astfel nu i se poate imputa petentului ca nu a acordat prioritate pietonilor atâta timp cat aceștia nu se aflau de banda de deplasare a autoturismului in sensul ca pietonii au pasit pe prima banda de langa trotuar iar mașina condusa de către petent se deplasa pe banda a doua, mai mult cu cat pe prima banda a carosabilului de deplasa un alt autoturism concomitent cu autoturismul condus de către petent, petentul neputând sa ii observe pe pietonii angajați in traversarea carosabilului.
Instanța reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de29.08.2012, sub nr. de mai sus, formulată de petentul A. I.-A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 28.08.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru neacordarea priorității de trecere. Petentul solicita constatarea nulității procesului verbal întrucât fapta nu a fost suficient descrisa, agentul constatator mulțumindu-se sa constate ca el nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor ce erau angajați regulamentar in traversarea drumului public fara a preciza exact locul. De asemenea, nu i-a consemnat integral obiecțiunile. Susține ca nu a savarsit fapta reținuta in sarcina sa.
În drept, plangerea a fost motivata pe dispozițiile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, C.pr.civ..
Petentul a anexat o copie de pe procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata. De asemenea, a depus: certificatul de aprobare de model a aparatului radar, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, CD conținând înregistrarea radar si istoricul contravențional al petentului.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 28.08.2012 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C.-POLIȚIA MUNICIPIULUI C.-N., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. B din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la de 28.08.2012, ora 07,34 a condus auto VW cu nr. de înmatriculare_ pe . de mers spre Apahida si ajungând la trecerea de pietoni amplasata in dreptul imobilului cu nr.4 nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflati in traversarea regulamentara pe sensul sau de mers.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului”.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care l-a semnat, menționându-se la rubrica obiecțiuni că, petentul susține ca nu ar fi fost așa.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 28.08.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Susținerea petentului ca fapta nu a fost descrisa nu poate fi reținuta, instanța apreciind ca fapta a fost corespunzător descrisa atât sub aspectul locației cat si a conținutului. De asemenea, faptul ca nu ar fi consemnat toate obiecțiunile sale, instanța arata ca acesta nu poate constitui motiv de nulitate a procesului verbal atâta timp cat pe de o parte si-a putut exprima toate obiecțiunile in cadrul plângerii, dar in realitate, nici in cadrul plângerii nu a avut alte obiecțiuni decât cea potrivit căreia nu a savarsit fapta.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Cu toate că petentul a contestat procesul verbal, instanța arată că aceasta contestare este netemeinica întrucât din cuprinsul înregistrării video rezulta explicit comiterea contravenției reținute in sarcina sa, de neacordare a prioritarii de trecere a pietonilor.
Susținerea sa ca fapta nu exista pe considerentul ca pietonii nu erau pe banda pe care circula, este total eronata întrucât norma legala se refera la „sensul de mers” indiferent cate benzi de circulație se afla pe sensul de mers. In caz contrar, legiuitorul s-ar fi referit la banda de circulație. Aceasta fapta prezintă gravitate tocmai prin expunerea pe care o au pietonii raportat la autoturisme, iar conducătorii auto au obligația sa manifeste prudenta la trecerea de pietoni, pentru a permite trecerea pietonilor, in condiții de siguranța, obligație nerespectata de către petent.
Astfel, caracterul nereal al susținerilor petentului se manifesta in mod repetat, atât cu privire la savarsirea faptei cat si cu privire la solicitare de audiere a unui martor care ar fi fost in mașina, in condițiile in care agentul constatator a specificat expres ca petentul se afla singur in mașina iar din înregistrarea video rezulta același aspect.
Instanța reține că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul. Acțiunea petentului, constând în nerespectarea regulilor privind acordarea priorității de trecere pietonilor angajati in traversare constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 280 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii și de faptul că nerespectarea obligatiilor legale rutiere poate pune în pericol atat pietonii cat si ceilalți participanți la trafic.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 28.08.2012 de către organul constatator I.P.J. C. pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea formulata de petentul A. I.-A. domiciliat in C.-N., . . verbal de constatare a contraventiei . nr._ incheiat la data de 28.08.2012 de catre I. C. cu sediul in C.-N., ..
Definitiva.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 16.01.2013.
JUDECATOR: GREFIER:
N.-F. B. A. S.
Red./dact:N.F.B.
18.01.2013/4 ex.
| ← Somaţie de plată. Încheierea nr. 148/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1558/2013.... → |
|---|
