Plângere contravenţională. Sentința nr. 7696/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7696/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-05-2013 în dosarul nr. 3176/211/2013
> ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7696/2013
Ședința publică din 02 mai 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. G. M.
GREFIER: C.-M. D.
S-a luat în examinare cauza civilă privind pe contestatorul T. M. C. și pe intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință publică din data de 18 aprilie 2013, când având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, instanța a amânat succesiv pronunțarea hotărârii pentru data de 25 aprilie 2013 și apoi pentru azi 2 mai 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.02.2012 sub numărul de mai sus, contestatorul T. M. C. a contestat în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/485 încheiat la data de 28.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, solicitând anularea lui și exonerarea contestatorului de plata amenzii contravenționale aplicată prin acest act.
În cuprinsul plângerii, contestatorul a susținut în esență că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea termenului impus prin art.13 din OG nr.2/2001 de 6 luni de la data constatării faptei, motiv pentru care fapta este prescrisă, că potrivit art.15, alin.1 din OG nr.2/2001, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, că HCL nr.26/2010 stabilește în art.13 că abaterile de la regulamentul privind parcările cu plată vor fi constatate de persoane împuternicite prin dispoziția primarului, denumite agenți constatatori, că procesul verbal de contravenție a fost încheiat de un referend în cadrul primăriei C.-N. care nu a avut competența de a încheia procesul verbal contestat, iar nu de o persoană cu calitatea de agent constatator, că o parte a procesului verbal de contravenție este tehnoredactată, iar o parte este scrisă olograf, existând mai mult decât o îndoială că la întocmirea procesului verbal contestat nu a participat doar agentul constatator, ci și un funcționar din Primăria C.-N., că acest lucru aduce atingere principiului consacrat prin OG nr.2/2001 conform căruia agentul constatator trebuie să constate contravenția cu propriile sale simțuri și nu prin alte persoane care nu au această calitate și că se eludează art.19, alin.1 din OG nr.2/2001 întrucât procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent.
Contestatorul a invocat în drept OG nr.2/2001 și HCL nr.26/2010.
Prezenta plângere este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor articolului 36 din O.G. nr.2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate, arătând că motivele invocate de contestator nu sunt în măsură să înlăture răspunderea contravențională a acestuia, că procesul verbal a fost întocmit în interiorul termenului legal prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001, că persoana care a întocmit procesul verbal are dreptul de a efectua control și de a aplica sancțiuni conform Dispoziției nr.275/01.02.2012 și conform fișei postului, că lipsa martorului asistent poate atrage doar nulitatea relativă, însă numai dacă se dovedește o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel, că procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă, iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator (f 10-12).
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Instanța reține că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânare (zile libere, conform articolului 101 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă), prevăzut în articolul 31 din OG nr. 2/2001, modificată și aprobată prin Legea nr.180/2002.
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/485 încheiat la data de 28.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, s-a constatat săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de articolul 10, litera a din HCL nr.26/2010, constând în faptul că la data de 08.08.2012, ora 09,59, pe domeniul public aparținând Municipiului C.-N., pe ., nr.22, amenajat ca loc de parcare cu plată, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aparținând contestatorului a staționat fără tichet sau abonament de parcare valabil. În temeiul aceluiași text legal, contestatorului i s-a aplicat pentru această faptă, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 RON (f 6).
Potrivit articolului 34 aliniatul 1 din O.G. nr.2/2001, instanța este obligată, din oficiu, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
Analizând cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat sub aspectul legalității, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile impuse de dispozițiile articolului 17 din OG nr.2/2001, fiind corect din punct de vedere formal, instanța neputând identifica nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia și nici vreo altă încălcare a dispozițiilor articolului 16 din OG nr.2/2001 care să fi cauzat contravenientului o vătămare ce să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Cu privire la termenul în care a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției contestat, instanța reține că termenul de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale de 6 luni de la data constatării faptei, termen impus de articolul 13 din OG nr.2/2001, a fost respectat. Fapta reținută în sarcina contestatorului a fost constatată la data de 08.08.2012 și procesul verbal de contravenție a fost întocmit în sarcina contestatorului la data de 28.01.2013, așadar în interiorul termenului prevăzut de lege. Prin urmare, această apărare a contestatorului este neîntemeiată.
În privința apărării contestatorului legată de lipsa martorului asistent, instanța reține că dispozițiile articolului 19, aliniatul 3 din OG nr.2/2001 prevăd și o situație de excepție în care este posibilă încheierea în condiții de legalitate a procesului verbal atât în lipsa contravenientului cât și în lipsa unui martor asistent cu condiția indicării motivului acestei lipse în cuprinsul procesului verbal, iar în speță, intimatul a indicat acest motiv, arătând că persoanele prezente au refuzat implicarea (f 6). Instanța reține de asemenea că lipsa martorului asistent nu este prevăzută de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, putând atrage cel mult nulitatea relativă a procesului verbal dacă prin încălcarea dispozițiilor legale respective s-a cauzat contravenientului o vătămare care să nu poată fi înlăturată pe altă cale decât prin anularea actului. Contestatorul nu a dovedit însă că ar fi suferit o astfel de vătămare din acest motiv.
În ce privește competența persoanei care a încheiat procesul verbal de contravenție, instanța reține că în ciuda deciziei pronunțate de Curtea de Apel C. la data de 06.09.2012, în dosarul nr._, prin care s-au anulat prevederile art.13, alin.3 din Regulamentul de administrare a parcărilor publice cu plata orară aprobate de comisia municipală de sistematizare a circulației, adoptată prin HCL nr.26/2010, contestatorul nu a probat că fapta reținută în sarcina sa ar fi fost constatată de un alt agent constatator decât cel care a întocmit procesul verbal de contravenție și a aplicat sancțiunea contravențională, iar din înscrisurile depuse la filele 13-21 rezultă că prin prisma art.15 din OG nr.2/2001 și a dispozițiilor HCL nr.26/2010, procesul verbal de contravenție atacat a fost încheiat de o persoană competentă să constate fapta reținută în sarcina contestatorului.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că starea de fapt este corect consemnată în procesul-verbal contestat. Potrivit dispozițiilor articolul 10, litera a din HCL nr.26/2010, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională, staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Întrucât agentul constatator a constatat cu propriile sale simțuri staționarea autovehiculului și a determinat autorul acestei fapte prin identificarea proprietarului autovehiculului astfel staționat, contestatorului îi revenea sarcina de a face dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal atacat, dar nu a făcut această probă.
Instanța reține că CEDO nu exclude prezumțiile încadrate în limite rezonabile cu caracter relativ care nu anihilează posibilitatea efectivă a persoanei împotriva căreia se naște o asemenea prezumție de a o răsturna prin proba contrară, posibilitate ce asigură totodată acelei persoane garanțiile unui proces echitabil în sensul art.6 din CEDO (cauza H. și alții contra României, cauza Nicolata G. contra României). Or calitatea de proprietar al unui autovehicul presupune în mod rezonabil calitatea proprietarului de conducător al acelui autovehiculul și implicit vinovăția acestuia pentru actul staționării autovehiculului. De altfel, obligațiile izvorâte în sarcina proprietarului unui autovehicul din această calitate se reflectă chiar pe tărâmul dreptului penal unde potrivit art.86, alin.3 din OUG nr.195/2002, calitatea de proprietar al unui autovehicul creează premisa răspunderii penale pentru încredințarea cu știință a autovehiculului în vederea conducerii pe drumurile publice, unei alte persoane care se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. 1 sau 2 sau unei persoane care suferă de o boală psihică ori se află sub influența alcoolului sau a unor produse ori substanțe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora. Prin urmare, prezumția care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție este atât rezonabilă cât și relativă astfel încât dreptul la apărare și la un proces echitabil al proprietarului este garantat întrucât nimic nu-l împiedică să răstoarne această prezumție prin dovada contrară în cadrul plângerii contravenționale.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază așa cum a statuat și Curtea Constituțională în deciziile 197/2003 și 259/2007 că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie până la proba contrară care se află în sarcina contestatorului.
De altfel, contestatorul nici nu a negat actul staționării, susținând în apărare doar cauze de nelegalitate și pentru că în speță, nu s-a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul-verbal de contravenție, instanța consideră că la data și la ora constatării contravenției, contestatorul a comis fapta prevăzută de dispozițiile articolului 10, prima literă din HCL nr.26/2010, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de acest text legal.
Dar în temeiul articolului 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu articolul 38 aliniatul 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina contestatorului.
În acest context legal, instanța apreciază că sancțiunea aplicată contravenientului în cuantumul stabilit prin procesul-verbal contestat este necesară pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce-i revin în materia respectării normelor privind parcarea pe raza municipiului C.-N. conform HCL nr.26/2010, fiind astfel temeinică.
Opinia instanței are la bază prevederile articolului 5 aliniatul 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și ale articolului 21 aliniatul 3 din același act normativ conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și de scopul urmărit. Instanța reține sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate, împrejurarea că a fost aplicată sancțiunea contravențională situată la limita minimă prevăzută de actul normativ aplicabil, dar și atitudinea procesuală a contravenientului care a încercat să se sustragă răspunderii contravenționale invocând motive fără temei, aspect care denotă lipsa unei urme rezonabile de regret pentru normele legale încălcate. Având în vedere aceste elemente, instanța apreciază că gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului justifică sancțiunea aplicată contravenientului și că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru îndreptarea conduitei acestuia.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 34, aliniatul 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către contestator în contradictoriu cu intimatul împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor nr._/485 încheiat la data de 28.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, actul de constatare și sancționare a contravenției atacat de contestator fiind legal și temeinic.
Având în vedere dispozițiile articolului 274 din codul de procedură civilă și principiul disponibilității în procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de contestatorul T. M. C., cu domiciliul în C.-N., ., ., împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor nr._/485 încheiat la data de 28.01.2013 de către M. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 mai 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. D. C. M.
Red /Dact.28.07.2013
M.M.G
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3934/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8664/2013.... → |
|---|
