Plângere contravenţională. Sentința nr. 6670/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6670/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 17569/211/2012
ROMÂNIA
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6670/10.04.2013
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013
Instanța constituită din:
P.: G.-R. F.-H.
GREFIER: T. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petenta .., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR.4 CLUJ.
La apelul nominal al cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 13.03.2013, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea asupra cauzei pentru data de azi, 10.04.2013, hotărând următoarele:
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 25 iulie 2012, sub nr._, petenta .. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR.4 CLUJ anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 05.07.2012 de către intimat, cu exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale aplicate. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că nu îi este imputabila fapta contravențională descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, întrucât la data indicată de agentul constatator s-a respectat graficul de circulație, atâta timp cât s-au respectat timpii de plecare, de odihnă și de pauză, iar timpul de efectuare a unei curse internaționale depinde în concret și de specificul acestui transport, călătorii fiind îmbarcați conform programărilor și în limita locurilor, iar nu se poate echivala cu transportul feroviar, spre ex., întrucât un astfel de mijloc de transport nu se realizează în funcție de pasagerii de la bord și de destinația acestora, ci în funcție de un program orar prestabilit, trenul oprind în fiecare stație. Faptul că s-a câștigat timp pe traseu, prin ocolirea anumitor orașe, duce la acordarea unor pauze mai lungi călătorilor, cât și conducătorilor auto, în locuri special amenajate și care nu sunt trecute ca stații conform graficului de circulație, societatea petentă oferind și o masă în unele dintre aceste locuri special amenajate.
Mai mult, controlul s-a efectuat pe Varianta de ocolire Cluj – Est km 13+500m, loc aflat între stațiile prevăzute în graficul de circulație. Ajungerea mai devreme la destinație nu presupune în mod necesar concluzia că nu s-a respectat perioada de odihnă a conducătorilor auto.
În drept, petenta și-a fundamentat cererea introductivă de instanță pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, OUG nr. 109/2005.
În dovedirea susținerilor formulate, petenta a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție, în copie (fila 7).
Prin Serviciul Registratură, la data de 13.12.2012, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței, în esență, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii contravenționale formulate de petentă și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat ca temeinic și legal întocmit (filele 17-20).
La termenul din data de 13.03.2013, instanța a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoare stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 05.07.2012 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR.4 CLUJ, petenta .. a fost sancționată contravențional cu amendă, în cuantum de 8.000 lei, reținându-se că, în data de 20.03.2012, în jurul orelor 17,25, pe varianta de ocolire Cluj – Est km 13+500m, jud. Cluj, a fost oprit și verificat autobuzul cu nr. de înmatriculare_, deținut și utilizat de societatea petentă, cu care se efectua la acea dată transport internațional de persoane contra cost, pe ruta S. – Cayo și retur, conform autorizației de transport internațional nr._, cu 44 pasageri la bord. Din verificarea documentelor puse la dispoziție de conducătorii auto s-a constatat nerespectarea de către conducătorii auto a prevederilor autorizației de transport internațional și a graficului de circulație aferent, fiind în avans cu aproximativ 2 h și 45 min (auto a tranzitat Cluj la ora 17:00, iar în grafic era prevăzută ora 19:45 pentru ajungerea în acest oraș).
În drept, fapta petentei a fost încadrată în dispozițiile art. 4 pct. 10 din H.G. nr. 69/2012, fiind sancționată în conformitate cu prevederile art. 7 lit. a) din același act normativ.
Petenta - contravenientă a susținut nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție, sub aspectul faptei concret imputate, argumentând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fata unei “acuzații de natură penală”, în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul său, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentei sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica, din oficiu, legalitatea procesului-verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt ce constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, în cazul persoanei juridice, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul societății contraveniente, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța reține că agentul constatator a indicat toate împrejurările săvârșirii faptei contravenționale, cu relevanță în conturarea faptei ca fiind contravenție, cu arătarea tuturor împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Cu toate că recursul a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului-verbal, totuși instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție, „ nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Analizând procesul-verbal și din perspectiva sancțiunii aplicate petentei, raportat la situația de fapt conturată de agentul constatator, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată, fiind corespunzătoare încadrării juridice.
Potrivit normelor legale enunțate, amenda contravențională concret aplicată petentei se situează între limitele legale – minimă și maximă ale amenzii.
Sub aspectul temeiniciei,instanța constată că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. Totodată, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei contravenționale.
Din analiza procesului-verbal . număr_/05.07.2012 reiese situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, respectiv fapta petentei-contraveniente care, în data de 20.03.2012 a efectuat transport internațional de persoane, iar conducătorii auto nu au respectat prevederile autorizației de transport internațional nr._ și graficul de circulație aferent, întrucât auto a tranzitat orașul Cluj cu aproximativ 2 h și 45 min mai repede decât ora fixată în graficul de circulație, stabilită pentru ora 19:45.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 pct. 10 din HG. nr. 69/2012, în vigoare la momentul săvârșirii faptei contravenționale, constituie contravenție „nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional”.
Referitor la noțiunea de „grafic de ciruclație”, textul art. 3 din OG nr. 27/2011 redă definiția acesteia, respectiv „document care conține denumirea traseului, capetele de traseu, autogările, stațiile publice aflate pe traseu, distanțele dintre acestea, orele de plecare/sosire din capetele de traseu și din stațiile publice/autogările aflate pe traseu, zilele în care se efectuează serviciul regulat special, după caz”.
Fapta contravențională conturată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este atestată și se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, instanța reține că, la momentul efectuării controlului, petenta efectua un transport internațional de persoane conform unui grafic de circulație, iar la controlul afectuat de inspectori din cadrul intimatei, soferul auto a putut prezentat acest document care avea trecută o oră de sosire / tranzitare a orașului Cluj-N. pentru ora 19:45, oră ce nu a fost nerespectată prin ajungerea în această localitate cu aprox. 2 h și 45 min mai devreme. Rațiunea pentru care conducătorii auto au reușit datorită „abilităților” lor să „economisească” timp și pentru a ajunge mai repede la destinație mai repede, nu interesează în speță și nu schimbă calificarea faptei ca fiind delict contravențional, din perspectiva contravenției concret reținute în sarcina petentei prin întocmirea procesului-verbal de contravenție contestat.
Contrar alegațiilor petentei, legislația în vigoare nu stabilește excepții de la respectarea graficului de circulație atunci când transportul de persoane se realizează pe bază de rezervări, iar, pe de altă parte, atâta timp cât s-a fixat un program de circulație în cuprinsul graficului de circulație, este necesar a fi respectat acest program, pentru că finalitatea obligativității încheierii unui astfel de document permite verificarea timpilor de plecare/sosire, pauzele obligatorii pe traseu pentru pasageri, precum și pentru conducătorii auto ș.a.m.d. Or, petenta nu poate susține în mod rezonabil că ajungerea mai repede într-un oraș de tranzit depinde de numărul de stații în care auto a oprit (practic de destinația fiecărui călător), întrucât durata unei curse este adusă la cunoștința acestora anterior cursei, iar economisirea de timp pe traseu se poate datora si nerespectării dreptului pasagerilor la timpii de pauză, aspect care este de natură să contravină atât autorizației de transport, grafic de circulație, cât și legislației în vigoare.
În concluzie, societatea-petentă se află în culpă față de fapta contravențională reținută în sarcina sa, fiind întrunit conținutul constitutiv al contravenției prev. de art. 4 pct. 10 din H.G. nr. 69/2012, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspect subiectiv, în speță, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal de contravenție încheiat.
Însă, instanța apreciază că, în cauză, se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate și înlocuirea sancțiunii amenzii de 8.000 lei cu avertismentul. Instanța reține că măsura redozării sancțiunii contravenționale principale și înlocuirea amenzii cu avertismentul este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate, prin comiterea contravenției, cât și pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv atenționarea petentei cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare. Prin urmare, instanța apreciază că, în speță, rolul educativ al sancțiunii amenzii poate fi complinit și prin aplicarea avertismentului, mai cu seamă că societatea petentă nu a mai fost sancționată anterior pentru fapte similare.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite in parte plângerea contravențională formulată de petentă și va menține procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 05.07.2012 de către intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR.4 CLUJ, si va inlocui amenda contraventionala aplicata de 8.000 lei cu avertismentul.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care acestea nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în mun. S., ., ., ., înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. TERITORIAL NR.4 CLUJ, cu sediul în București, .. 38, sector 1, cod fiscal_, cu domiciliu procesual ales în mun. Cluj-N., .. 41, jud. Cluj, și, în consecință:
Menține procesul-verbal de contravenție contestat . nr._ din data de 05.07.2012, ca legal și temeinic încheiat.
Reindividualizează sancțiunea contravențională principală aplicată și înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei cu avertismentul
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. T. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.T./5 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 9050/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
