Plângere contravenţională. Sentința nr. 8006/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8006/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 2375/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8006/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013
Instanța constituită din:
P.: M. C. F.
GREFIER: D. R. F.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul F. S. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.01.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la 29.04.2013 s-a depus de către Biroul Român de Metrologie Legală răspuns la adresa transmisă de către instanță (f. 24).
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, deliberând în temeiul disp. art. 167 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei și în temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. de mai sus la data de 31 ianuarie 2013, petentul F. S., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.01.2013 ca netemeinic și nelegal, restituirea sumei de 630 lei și radierea punctelor de penalizare aplicate sau înapoierea permisului de conducere. În subsidiar petentul a solicitat schimbarea sancțiunii amenzii și reținerii permisului de conducere cu punctele de penalizare aferente încălcării vitezei legale cu 41 – 50 km/h și înapoierea permisului de conducere.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că la 16.01.2013 se deplasa pe DN1 E60 îndreptându-se dinspre Cluj-N. spre loc. T., iar în loc. Vâlcele a fost oprit de către un agent de poliție care i-a adus la cunoștință că a circulat cu viteza de 102 km/h, aplicându-i sancțiunea amenzii în cuantum de 630 lei și suspendarea dreptului de a conduce
În ceea ce privește motivele de nelegalitate a procesului-verbal, petentul a arătat că i s-a încălcat dreptul la apărare prin neindicarea în procesul-verbal a aparatului radar despre care se pretinde că a înregistrat fapta sancționată. Petentul a susținut că în procesul-verbal atacat nu se precizează . numărul mijlocului tehnic prin care s-a constatat contravenția, astfel încât nu se poate verifica dacă mijlocul tehnic despre care se pretinde că ar fi înregistrat viteza precizată în procesul-verbal era certificat, omologat și verificat metrologic la momentul înregistrării pretinsei fapte. Petentul a mai arătat că procesul-verbal a fost încheiat fără respectarea prev. art. 17 din OG 2/2001 deoarece agentul constatator a omis să completeze actul numit Înștiințare de plată care face parte integrantă din procesul-verbal.
În ceea ce privește motivele de netemeinicie, petentul a arăta că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, viteza de deplasare a autoturismului fiind inferioară celei reținute în procesul-verbal atacat, situându-se în limitele vitezei de 41-50 km/h, astfel încât starea de fapt descrisă în actul atacat nu corespunde realității, aparatele de radar având erori de 3 km/h (+/-), măsurarea neputându-se realiza cu precizie deplină datorită acțiunii unor factori de influentă precum eroarea internă a blocului de emisie, eroarea blocului de recepție, condițiile atmosferice.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, petentul a anexat copie de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 8) copie carte de identitate (f. 9).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus la data de 26.02.2013, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului cu menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
In motivare intimatul arată că procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG2/2001.
Învederează instanței că agentul constatator a respectat disp. art. 21 al. 3 din OG2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea in limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Întrucât procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, in sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară iar petiționarul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 - 118 C.pr.civ. și a anexat copii după următoarele înscrisuri: buletinul de verificare metrologică (f. 19), certificat de aprobare model (f. 18) înregistrarea radar (f. 17), copie lizibilă a procesului-verbal (f. 20).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 16.01.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ-POLIȚIA MUNICIPIULUI CLUJ-N., petentul F. S. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și suspendarea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la 16.01.2013, ora 10:32, pe DN1 E 60 în localitatea Vâlcele a fost depistat conducând autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, fiind înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 102 km/h.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat procesul verbal la rubrica obiecțiuni consemnându-se că petentul nu știa exact dacă a condus cu viteza respectivă.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.01.2013, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
O.G. nr.2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. Astfel, în art. 16 alin.1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin. 7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, inclusiv cele referitoare la consemnarea obiecțiunilor contravenientului, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentului, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța constată următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului (F. S., identificat cu CI .>MS nr._ CNP_), fapta contravențională săvârșită (,,a fost depistat conducând autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, fiind înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 102 km/h”), precum și încadrarea în drept, locul și data săvârșirii faptei (DN1 E 60 în localitatea Vâlcele, 16.01.2013, ora 10:32) și semnătura agentului constatator.
Verificând forma procesului verbal de contravenție din perspectiva criticilor petentului, instanța retine ca potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Totodată, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicata, în situația în care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identitarii conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, în cazul în care contravenția a fost înregistrata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, procesul-verbal de contravenție trebuie sa cuprindă rubrica “fiind înregistrat cu…”, rubrica ce impune menționarea unor date apte sa identifice aparatul radar.
Referitor la critica petentului privind încheierea procesului-verbal de contravenție pe un alt formular (anexa 1A) decât cel prevăzut de lege (anexa 1D), instanța apreciază ca aceasta practica a organului constatator de a folosi un alt formular decât cel prevăzut de lege îl poate vătăma pe petent numai ca urmare a mențiunilor suplimentare pe care formularul anexa 1D le are fata de celalalt formular, în speța fiind vorba de mențiunea privind datele de identificare a aparatului radar.
Aceasta mențiune are ca scop asigurarea posibilității ca, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție si în cadrul unei eventuale contestații cu privire la acesta, instanța sa poată verifica, la cererea petentului, daca înregistrarea contravenției a fost făcuta cu un aparat radar ce corespunde cerințelor prevăzute de art. 4.4 din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005, potrivit cărora măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere numai daca acestea au fost verificate metrologic si sunt însoțite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate.
Aceste exigente sunt îndeplinite în cauza, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind menționat ca înregistrarea vitezei a fost efectuata cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ CJ 104, iar un aparat radar este montat pe o singură autospecială.
Astfel, instanța înlătura ca nefondata critica petentului referitoare la nerespectarea modelului anexa 1D, dreptul sau la apărare nefiind vătămat prin neutilizarea acestui formular.
În ceea ce privește aspectul invocat de către petent, constând în nedepunerea ordinului de serviciu de către intimat, acesta nu este relevant, întrucât nu există nicio dispoziție legală care condiționează posibilitatea constatării și sancționării contravențiilor de către agenții de poliție rutieră de existența unui ordin de serviciu. Dimpotrivă, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, „Îndrumarea, supravegherea si controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligația sa ia masurile legale in cazul in care constata încălcări ale acestora.” Mai mult, potrivit art. 179 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, poliția rutieră poate acționa pentru prevenirea și constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță, pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Rezultă că tocmai legea abilitând polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin.
Referitor la solicitarea petentului de a se face dovada că agentul constatator este operator autorizat instanța arată că prin Ordinul nr. 187/14.07.2009 de modificare și completare a Normei de Metrologie Legală 021-05 a fost abrogat pct. 4.2 din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005 care prevedea că măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați”.
Totodată, raportat la critica petentului cum că măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe dacă măsurătorile au fost efectuate în condiții de ceață, instanța reține că din înregistrarea radar depusă la dosar reiese că la 16.01.2013, ora 10:32 pe DN1 E 60 în loc. Vâlcele nu era ceață, iar raportat la critica privind amplasarea aparatului în zona liniilor de curent de înaltă tensiune, instanța reține că petentului îi revine sarcina probei, respectiv de a dovedi că aparatul radar a fost amplasat lângă o linie de curent de înaltă tensiune și că aceasta a influențat funcția de măsurare a aparatului, or petentul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit, art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În raport de specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise, este de remarcat faptul că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza numai prin mijloace tehnice.
În acest sens, potrivit art. 121 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiști rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic ”.
Astfel că, în cazul contravențiilor constând în depășirea vitezei legale, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de aceea sarcina probei revine organului constatator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, întrucât legea prevede în mod imperativ faptul că încheierea oricărui proces verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.
De aceea, instanța apreciază că este obligatoriu ca în situația acestor contravenții, organul constatator să prezinte instanței, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, fotografia radar, care a stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare.
În temeiul paragrafului 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Instanța, analizând înregistrarea depusă la dosar de către intimat, f. 17, observă că, aceasta este concludentă în ceea ce privește identitatea autovehiculului ce a înregistrat la data de 16.01.2013, o viteză de 102 km/h, în localitate, acesta fiind autoturismul condus de petent cu nr. de înmatriculare_, înregistrarea radar fiind realizată în condiții ce permit identificarea atât a mărcii autovehiculului, respectiv marca VW Golf, cât și a numărului de înmatriculare, menționat anterior, astfel încât este înlăturat orice dubiu cu privire la cele consemnate în stare de fapt reținută de către agentul constatator.
Sub aspectul omologării si verificării metrologice a aparatului radar contestat, instanța reține că, potrivit buletinului de verificare metrologica nr._/13.03.2012 (f. 19) cinemometrul de control rutier, de tip R. AUTOVISION, fabricație TSS Anglia, montat pe Dacia L. MCV, cu nr. de înmatriculare_, a primit aprobarea model AM 012/2009, în regim staționar și de deplasare, aspect care poate fi constatat prin certificatul de aprobare model depus la dosar de către intimat (f. 18), rezultând astfel, că aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul este omologat de BRML.
Având in vedere că buletinul de verificare metrologica depus la dosar atesta valabilitatea aparatului radar pe perioada de 1 an de la data emiterii buletinului 13.03.2012, rezultă că înregistrarea a fost efectuata cu un aparat radar omologat și certificat metrologic.
Referitor la marja de eroare prevăzută de Norma de metrologie legală privind măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor NML021-05 din 23.11.2005, se reține că cinemometrele care funcționează în regim de staționare a autovehiculului pe care sunt instalate (una dintre ipotezele posibile ), la viteze constatate peste valoarea de 100 km/h, pot avea o eroare maxim tolerată de +/- 3%.
Această eroare se stabilește în raport de diferite criterii și poate acționa atât în sens pozitiv cât și în sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reală a petentului să fi fost mai mică, dar și mai mare decât cea reținută de agentul constatator. Câtă vreme marja maximă de eroare are dublă semnificație, pozitivă și negativă, nu se poate reține automat că viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată și că procesul-verbal este netemeinic, ci numai coroborat cu alte mijloace de probă în acest sens, deoarece viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul în raport cu care se apreciază existența contravenției conform legii și este evident că legiuitorul, atunci când a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenții, a observat marjele de eroare ale cinemometrelor și, în considerarea acestor marje și a efectelor acestora, astfel că, respectarea de către aceste aparate metrologice a marjelor de eroare menționate în norma de mai sus, constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză stabilite și a legalității stabilirii contravenției și nu invers.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petiționarului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 630 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii, de faptul că petentul a circulat cu viteza de 102 km/h în localitate, iar nerespectarea vitezei legale pune în pericol viața celorlalți participanți la trafic.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul F. S. împotriva procesului verbal de contravenție CP nr._ încheiat la data de 16.01.2013 de către organul constatator I.P.J.Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F. S., cu domiciliul în Târgu-M., .. 53, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj-N., ., jud. Cluj și în consecință:
Menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.01.2013 de către organul constatator IPJ Cluj.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCDELIA R. F.
Grefier care nu mai funcționează în cadrul
instanței, semnează grefier-șef
Red./dact./MCF/4 EX./22.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8004/2013.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 16-12-2013, Judecătoria... → |
|---|
