Plângere contravenţională. Sentința nr. 717/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 717/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 19168/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 717/2013
Ședința publică din data de 16 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. R. F.-H.
GREFIER: T. P.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul S. Z. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimatul I. POLIȚIEI JUDEȚENE CLUJ la data de 03.08.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul petentului, lipsă fiind petentul și intimatul.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosarul cauzei în data de 14.01.2013, de către intimat, întâmpinare cu înscrisuri anexe, în două exemplare din care un exemplar se comunică petentului în contextul art. 96 C.pr.civ.
Petentul arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fond împrejurare față de care instanța, în temeiul art.167 C.p.civ. apreciind-o ca utilă, pertinentă și concludentă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și în baza art. 150 C.p.civ. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pentru concluzii orale.
Pe fond, petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului –
verbal și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii și înlăturarea măsurilor complementare. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 16.08.2012, sub nr. de mai-sus, petentul S. Z. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 03.08.2012 de către intimat
În drept, petentul nu a indicat temeiul juridic al cererii introductive de instanță.
In motivarea cererii, petentul a criticat procesul-verbal din perspectiva temeiniciei si legalitatii acestuia, invederand instantei ca nu a savarsit fapta contraventionala imputata.
În dovedirea susținerilor formulate, petentul a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție contestat, în copie (f. 4), dovada retinerii permis de conducere (f. 4).
În temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, și art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională formulată este scutită de taxa judiciară de timbru.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instantei, in esenta, respingerea plangerii contraventionale formulate ca neintemeiata si mentinerea procesului-verbal de contraventie contestat ca temeinic si legal intocmit.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 03.08.2012 de către intimatul IPJ Cluj, petentul S. Z. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, aplicându-i-se totodată și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că, în data de 03.08.2012, în jurul orelor 23:00, petentul a condus auto marca Opel cu nr. înmatriculare_ în P-ța Unirii din Mun. Cluj-N. din direcția . . în dreptul semaforului eletric aflat în funcțiune și amplasat în dreptul Clubului Diesel, nu a respectat semnificația semaforului electric ce indica culoarea roșu, continuându-și.
În drept, fapta petentului a fost încadrata în prevederile art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționata în baza aceluiași text de lege.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că fapta contravenționala, astfel cum a fost conturata și reținuta de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrata, în drept, în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționata conform aceluiași text normativ, amenda aplicată fiind stabilită la minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de către agentul constatator în actul contravenției.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, iar în drept fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzuta de art. 100 alin. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționata conform aceluiași text de lege.
Având în vedere că, în speța de față, prin probele administrate în cauză nu rezultă o situație de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în cuprinsul actului contravenției, petentul nereușind să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat este legal și temeinic.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal de contravenție contestat.
Mai mult, în speță, instanța reține că nu se impune redozarea sancțiunii contravenționale aplicate, întrucât, în raport de contravenția concret săvârșită, amenda contravențională stabilită este proporțională cu gradul de pericol reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional, sancțiunea fiind aplicată prin orientare la minimul special prevăzut de lege, astfel că agentul constatator a realizat o individualizare temeinică și legală a sancțiunilor contravenționale aplicate în sarcina petentului.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul S. Z. A., domiciliat în com. Frata, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neintemeiata.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit de către intimatul I.P.J. Cluj la data de 03.08.2012, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. T. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.T./5 ex./15.02.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5147/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7438/2013. Judecătoria... → |
|---|
